ALEXANDRU CIORANESCU

Filolog, istoric, profesor, diplomat, scriitor

 
ALEXANDRU CIORANESCU

       Alexandru Cioranescu s-a nãscut la 15 noiembrie 1911, în comuna Moroieni, Dâmbovita, intr-o familie de institutori cu noua copii. Clasele primare le-a urmat la tara, unde tatal era directorul scolii.
       In 1922, s-au mutat in Bucuresti cu familia, urmand liceul “Spiru Haret”. Aici a colaborat la revista “Vlastarul” impreuna cu Mircea Eliade si Nicolae Steinhardt.
       Urmeaza Facultatea de Litere cu licenta în literaturã românã si francezã si Scoala Superioara de Arhivisticã si Paloegrafie Bucuresti, 1933.
       În perioada 1934 - 1938 isi pregateste teza de doctorat ca elev al Scolii Române din Franta (Fontenay-aux-Roses). Audiaza cursurile de literatura comparata tinute de Ferdinand Baldensperger la Facultatea de Litere si la Scoala Normala Superioara din Paris, avându-i ca maestri pe comparatistii Paul Van Tieghem si Paul Hazard.
       Obtine titlul de doctor în litere la Sorbona cu teza “L’Arioste en France”, 1938.
       Lector de limba si literatura româna la Universitatea din Lyon (1938 - 1940) si consilier cultural (apoi doar atasat) al Legatiei romane din Paris (1940).
       Pentru scurt timp, pâna la moartea lui Nicolae Iorga, secretar al Institutului de Istorie Universala din Bucuresti.
       Intre 1942 – 1945 este director literar la Editura Contemporana si secretar general al Asociatiei române pentru studiul Renasterii si al Asociatiei culturale hispano-romane.
       Detine functia de Inspector general al Artelor, functionar în Directia informatiei din ministerul Propagandei, membru al Comisiei de programe la Radiodifuziunea Româna (1943 - 1946).
       Este director al Teatrului Municipal din Bucuresti (1944 - 1945) si câteva luni director al revistei "Universul literar" (1944 - 1945). Sprijinit de aproximativ 300 de colaboratori si de ziarul Universul, întreprinde lucrari pregatitoare editarii Enciclopediei Universul (1942 - 1945). Fisele întocmite pentru realizarea acestei lucrari, ce trebuia sa apara în 24 de volume, si din care nu s-a publicat decât sumarul articolului de la litera "A", s-au pierdut.
       Revenit la Paris în calitate de consilier cultural al Legatiei Romaniei (la începutul anului 1946) si destituit în cursul anului 1947, alege drumul exilului.
       Secretar de redactie la revista "Le Livre" din Paris (1947 - 1948) si cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique (1948).
       Invitat ca profesor "encargado de curso" la Universitatea din La Laguna (Tenerife, Insulele Canare), va preda aici, din decembrie 1948 pâna în 1979, limba si literatura franceza, tinând si unele cursuri de literatura italiana si portugheza, de limba româna sau de literatura comparata.
       În 1958 solicita si obtine cetatenia franceza. În 1964 si 1971 autoritatile de la Bucuresti le permit celor doi copii ramasi în România sa se stabileasca în Franta.
       În 1965 Universitatea din Bordeaux îl numeste conferentiar de literatura comparata "en congé de mission" in La Laguna, iar în 1978 este numit profesor titular în aceeasi specialitate.
       Profesor invitat la universitatea din Bahia Blanca, Argentina, in 1968 si la universitate din Londra si Oxford in 1975.
       Se stinge din viata la 25 noiembrie 1999, la Santa Cruz de Tenerife, în Insulele Canare, Spania.

Santa Cruz de Tenerife
Santa Cruz de Tenerife
In acest oras, o strada poarta numele "Alejandro Cioranescu", în semn de omagiu si recunostinta fata de unul dintre cei mai importanti istorici si geografi ai Insulelor Canare.

 
Opera in principal

       O lista completa a lucrarilor ar depasi cifra de 300. Vom enumera o parte din ele:
Documente privitoare la domnia lui Mihail Radu, Bucuresti, 1934 / Domnia lui Mihnea III (Mihail Radu), Bucuresti, 1935 / Alexandru Deparateanu, Bucuresti, 1936 / Petru Rares si politica orientala a lui Carol Quintul, Bucuresti, 1936 / Documente privitoare la istoria românilor culese din arhivele din Simancas, Bucuresti, 1940 / Vie de Jacques Amyot, d'après des documents inédits, Paris, 1941 / La Roumanie. Vues générales, Bucuresti, 1942, (traducere în limba germana, Bucuresti, 1943) / Teatrul românesc în versuri si isvoarele lui, Bucuresti, 1943 / La Roumanie vue par les étrangers, Bucuresti, 1944 / Literatura comparata, studii si schite, Bucuresti, 1945 / Don Carlos de Viana, drama in patru acte, Paris, 1954 / Estudios de literatura española y comparada, La Laguna, 1954 / El Barroco o el descubrimiento del drama, La Laguna, 1957 (traducere în limba româna, Cluj, 1980) / Bartolomé Cairasco de Figueroa. Su vida, su familia, su amigos, Madrid, 1957 / Diccionario etimológico rumano (7 fasciculos), La Laguna, 1958 - 1966 (editia a doua Bucuresti, 2001, editat de Tudora Sandru Mehedinti, Magdalena Popescu Marin, prefata de Alexandru Cioranescu) / Bibliographie de la littérature française du XVIe siècle, Paris, 1959 / Colón y Canarias, La Laguna, 1959, (editia a doua Santa Cruz, 1979) / La primera biografia de Cristóbal Colón, Santa Cruz, 1960 / L'Arioste en France, des origines à la fin du XVIIIe siècle, 2 volume, Paris, 1938, respectiv editia a doua, Torino, 1963 / Le Couteau vert, roman, Editura Gallimard, Paris, 1963 (traducerea în limba româna de Ileana Cantuniari si Mihai Cantuniari, Bucuresti, Montreal, 1993) / Thomas Nichols, mercader de azúcar, hispanista y hereje, La Laguna, 1963 / Principios de literatura comparada, La Laguna, 1964 (traducerea în limba româna de Tudora Sandru Mehedinti, Bucuresti, 1997) / Augustín de Betancourt, su obra técnica y ciéntifica, La Laguna, 1965 / La Laguna. Guía histórica y monumental, La Laguna, 1965 / Bibliographie de la littérature française du XVIIe siècle, 3 volume, Paris, 1966 - 1967 (editia a doua 1970) / Colón humanista. Estudios de humanismo atlántico, Madrid, 1967 / Bibliographie de la littérature française du XVIIIe siècle, 3 volume, Paris, 1969;

Alexandru Cioranescu-Dictionar etimologic român, Principii de literatura comparata

Doua din cartile reeditate recent in tara

L'Avenir du passé. Utopie et littérature, Paris, 1972 (traducere în limba româna de Ileana Cantuniari, Bucuresti, 1996) / Vasile Alecsandri, Twayne's World Authors Series, New York, 1973 / Bibliografia franco-española 1600-1715, Madrid, 1977 / Historia de Santa Cruz de Tenerife, 2 volume, Santa Cruz, 1977, 1978 / Ion Barbu, Twayne's World Authors Series, New York, 1981 (traducerea în limba româna, Bucuresti, 1996) / Le Masque et le Visage. Du baroque espagnol au classicisme française, Geneva, 1982 / Historia del Cabildo Insular de Tenerife, Santa Cruz de Tenerife, 1988 / Care Daniel?, roman, Bucuresti, 1995 / Amintiri fara memorie I, 1911-1934, Bucuresti, 1995 / Eminescu sub fiorul timpului cu o prefata de Nicolae Florescu, Bucuresti, 2000 / Dictionar etimologic român -- editia a doua a Diccionario etimológico rumano (7 fasciculos), La Laguna, 1958 - 1966, editat de Tudora Sandru Mehedinti, Magdalena Popescu Marin, cu o prefata de Alexandru Cioranescu), Bucuresti, 2001 / Paiata trista, povestiri, traducere în limba româna si prefata de Simona Cioculescu, Bucuresti, 2002.

 
Dictionarul etimologic al limbii române a fost reeditat la Bucuresti, într-un singur volum, în 2001. În prefata acestei editii, Alexandru Cioranescu precizeaza:

       "L-am terminat în conditiile stiintifice cele mai dificile, la mai multe mii de kilometri de cea mai apropiata biblioteca româneasca, fara sa dispunem de carti proprii, fara vreun ajutor sau colaborare, decât aceea a numerosilor prieteni care ne-au furnizat cartile absolut necesare".

 
MEMORII

       Cum inca nu stiam ce-mi va place sa fac, am preferat sa incerc. M-am inscris la drept, la Litere - Franceza, la Litere - Romana si la Scoala Superioara de Arhivistica si Paleografie, recent infiintata la Arhivele Statului. M-am lepadat repede de Drept, celelalte le-am facut pana la capat pe toate trei, ceea ce dovedeste ca-mi placusera. Scoala de Arhivistica era excelenta, poate prea serioasa. La cursul de Paleografie Latina eram numai eu; si cum cursurile erau dupa-masa, de la 2 la 4, de multe ori ma apuca somnul. La litere, fauna era abundenta si variata. Ma duceam numai la cursurile care ma interesau, unele pentru profesori, altele pentru materia in ea insasi, altele pentru colege. La Mihalache Dragomirescu n-am fost niciodata, Cartojan totdeauna, la Caracostea uneori. Am fost foarte asiduu si am lucrat de aproape cu Cartojan, Drouhet si Ramiro Ortiz; foarte des am urmat cursul lui Iorga, si inca mai des al lui Oprescu, care comporta proiectii si multa asistenta feminina. Eram obligat, pentru limba romana, sa urmez cursul de Limba Slava; nu l-am ascultat decat de doua ori, din cauza lui Cancel, paranoic, insuportabil si vulgar.
       Terminand anul III al Facultatii - erau patru - fratele meu Constantin, mi-a oferit prima lui leafa de inginer, ca sa-mi fac prima calatorie in strainatate. Am fost la Venetia, unde am stat doua luni, lucrand la Arhiva de Stat, pe pista unei ambasade al lui Mihai Radu, domnul Munteniei.
       Am avut noroc sa gasesc un fond documentar important, care mi-a permis sa public o culegere de un volum intreg, gratie lui Iorga, sa sa scriu istoria acelei domnii. Am scris-o in doua exemplare, unul ca sa-mi serveasca de teza la Istoria Romanilor - Giurescu pretindea un produs original de la viitorii licentiati - si al doilea ca sa solicit publicarea lui, prezentandu-l lui Iorga. Vreau sa profit de ocazie si sa dau o lovitura dubla; a iesit quadrupla. Iorga mi-a premiat lucrarea cu o cupa enorma de argint pe care i-o oferisera Romanii din America, cu ocazia calatoriei lui, pentru cea mai buna lucrare de istorie, la aprecierea lui; Si Giurescu a atribuit aceleiasi lucrari premiul Faculatarii de Litere. Nu stiu daca a fost noroc sau nenoroc: fapt ca de atunci, considerat ca "omul lui Iorga", Giurescu m-a executat si m-a urmarit pe unde a putut. De fapt, nici ca omul lui Iorga nu m-am considerat niciodata, desi i-am fost si-i sunt recunoscator pentru ca am invatat multe de la el, si nu mi-a cerut nimic in schimb.
       Licentiat si cu serviciul militar terminat, as fi vrut sa plec in vederea doctoratului, la Scoala din Roma, dar Giurescu s-a opus la candidatura mea. Am putut pleca la Scoala Romana de la Fontenay-aux-Roses (scoala lui Iorga) unde am preparat in patru ani doctoratul in "Literatura Comparata". Am lucrat cu fondatorii disciplinei: Baldensperger, vasta cultura si inteligenta, dar in fond putin clar, preferand contururile estompate si nuantele care sfarsesc prin a fi confuze; Paul Hazard, spirit clar si patrunzator, de care m-am simtit foarte aproape; Van Thieghem, mai pactic, mai terre-a-terre, dar cu atat mai ultil pentru incepatori. Cum bursa oficiala la Scoala Romana era de doi ani, si teza nu era teminata, Iorga mi-a acordat un an de prelungire; al patrulea l-am putut capata prin numirea mea la lectoratul de limba romana care tocmai de infiintase la Lyon. Lectoratul, doctoratul si insuratoarea sunt evenimente mai mult sau mai putin contemporane.
       In ianuarie 1940, eu fiind la Paris, s-a reorganizat serviciul cultural al Romaniei in Franta, cu care prilej am fost numit consilier cultural. Dupa cateva saptamani a venit ministru al Informatiei Giurescu, care s-a multumit sa ma "scada" de la conslier la secretar de ambasada. Ruperea frontului francez m-a scazut la inutil si schimbarile politice din tara au dus la suprimarea postului Si rechemarea mea la Bucuresti, unde am facut un an de mobilizare. Am fost pe urma traducator liber si director literar al editurii Contemporane. Nominal am fost si secretar al Institutului de Istorie Universala din Bucuresti, chiar de la intoarcerea mea in tara, si am functionat doua luni, fara leafa si fara a fi agreat de Ministerul Educatiei, pana la moartea lui Iorga.

(Alexandru Cioranescu, Memorii-fragment, 1984)

*** *** ***


(stg) Alexandru Cioranescu la varsta de 5 ani pe calut / (dr) In ultimul an de liceu

(stg) Alexandru Cioranescu la varsta de 5 ani pe calut / (dr) In ultimul an de liceu

Alexandru Cioranescu(stg sus) cu familia. Mama si tatal in mijloc, primul rand

Alexandru Cioranescu (stg sus) cu familia. Mama si tatal, primul rand, in mijloc

Despre Alexandru Cioranescu:

       Dictionarul etimologic al limbii romane, redactat de Alexandru Cioranescu raspunde, documentat, stiintific, instructiv, la intrebarile despre originea si devenirea cuvintelor romanesti de-a lungul secolelor. El se remarca prin eruditia, temeinicia si vastitatea informatiei asupra istoriei cuvintelor luate in discutie.
       Componenta latino-romanica, dovezile substratului si influentele altor limbi (vecine ori mai indepartate), apoi procesul de reromanizare din ultimele doua secole, prin asimilarea neologismelor de sursa latino-fanco-italiana, se pot vedea in paginile acestei lucrari.
       Fiecare cuvant este, de fapt, o micromonografie lingvistica, o oglinda a punctului de pornire si a relatiilor cuvantului cu dinamica civilizatiei si cu formele de evolutie moderna a vietii culturale si sociale. Fidelitatea latina si "caracterul ospitalier" al romanei - cum preciza Alf Lombard - in sensul ca latina noastra orientala s-a dovedit a fi mai conservatoare decat alte limbi romanice si mai deschisa influentelor lexicale diverse, repede asimilate, care i-au imbogatit mijloacele de comunicare si de expresivitate, tin de substanta insasi a acestui dictionar.

Gh. BULGAR 
       Daca am afla ca domnul Alexandru Cioranescu, ale carui studii de istorie si de istorie literara le cunosteam din tara, iar lucrarea-i fundamentala, de curând retiparita, Ariosto în Franta e si astazi un model de literatura comparata, pregateste un tratat de matematica ori scrie o simfonie, nu ne-am mira câtusi de putin: omul e capabil de orice. Lasând gluma la o parte, trebuie sa marturisim îndata admiratia si uimirea pe care ne-o trezeste orice studiu al profesorului de la Universidad de la Laguna, care, în decurs de numai câtiva ani, ne-a daruit: un dictionar etimologic al limbii române, o monografie în limba spaniola asupra barocului, o editie completa a operelor lui Cristofor Columb, o exemplara bibliografie a literaturii franceze din secolul al XVI-lea, un roman în limba franceza, si o sumedenie de alte «maruntisuri» de mare valoare ...
Mircea POPESCU 
       In eruditia sa semeata se intrezareste, nu numai o sete fantastica de cunoastere, dar si o permanenta preocupare de afirmare a spiritului creator romanesc, in spatial culturii universale, reflectandu-se deopotriva in istorie, literatura, lingvistica si gazetarie.
       Alexandru Cioranescu este unul dintre putinii scriitori români din exil care, dupa aparitia “Dictionarului etimologic român” (1967), s-a bucurat, in tara, de o relativa receptare, dar departe de nivelul la care l-ar fi meritat acest spirit enciclopedist al culturii romane.
Alexandru TOMESCU 
       Alexandru Cioranescu nu se poate recunoaste bine nici chiar oglindit in propria biografie, dar noi il putem defini printr-un singur cuvant magic: un om nelinistit. Acea neliniste a morii de vant pe care ne-o dadea de exemplu Lucian blaga. Toata viata a purtat aceasta impronta a nelinistii si o va duce mai departe, chiar daca sta izolat intr-una din insulele paradisiace din Atlantic. Aceasta neliniste l-a impins sa faca atatea lucruri, sa lucreze cu atata ravna intr-o serie de domenii, unele luminoase altele pline de migala si plictiseala. Dar toate treburile le-a dus la capat, si cu mare success.
Aurel RAUTA 
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate