ANGHEL RUGINĂ

Economist de renume mondial, prof. universitar, publicist

 
ANGHEL RUGINĂ

       Anghel Rugină s-a născut în comuna Buciumeni, judetul Tecuci (azi Galati), la 24 mai 1913, în familia unui, cultivator de viţă de vie.
       După absolvirea Şcolii Comerciale Elementare din Tecuci (1928), şi-a continuat studiile la Şcoala Superioară de Comert din Galaţi, pe care a absolvit-o în 1932. Patru ani mai târziu, şi-a luat licenţa la Academiea de Ȋnalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, secţia Administrativă.
       După satisfacerea stagiului militar la Şcoala de Cavalerie din Târgovişte, a sustinut examenul de intrare la Banca Naţională a României, unde a fost repartizat la Serviciul devizelor din cadrul Relaţiilor cu străinătatea.
       Mobilizat în Armata Română, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe Frontul de Est, fiind rănit.
       Ȋn anul 1942, şi-a susţinut teza de doctorat, intitulată Viaţa şi opera economică a lui Dionisie Pop Martian.
       El şi-a format conceptiile economice sub îndrumarea unor profesori renumiţi, precum Virgil Madgearu, Grigore Mladenatz sau Cezar Partheniu.
       Banca Naţională a României l-a trimis pentru studii la Universitatea din Berlin. De aici s-a transferat la Universitatea din Freiburg, unde sub îndrumarea profesorului Walter Eucken, a obtinut al doilea doctorat (1947).
       A publicat în 1949 prima sa carte în limba germană: "Geldtypen und Geldordnungen Fundamente fur eine echte all-gemeine Geld - und Wirtschaftstheorie" care l-a făcut cunoscut în mediul academic.
       Ȋn anul 1950, a fost invitat în Statele Unite ale Americii, unde a devenit cetăţean american (1955) şi a predat cursuri de economie politică şi finanţe la mai multe universităţi: Universitatea din Portland, Oregon (1950-1952), Niagara University, New York (1954-1958), Northeastern University, Boston (1958-1983). Ȋn acelaşi timp, Anghel Rugină a continuat să cerceteze (la Biblioteca Congresului American, la Federal System Reserve, la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială), îndeplinind şi alte demnităţi (preşedinte al Comisiei de Experţi Economici de pe lângă statul Massachusetts; preşedinte al International Society for Intercomunication of New Ideas).
       Cel de-al patrulea Congres Mondial de Economie Socială, organizat în onoarea lui Anghel Rugina la Toronto în august 1986, a avut ca temă principală Drumul înainte - a treia revoluţie în gândirea economică.
       După evenimentele din decembrie 1989 Anghel Rugină a fost prezent în România cu ocazia unor prelegeri, conferinţe, întâlniri cu specialişti pentru a marca drumul reformei de refacere şi de stabilizare economică, monetară şi financiară în România, abia eliberată de dictatura comunistă.
       Ȋn 1990 timp de aproape o lună în România, a prezentat un plan care garanta ieşirea ţării din criza economică în care se afla.
       La invitaţia guvernatorului BNR Mugur Isărescu, din anul 2005, Anghel Rugină a devenit protagonistul multor teme inedite în cadrul unei conferinţe de presă.
       Meritele deosebite ale profesorului Anghel Rugină au fost recunoscute şi de ţara natală, prin acordarea titlului de doctor honoris causa de către mai multe universităţi: Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi, Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, Universitatea "Ovidius" din Constanţa, Universitatea de Vest din Timişoara.
       Savantul Anghel Rugină a publicat peste 50 de lucrări, dintre care amintim: Capitalisme, Socialisme ou Liberalisme Social? (1965), Programme de Stabilisation Economique, Financier et Sociale pour la France (1959), A Reorganisation Plan of the International Monetary Fund (1973), Principia Oeconomica: New and Old Foundations of Economic Analysis (1986), Principia Metodologica: A Bridge from Economics to all other Natural Sciences. Toward a Methodological Unification of all Sciences (1989), Un "miracol economic" în România este încă posibil! (1992), Teoria şi practica economică in epoca de tranzitie şi după (1994).
       A decedat pe 14 decembrie 2008, în SUA, la vârsta de 95 de ani.
       Ȋnmormântarea, a avut loc, miercuri 21 ianuarie 2009, la Cimitirul Bellu Militar, din Bucureşti, cu onoruri militare. Au fost depuse coroane de flori din partea Băncii Naţionale a României, primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, Colegiului Economic "Anghel Rugină" din Vaslui, Primariei Municipiului Vaslui, academicianului fiindu-i acordat titlul de "cetăţean de onoare" al localităţii, în anul 2005.

 
Prof. Dr. Anghel Rugină:
"Planul meu nu poate să eşueze"

       Criza în care se află economia românească este una de structură. Mai întâi această economie trebuie sa fie pusă pe roate. Dacă nu se porneşte procesul de însănătoşire, infuzia de capitaluri străine, poate crea iluzia că toate problemele s-au rezolvat.
       Are cineva interes să întreţină această iluzie?
       Nu nimeni. Aici este vorba de două şcoli economice diferite. Una crede că piaţa liberă rezolvă totul. Alta crede că piaţa trebuie controlată de guvern. Părerea mea este că nici una nici cealaltă nu ar putea să rezolve, problemele mari pe care le are România în momentul de faţă.
       Despre schimbări de structură vorbeaţi şi la Conferinţa de presă de la Academie. La ce schimbări vă gândeaţi?
       Primul lucru ar fi o reformă monetară. Dacă problema această rămâne nerezolvată, rămân nerezolvate şi toate celelalte.
       Şi celelalte care sunt?
       Reînfiinţarea băncilor, bursa, decalajul dintre preţurile de la întreprinderile de stat şi cele particulare. Problema fundamentală este una de calcul economic. Dacă instrumentul care se întrebuinţează este nestabil, sau chiar fals, atunci evident că şi calculul economic, duce la rezultate îndoielnice.
       Care ar fi instrumentul nestabil? moneda naţională?
       Da, nu poate duce la decizii utile.
       Dar la ce duce?
       La decizii aproximative sau chiar total greşite. Spre exemplu, cred că, în producţie problema principală este acum cea a bunurilor de consum. Ori, fără o monedă stabilă nu se poate determina o formă echilibrată de investiţie între producţia bunurilor de capital şi producţia bunurilor de consum. Eu am recomandat mai întâi, eliminarea inflaţiei existente, prin introducerea unui leu mai greu (zece sau douăzeci de lei vechi pentru unul nou), dependent de raportul dintre circulaţia monetară şi rezervele de aur sau de argint ale Băncii Naţionale.
       Am propus, apoi, introducerea unui leu de argint, acoperit sută la sută. Convertibil. Pentru comerţul interior am propus tot un leu acoperit sută la sută, dar în produse. Aceste produse trebuie să fie standardizate, bineînţeles.
       Scrieţi tot în planul dvs: "Sistemul nou trebuie să lucreze imediat şi să nu fie bazat pe promisiuni goale că, în viitor, lucrurile se vor schimba în bine. A încerca să convingi poporul că pentru a se bucura de binefacerile unei restructurări, va fi nevoie să mai aştepte cinci sau zece ani, constituie nu numai o iluzie politică, dar şi cea mai mare minciună economică, fără nicio bază ştiinţică".
       Aţi constatat dvs. că în România în anul 1990, ar exista astfel de practici?

       Nu ştiu ce înţelegi mata prin practici.
       Era vorba de minciunile economice
       Acestea devin inevitabile dacă instrumentul calculului economic este instabil.
       Sunt minciuni voluntare sau involuntare?
       Mai curând iluzii. Nu cred în minciuni voluntare aici. Asta este o problemă politică probabil. Repet dacă moneda nu este stabilă, toate deciziile devin arbitrare.
       Din punctul dvs. de vedere, al economistului, care sunt relele pe care ni le-a lăsat comunismul?
       Ȋmi amintesc de moneda de hârtie. Apoi planificarea hipercentralizată şi până la ultimul detaliu al economiei. Prin urmare nicio hotărîre nu este legată de nevoile şi cerinţele imediate ale populaţiei.
       Sistemul vechi este de preferat, nu-i aşa?
       Ȋn regimul vechi era libertate. Nu numai libertate politică, ci şi economică. Dar sistemul capitalist mixt avea două feţe. Pe de o parte era productiv. Se producea suficient ca să se acopere nevoile populaţiei urbane şi rurale. Partea negativă era instabilitatea. Nu mă refer la instabilitatea politică, ci la cea financiară. Exista totdeauna pericolul unei inflaţii şi a unei deflaţii, în funcţie şi de condiţiile din afară, fireşte.
       Mă mir că planul pe care l-am propus, nu a iscat discuţii cu adevărat serioase şi ştiinţifice. El ar face ca regimul acesta nou, indiferent cum s-ar numi să fie imun la fluctuaţiile venite din afară, din cauza monedei convertibile, şi nesupus la inflaţii sau deflaţii interne, pentru că este acoperit în produse.
       Planul propus de dumneavoastră nu ar putea să eşueze?
       Nu, nu poate.
       Ȋn nici un caz?
       Ȋn nici unul. Acest sistem reprezintă voinţa majorităţii, aproape absolute a poporului, fără influenţe dinăuntru sau dinafară.
       Cum adică "reprezintă voinţa poporului"?
       Să mă refer la leul intern de pildă. El nu poate fi pus în circulaţie, decât atunci când este acoperit în produse, cantitatea de monedă fiind în corespondenţă directă cu cantitatea existentă din produsul-standard.
       Problemele care ţin de inflaţie şi deflaţie ar fi deci rezolvate.
       Da prin leul intern. Guvernul nu mai poate să emită bancnotă fără acoperire, îl opreşte legea... Dar el trebuie să aibă un venit suficient. Ȋţi aduci aminte că eu acolo, am propus să nu se mai apeleze la impozitul pe venit (care totdeauna duce la abuzuri şi corupţie), ci la impozitul pe circulaţia mărfurilor, de 20 sau 25 la sută, perceput bilunar sau lunar.
       Să ne închipuim că în judeţul Ialomiţa se alege ca valoare standard grâul, pentru acoperirea leului intern. Să mai presupunem că doi ani de zile este o secetă foarte mare. Ȋn acest caz cum se rezolvă problema rezervei monetare? Nu urmează automat eliberarea unor înscrisuri fără acoperire, mai pe scurt inflaţie?
       Să lămurim chestiunea aceasta. Când grâul din Ialomiţa merge la magaziile generale ale statului, în schimbul lui se eliberează o cantitate proporţională de monedă internă.
       Da, dar dacă magaziile sunt goale?
       Atunci, simplu nu există monede în circulaţie. Ȋn sistemul capitalist, problemele de felul acesta se rezolvă printr-o inflaţie. Aici acest dezechilibru nu mai poate să apară.
       Mai este un lucru pe care nu l-am înţeles. Leul extern, de argint, este o monedă cu valoare intrinsecă. El nu poate pleca peste graniţă, odată cu valoarea pe care o poartă?
       Da, dar dumneata ca să capeţi moneda aceasta, trebuie să produci ceva! De altfel şi în Elveţia monedele de un franc şi de doi franci sunt de argint şi circulă în mod obişnuit. Leul acela extern, convertibil în argint, poate pleca numai şi numai dacă, dintr-un motiv oarecare, nu se poate exporta suficient, când există o lipsă de echilibru între circulaţia monetară şi producţia de bunuri.
       Guvernul român în acest caz de ordine nouă, mai are de îndeplinit o funcţie suplimentară. Guvernul rămâne activ în observarea permanentă a cursului economiei naţionale, pentru a vedea dacă rezultatele obţinute sunt în acord cu cele indicate de un sistem în echilibru general stabil. De câte ori se vor descoperi lipsuri sau deficienţe este de datoria guvernului să le cerceteze.
       Care ar fi aici formele prin care poate interveni guvernul?
       De pildă leul intern începe să fie falsificat. Atunci când se observă tendinţe inflaţioniste, trebuie descoperite cauzele.
        Mi se pare totuşi o situaţie limită. Alte atribuţii nu ar avea?
       Guvernul are din acest punct de vedere, o singură acţiune principală: să vadă dacă este acoperită într-adevăr toată masa monetară. Mecanismul pe care îl propun are o stabilitate inerentă, nepermiţând vreo intervenţie abuzivă.
       Singurul lucru pe care nu l-am înţeles deloc este "legea de justiţie socială şi economică", despre care spuneaţi că va guverna sistemul. Sună destul de utopic. Chiar comunist...
       N-are nimic de a face cu comunismul. Şi constituţia lui Stalin suna bine pe hârtie, nu?
       Aici ce garanţii există că legea nu sună bine doar pe hârtie?
       Legea de justiţie socială şi economică are drept scop să creeze un numitor comun între firmele de stat şi cele particulare. Nu-i nimic altceva, decât o lege de calcul a preţurilor reale. Pentru că astăzi la întreprinderile de stat, există numai preţuri artificiale.
       De ce?
       Statul nu plăteşte chirie. Plăteşte salarii mici. Nu plăteşte dobândă la capital, pentru că îl ia de la Banca Naţională. Chiar îl tipăreşte dacă are nevoie... S-a creat de aceea un decalaj enorm între preţurile de stat şi cele de la companiile particulare. Aceasta este şi sursa speculei, care se face cu produsele furate din întreprinderile de stat. Specula va continua atâta vreme, cât se va menţine starea aceasta de lucruri. Sectorul privat şi sectorul public trebuie să fie pe acelaşi numitor. Gândeşte-te că treaba aceasta trebuie făcută pentru o ţară întreagă.
       De când sunteţi în România?
       Acum e a treia săptămână. Mai am câteva zile şi plec înapoi.
       V-aţi întors din proprie iniţiativă?
       Din proprie iniţiativă. Am venit să-mi vizitez rudele.
       N-aţi avut nicio invitaţie oficială?
       Nu, n-am avut.
       Am văzut totuşi că aţi fost primit de primul ministru. Ȋnseamnă că aţi prezentat deja acest plan unor persoane oficiale române.
       Mai întâi l-am prezentat în februarie (n.n. 1990), partidelor de opoziţie: dlui Cîmpeanu, dlui Coposu şi dlui Cunescu. Ulterior, neprimind niciun răspuns, l-am prezentat guvernului. Mă gândeam că se apropie termenul alegerilor şi că va urma o luptă de idei. Dar n-a avut loc nicio discuţie.
       Mi s-a reproşat că am trimis planul ziarului Dimineaţa. Dar eu, în America nu citesc presa română şi nu aveam de unde să ştiu culorile politice ale publicaţiilor nou apărute. De altfel, dădusem materialul acela unor colegi care întâi l-au oferit ziarului România Liberă, de unde au primit răspunsul "după alegeri".
       Care a fost reacţia oficială în legătură cu propunerile dvs.?
       Guvernul are deja planul lui. Al meu, în clipa de faţă rămâne o alternativă.

***

Anghel Rugină în mijlocul auditoriului

Anghel Rugină în mijlocul auditoriului


Despre Anghel RUGINĂ :

       Anghel N. Rugină nu este numai un prestigios specialist în domeniul ştiinţei economice, cu rezultate remarcabile în cercetare, dar şi un om admirabil care, punând pregătirea sa excepţională în slujba analizei lucide şi a stabilirii la rece a diagnosticului unei economii, pune după aceea tot sufletul şi inima sa fierbinte în serviciul luptei pentru însănătoşirea economiei.

Academician Nicolae N. CONSTANTINESCU  

       Plecat de mulţi ani din România Anghel Rugină a devenit imaginea, simbolul, ştiinţei economice pe plan mondial.
       Dacă ar fi fost pus în practică planul prezentat organelor de conducere în perioda imediat următoare a evenimentelor din Decembrie '89, România astăzi (n.n. anul 2018) ar fi fost un exemplu de ţară -reîntregită, organizată şi democratică - pentru întreaga Europa.

Alexandru TOMESCU  

       


 
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate