AUREL SERGIU MARINESCU

Scriitor, publicist, eseist, memorialist

 
AUREL SERGIU MARINESCU

       Aurel Sergiu Marinescu, s-a născut la 12 februarie 1929, în localitatea Zimnicea, Teleorman, fiul lui Toma Marinescu, comerciant şi Dorina Marinescu, (Ciocan, fiică de negustor din Câmpulung Muscel).
       A urmat clasele primare în Zimnicea, apoi cursurile liceale la I. C. Brătianu, Piteşti (1940-1946) şi Colegiul Naţional Sfântul Sava, Bucureşti (1946-1947), unde a trecut clasa a VI-a şi a VII-a intr-un singur an, obţinând bacalaureatul.
       S-a înscris la Facultăţile de Drept şi Filosofie ale Universităţii din Bucureşti, de unde la sfârşitul anului II (mai 1949), a fost eliminat, fiind socotit „element al reacţiunii”, pe motiv că era membru al PNL-Brătianu, avea origină mic-burgheză şi convingeri democrate şi anticomuniste. În toamna anului 1949, este admis la Facultatea de istorie, de unde peste două luni este din nou eliminat.
       A înfruntat şomajul, comprimările, epurările şi tot cortegiul persecuţiilor, regimului comunist de tristă amintire.
       Arestat în 1951, pe considerente politice si condamnat la doi ani, a executat pedeapsa la Aiud. Din nou reţinut în 1958, anchetat sub presiuni fizice şi psihice a fost judecat şi condamnat pe viaţă. A supravieţuit ca printr-un miracol, până la neaşteptata sa eliberare în 1969. A cunoscut regimul închisorilor, Caransebeş, Cherla, Aiud şi lagărele de muncă forţată Luciu-Giurgeni, Strâmba şi Salcia.
       In 1974 a reusit sa plece din tara singur, legal, la invitatia unui unchi din Franta. Cere azil politic si in final se stabileste in Statele Unite, la New York.
       Devine un autentic luptator, pentru cauza libertatii patriei sale. Este un prolific scriitor si publicist.
       Se stinge din viata pe 31 august 2008.
       Va invitam sa deschideti "In Memoriam - Aurel Sergiu Marinescu"
       Opera si colaborari: A publicat in B.I.R.E. – Paris, „Exilul Solidar”, „Lumea Liber”, „Foaie” din New York, „Cuvantul Romanesc” din Hamilton, "Alternativa" din Toronto, „Dorul” din Danemarca, „Curentul International”, „Micromagazin”, "Meridianul Romanesc", „New York Magazin”, toate din SUA; „Buletinul Informativ al Romanilor din Australia”. Volume: Prizonier în propria tara – trilogie, 1997; Ma aplec peste ani – 1998; Înainte si dupa Dictatul de la Viena – 2000; Armata Rosie în România 1944 - 1958 – doua volume, 2001; O contributie la istoria exilului românesc vol. I – 1999, vol. II – 2002, vol. III – 2003, vol. IV – 2004, vol. V, VI – 2005, vol. VII – 2007, vol VIII – 2008, vol IX - 2009 aparut dupa plecarea intru Domnul a autorului.

Craciunul condamnat la disparitie

       Am trait zilele acelea sfinte ale Nasterii lui Iisus cu foarte multi ani in urma, intr-o tara mica, profund religioasa, care se numea Romania. De fapt, pe atunci am trait aceste sfinte sarbatori in casa parinteasca dintr-un targ uitat de undeva de pe malurile Dunarii. Domnea o liniste cereasca, iar oamenii erau mai buni si mai veseli de Craciun. Pe atunci, erau veritabile colinde traditionale: Mos Ajunul, Steaua, Irozii, precum si alte obiceiuri specifice marii sarbatori, obiceiuri pastrate din generatie in generatie, nemaivorbind de varietatea mancarurilor traditionale de Craciun.
       “O, brad frumos, ce sfant pareai in alta sarbatoare!/Ma vad copil cu par balai si ochii de cicoare”, o spune si Radu Gyr intr-una dintre frumoasele sale poezii. Si cat de adevarat este!
       Si a venit urgia comunista, cand barbarii din rasarit s-au napustit asupra tarii romanesti, aducandu-si cu ei lacheii, ateismul si lupta contra sarbatorilor religioase. Tot ce era frumos a fost lovit: sarbatorile de Craciun au devenit sarbatori “de iarna”, Bradul de Craciun - “pom de iarna”, Mos Craciun, care aducea daruri, s-a schimbat in “Mos Gerila”, care lua totul si ducea in URSS; in loc de colinde, in marile orase, “latraturi” tiganesti prin mijloacele de transport in comun, adica cerseala deghizata; in oraselele provinciale Militia a interzis umblatul pe strazi cu colindul; au disparut si o parte din mancarurile traditionale; in locul bucuriei s-a cuibarit nelinistea, frica, teroarea, caci din aproape fiecare familie lipsea cineva drag, de a carui existenta numai Securitatea mai stia...
       Au urmat apoi un numar de ani, multi la numar, cand sarbatoarea de Craciun am trait-o trist, lipsit de familie, lipsit de tot ce reprezenta Nasterea lui Iisus, pe cand calaii Aiudului, Gherlei, Jilavei, ai lagarelor de munca din Balta Brailei si din Baragan, se intreceau a ne face viata, in ziua Nasterii Domnului, si mai mizerabila decat era de obicei: paza dubla, ascultat la usile temnitelor, sa nu se cante cumva colinde (vinovatii erau sever pedepsiti), o supraveghere speciala si mancarea cea mai proasta posibil.
       Si, in sfarsit, dupa ani, in 1974, am ajuns la New York si am trait acolo Craciunul ca pe cea mai mare sarbatoare a lumii crestine, in mijlocul natiunii care proclama One nation under God (O natiune sub Dumnezeu) si In God we trust (Avem incredere in Dumnezeu), cum scrie si pe bancnote.
       Zilele Craciunului erau de basm: o iluminatie feerica in tot orasul, vitrinele marilor magazine decorate special, peste tot coroane din crengi de brad si floarea rosie specifica Craciunului; copacii imbracati in sute si mii de beculete si bradul de Craciun din Piata Rockefeller mi-au lasat in minte amintiri de neuitat. Dar ceea ce dadea un aspect special orasului era veselia, cumpararea de cadouri de Craciun pentru familie, pentru toate rubedeniile si colegii de serviciu, iar abundenta din magazine era molipsitoare.
       De Craciun lumea se saluta cu Merry Christmas (Craciun fericit) si milioane de felicitari purtau aceeasi inscriptie: Merry Christmas and a Happy New Year. In multe locuri era expusa scena Nasterii lui Iisus (Nativity) si nimeni pe atunci nu era deranjat de aceasta expunere. Nasterea lui Iisus era declarata sarbatoare federala si, ca atare, birourile, scolile, bancile, totul era inchis. Lumea crestina americana sarbatorea bucurosa 25 decembrie.
       Cu timpul am observat insa ca felicitarile de Craciun cu Merry Christmas incep sa dispara, ajungand in momentul de fata la ridicolul procent de sub 5%. Bineinteles ca aceasta operatiune a decurs lent, pe parcursul multor ani. Asa se face ca formula Merry Christmas a fost inlocuita cu Happy Holidays sau Season’s Greetings (Sarbatori fericite!). Astazi, insa, se gasesc zeci si zeci de felicitari cu inscriptii de genul: Pace! Pace pe pamant!; Calde urari de la noi pentru voi!; Fie ca visele tale sa se implineasca in acest anotimp!; Calde urari pentru o frumoasa sarbatoare!; Cele mai bune urari pentru o calda sarbatoare!; Fie ca tu sa urmezi frumusetea acestui anotimp!; Cea mai mare fericire de sarbatori! Iti doresc o lume a pacii, a prosperitatii si a bucuriei etc., etc. Am tradus toate aceste urari de felicitare scrise in limba engleza.
       Observati cum se evita cu grija traditionalul Merry Christmas. Chiar si desenele felicitarilor sunt altele: porumbei, pasarele zgribulite pe un fir de telefon, case iluminate, sanii, in nici un caz Mos Craciun. Fereasca Dumnezeu!
       An de an s-a schimbat si insemnatatea religioasa crestina a sarbatorii Nasterii lui Iisus. Inca din luna august apar Mos Craciuni defiland sau facand reclama diverselor produse, pentru ca, acum, Craciunul a fost transformat in sezon comercial, care incepe a doua zi dupa Thanksgiving Day, masurat nu dupa intensitatea sarbatoririi din punct de vedere religios, ci dupa indicele de vanzari si venituri ale marilor retele de magazine.
       Un alt pas a fost facut prin interzicerea expunerii scenei Nasterii Domnului in locuri publice, scoli etc. Bratul care loveste astfel, ACLU (American Civil Liberty Union), organizatie de stanga intretinuta cu fonduri de la stat si pretinzand ca apara respectarea Constitutiei, are astazi 700 de procese in SUA impotriva celor care au expus Nasterea si nu au acceptat s-o dea la o parte.
        Intamplator, Constitutia americana a fost facuta cu peste 200 de ani in urma, cand compozitia etnica a emigrantilor - viitori cetateni americani - era mai omogena. Azi, cand Statele Unite au devenit un magnet, milioane de oameni, ajunsi aici legal sau ilegal, pretind drepturi conform Constitutiei.
       La 20 decembrie, evreii, cateva milioane bune (mai multi in New York decat in tot statul Israel), sarbatoresc Hanukkah. Cam in aceeasi perioada a anului, musulmanii (azi peste 5 milioane) sarbatoresc cea mai sfanta sarbatoare a lor, Ramadan-ul. In aceeasi ordine de idei, nu cred ca vreun negru din Africa stie ce este Kwanzaa, dupa cum nici afro-americanii n-ar fi stiut ca au o asemenea sarbatoare, daca un oarecare afro-american fantezist din California n-ar fi inventat aceasta sarbatoare de sapte zile, tot in apropierea Craciunului, inspirandu-se din religia iudaica si crestina. Dar cum in America totul e posibil, avem azi, in loc de Craciun, sezon, iar in loc de Nasterea Domnului, care ar “ofensa o minoritate”, anomalia ca in locurile publice din New York sa fie expuse Menorah si steagul islamic, nu si Nasterea Domnului!

Aurel Sergiu Marinescu - din cartile sale

Aurel Sergiu Marinescu - din cartile sale
volumul IX a aparut in 2009, dupa stingerea sa din viata

       Cei care dirijeaza actiunea contra sarbatorii crestine, a bradului de Craciun si a lui Mos Craciun, cu cadouri si jucarii pentru copii, pretind ca aerul de mare sarbatoare ii indispunea pe copiii evrei, care se considerau dezavantajati, putand avea in viitor probleme psihice. De aceea “conspiratia” a dat mai intai semnalul minimalizarii, urmand sa se ajunga si la desfiintarea sarbatorii Nasterii lui Iisus (care, desi evreu, n-a fost niciodata recunoscut de ai Lui).
       De Craciunul 2003 ofensiva de demistificare si de compromitere a lui Mos Craciun a fost totala, ca si cea de spalare a creierelor. ACLU a dat in judecata licee, carora le-a cerut sa scoata din programul coral de Craciun unele cantari ca Stille Nacht etc. Pentru prima oara, la parada anuala de Thanksgiving Day, a aparut evreul artist si homosexual Harvey Fierstein, costumat in D-na Mos Craciun. De altfel, de cativa ani se incearca aceasta comicarie, de un prost-gust incomensurabil.
       Tot in 2003, in studioul Miramax al companiei Disney, s-a realizat filmul Bad Santa (Raul Mos Craciun), in care mistica celui nevazut, care aduce in fiecare an jucarii copiilor, a fost din gros terfelita. El este reprezentat band, injurand, fumand si alergand dupa fete. In cateva secvente in care joaca Billy Bob Thornton, Mos Craciun injura grosolan si chiar are relatii sexuale cu o chelnerita, intr-o masina. Filmul a starnit o furie teribila la nivelul conducerii companiei Disney. “Nimic nu mai este sacru si acest film nu este deloc in spiritul Walt Disney”, a declarat directorul executiv Michael Eisner.
       Paradoxal, Guvernul Federal a recunoscut si a declarat oficial Christmas Day (Ziua Craciunului). Atunci de ce este atat de tolerant, permitand ca aceasta sarbatoare sa nu fie acceptata din diferite motive? Este, de asemenea, paradoxal si fara sens sa sarbatorim Craciunul, dar sa nu admitem “principial” acest lucru!
       Azi, in America, Merry Christmas se aude rar, ca si minunatele cantece de Craciun. In acest ritm, in cativa ani vor disparea cu totul. De Christmas se va mai pomeni doar in biserici. Asa au hotarat arhitectii “noii ordini mondiale”. Trist este ca se fac complicii unei asemenea marsave actiuni destui crestini crescuti in spiritul traditiei Craciunului, iar restul crestinilor suporta si tac.
       Astazi se aud voci care cer sa nu se mai spuna “sarbatorile Craciunului”, ci “sarbatorile de iarna”, ca in buna Uniune Sovietica. Probabil, cu timpul, se va muta sarbatoarea Craciunului la 1 ianuarie, iar “de Craciun” va deveni “de iarna”, la fel ca in comunism. Si atunci ce semnificatie mai au In God we trust si One nation under God? Si care ar fi diferenta intre d-l si d-na Mos Craciun si Mos Gerila, sau intre bradul de Craciun si pomul de iarna, experimentate deocamdata doar in fostul lagar comunist? Singura diferenta este ca bolsevicii rusi au declarat pe fata ateismul ca politica de stat, in timp ce in SUA se desfiinteaza cea mai mare sarbatoare crestina mintindu-se ca totul se face fiindca suntem buni crestini! Suntem oare buni crestini daca toleram acest atac si nu reactionam in nici un fel? E o problema la care s-ar cadea sa meditam fiecare cu toata raspunderea.

*** *** ***

Aurel Sergiu Marinescu, George Georgescu, Alexandru Tomescu, prof. Nicolae Dima - Saptamana Campului Romanesc din Hamilton, 2001

Aurel Sergiu Marinescu, George Georgescu, Alexandru Tomescu, prof. Nicolae Dima - Saptamana Campului Romanesc din Hamilton, 2001

Ioan Bukiu, Aurel Sergiu Marinescu, Alexandra Tomescu, Alexandru Tomescu, un invitat - Saptamana Campului Romanesc din Hamilton, 2001

Ioan Bukiu, Aurel Sergiu Marinescu, Alexandra Tomescu, Alexandru Tomescu, un invitat - Saptamana Campului Romanesc din Hamilton, 2001


Despre Aurel Sergiu Marinescu si opera sa:

       „Prizonier in propria tara” de Aurel Sergiu Marinescu este o carte care va ramane in patrimoniul suferintelor nationale romanesti pana la judecata din urma.
       Cum a supravietuit acest martir al neamului traind ani de zile in zodia condamnatului la moarte? Cate alte victime si faradelegi ne-au ascuns comunistii care ne-au facut sa credem ca in 1964 au pus in libertate toti detinutii politici?
       L-am cunoscut pe autor la New York, dar in imensitatea acestei metropole americane nu am banuit marele spirit uman ce se ascundea in spale unui chip calm, linistit si impacat cu destinul.

Prof. Dr. Nicolae DIMA
       Activitatea de publicist, este cunoscuta in lumea toata, articolele sale aparand in majoritatea ziarelor romanesti din strainatate. Prezenta sa permanenta la Saptamanile Culturale, de la Campul Romanesc din Hamilton, Canada, a constituit o reala contributie la viata spirituala a exilului romanesc.
       Scriitor prolific; cartile sale raman o permanenta dovada a aportului intelectualitatii romanesti din Vest in mai toate ramurile de activitate, de gandire si creatie.
Alexandru TOMESCU
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate