ACHIM BUCUȚEA

Poet

 
ACHIM BUCUȚEA

       STIMATE CITITOR,

       Mă numesc Achim Bucuțea și sânt născut în satul Dăișoara, județul Brașov în 6 Decembrie 1948.
       Dăișoara este un sat străvechi cu multe tradiții și obiceiuri transmise din străbuni. Copilăria mi-am petrecut-o în mijlocul țăranilor cu un stil de viață sănătos, unde m-am format ca om.
       Ritmul industrializării anilor 1960 m-a găsit în orașul Zărnești și apoi la Brașov unde mi-am definitivat studiile și am continuat să lucrez până in anul 2009 când am emigrat în Canada urmându-mi familia.
       În universul interior al fiecăruia dintre noi există un spațiu sentimental care se învecinează cu poezia.
       Acest fapt mi-a creat oportunitatea încă din adolescență pentru visare și transfigurarea realității într-un mod personal.
       Așadar, iubite cititor, voi încerca cu răbdare, în acest minunat ziar ROMÂNESC, să prezint câteva din poeziile mele scrise în decursul vremii.
       M-aș bucura să-ți poți înnobila existența, aplecându-ți ochii minții asupra celor ce se vor publica. În ele am adunat nectarul și pelinul clipelor, acea hrană sufletească minunata, hrănitoare și nepieritoare, izvor nesecat de inspirație, putere și plăcere care este IUBIREA APROAPELUI, IUBIREA DE FRUMOS, IUBIREA DE DUMNEZEU.

Cu deosebit respect și stimă,
ACHIM BUCUȚEA
TORONTO 5 octombrie 2018

***

ACHIM BUCUȚEA - Întoarce-ți privirea

Volumul de poezii "Ȋntoarce-ţi Privirea", apărut la Editura C2Design, Braşov, 2200

 

 
SCRISOARE DIN CANADA

Satule, de pe valea noastră,
Ce mai faci? Unde mai ești?
De tine când mai pot avea parte?
Eu sunt azi atât de departe....
Într-o țară de povești.

Mi-e dor de casa bătrânească.
De oameni, de ulița noastră,
De horele din Doșcior și cămin.
Aș vrea satul meu, la tine să vin
Căci am sufletul de dor plin
Dar sunt departe în loc străin.

Merg pe drum, privesc la case,
Dar nu seamănă cu ale noastre.
Satul meu... tu unde ești,
Cu flori și viță la ferești?
Cine oare te-a mai cântat,
De când eu am plecat?

Trece vara călduroasă,
Și vine iar toamna frumoasă,
Cu grădini pline de cocoșei,
În satul părinților mei.

Pe aici iarna-i aproape,
De ea, doar o câmpie ne desparte.
Nu sunt munți ca s-o oprească,
Ca pe iarna Românească.

Dragii mei fârtați de glie,
Puteți voi să-mi spuneți mie?
Porumbul e bun, l-ați adunat?
Grâul tot l-ați treierat?
Aveți ce duce la moară,
Căci a fost secetă prin țară?
Brânza ați luat-o de la oi?
Ați dus pe luncă gunoi,
Pentru anul care vine?
Căci poate va fi mai bine.

De aici din depărtare,
Vă transmit o salutare
Să aveți de toate-n casă
Și de Crăciun pe masă

Dacă la anul o să fiu bine
Voi fi iar în sat la mine
Să sărut pământul care
M-a hrănit, m-a făcut mare

Aici țara are grijă de bătrâni,
Dar suntem tot între străini
Cine a îmbătrânit muncind
Greu o duce trândăvind.
Așa e viața de la o vreme
Când pământul vrea să te cheme.

TORONTO, septembrie 2018

GHIOCUL

Tot arzându-mă încet focul
Vântu-n cer spuză mă poartă
Mi-am dat la ghicit norocul
Să văd dragostea-mi se gată?

Dar în fund de colivie
Care cântă ca o mare,
Se mai zbate încă vie
Iubirea ce azi mă doare.

31 septembrie 1989

 

 
CAD FRUNZELE TOAMNEI

 
Cad frunzele, cad frunzele toamnei mereu
Ruginite și ude pe sufletul meu.
Trec vânturi, trec vânturi tăioase și reci,
Astupându-mi auzul și orbitele seci.

Este o noapte adâncă, străină și grea,
În care se îneacă stelele și dragostea mea.
Nu mai sânt flori și copii prin grădini,
În jurul meu mișună lilieci și străini.

 
 

 
Cad frunzele toamnei în valuri mereu,
Ruginite și grele pe sufletul meu,
Iar visele mele încălzite la soare,
Și-au frânt zborul lor pe a toamnei cărare.

Sa stins o iubire și-o lumină de stea,
Ce-au ars astă vară în inima mea.
Acum toate-s putrede și timpul mă doare,
Cad frunzele, astupând a iubirii cărare.

30 octombrie 1993



Despre Achim Bucuțea:

       Ȋn universul interior al fiecăruia dintre noi există un spaţiu sentimental, care se învecinează cu poezia. Că "românul s-a născut poet" nu e o aserţiune fără acoperire, se ştie, iar volumul "Ȋntoarce-ţi privirea" al lui Achim Bucuţea îmi confirmă disponibilitatea aurorului pentru visare, pentru transfiguraţia realităţii într-un mod personal.
       Cititorule opreşte-ţi ochii asupra acestor versuri, unele chiar extraordinare prin simplitate şi forţă, făcându-te părtaş la un ceas de mare sinceritate! Cu siguranţă că cea mai mare calitate a acestei cărţi este prinosul de suflet pe care ni-l oferă...

Doru Munteanu  

       Poetul îşi adună cuvintele în versuri ca spicele de grâu dintr-un lan roditor. Sensibilitatea lui are un caracter mioritic şi o dăruieşte cititorului cu un farmec deosebit. El dovedeşte că simplitatea cuvintelor aşezate cu talent înnăscut poate deveni un adevărat tezaur poetic.

Alexandru Tomescu  

 
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate