Silvana Cojocărașu

Despre curajul de a gândi liber

ALTERNATIVA - 15 ANI

        Ȋn noiembrie 2018, ”Alternativa” împlinește 15 ani!
       Această ”mică” publicație a exilului românesc din îndepărtata Canadă trăiește, crește și se schimbă, reinventându-se de la an la an.
       Și da, noi ”trăim” odată cu ea – câțiva visători, pe care gândirea liberă, sensibilitatea, curajul de a exprima ceea ce gândesc îi ajută să reziste, să continue drumul. Pentru ca istoriile de viață, amintirile, marile sau micile adevăruri să nu rămână nespuse. Da, noi ”trăim” odată cu ea, ne cutremurăm și ne gândim că, într-o zi, cineva va descoperi și va înțelege ceea ce noi am vrut să transmitem. Avem și noi lecția noastră de viață de oferit posterității: scrisul, ca ”alternativă” împotriva tăcerii. Căci cine poate vedea tăcerea? Tăcerea este acolo unde așteptările, întâmplările, visele, totul se transformă în nisip, în deșert. Nimeni nu rămâne întreg tăcând.
       Alternativa? Să vezi, ceea ce alții nu văd sau nu vor să vadă, niciodată, și să ai curajul să spui, cu voce tare. A scrie poate deveni, uneori, un fel de a nu muri. Și o așteptare, acea așteptare care ne maturizează. Căci, cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate. Fie și prin puterea cuvântului.
       Pentru mine, ”Alternativa” - ca platformă de exprimare – are ceva din frumusețea și imensitatea mării. Poate pentru că marea nu îmbătrânește, dar e ceva sfâșietor de frumos în spectacolul ei, niciodată la fel, ca o piesă de teatru ce se joacă etern. Sau poate pentru fiecare dintre noi caută ceva, ne întoarcem întotdeauna spre ceva de care avem nevoie, unde găsim răspunsuri, din care putem lua ceea ce ne lipsește.
       La fel ca toți, la fel ca mulți, caut şi eu răspunsuri la întrebări. Uneori, răspunsurile vin prin bine şi rău, mi le dă viaţa, în propriile mele experienţe. Nu mi le poate da gândirea, nu le pot dobândi prin logică, nu le pot lua de nicăieri – îmi sunt date. Iar experiența scrisului devine o eliberare.
       Într-o societate – mondială, europeană și locală - aflată în disoluţie şi dezmembrare a micilor comunităţi, unde instituţiile nu (mai) funcţionează şi unde presa ”recunoscută oficial” clamează autismul, neputinţa şi imoralitatea conducătorilor, se foloseşte frecvent calea adjectivală şi etichetarea, prin lipsa de argumente. Mulţi artişti, tineri sau nu, au o plăcere inexplicabilă în a vedea urâtul, din jur şi din propriul suflet, de a-l folosi în cuvinte, de a povesti urât, despre ei şi despre ceilalţi. Arta şi exprimarea lor sunt un instrument al patologiei lumii de azi: frumosul şi valoarea nu mai există. Sunt dintr-o lume apusă, veche, nu mai sunt la modă. Azi se vede ura, mocirla, sub-cultura - care naşte o expresie nefirească.
       În numele democraţiei, prostul gust şi-a câştigat dreptul la exprimare. În dimensiunea oficială, arta contemporană se autodenunţă public şi instituţionalizat, manifestându-se în toată slăbiciunea ei, de cultură minoră, marcată doar de ieşiri mimetice. În această lume, în care „ei” predomină, sunt cei mulţi, personalitatea este minimalizată, redusă, uitată, ignorată voit. Căci personalitatea înseamnă a avea propria voce, propria coloană vertebrală, a nu ţine capul plecat şi a nu cânta versuri pentru Nero, oricine ar fi el.
       Valoarea a devenit o mirare, dar ea există.
       Scrisul adevărat și liber, așa cum îl promovează de 15 ani ”Alternativa”, demonstrează că valorile umane pot fi înălţate deasupra acestui cerc închis şi sufocant, că există personaje, pagini, discursuri care ne conduc dincolo de comandamentele ideologice ale prezentului. Aşa că, există viitor. Și prin forţa cuvântului.
       Dar, mai ales, prin adevărul provenit din curajul de a fi liber.

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate