AMARIEI EMILIA

AMARIEI EMILIA

 

       M-am născut pe 24 septembrie 1959, în localitatea Borca, Județul Neamț. Am crescut într-o familie de țărani, cu patru copii, eu fiind al doilea copil.
       Am absolvit Liceul Mihail Sadoveanu, liceu cu tradiție în această localitate, continuând să-mi consolidez cunoștințele prin studiu individual.
        Debutul meu literar a fost în revista Cutezătorii în anul 1970. Am fost pe frontul generației optzeciste, publicând în anii optzeci în revistele Flacăra, Transilvania și alte publicații ale vremii. A urmat o perioadă lungă de „tăcere”, revenind în anul 2015.
       Colaborez cu revistele:
       Vatra Veche, Orizonturile Bucuriei, Apollon, Logos și Agape, Creneluri Sighișorene, Agora literară, Contraste Culturale, Meridianul Cultural, Expresia Ideii, Amprentele sufletului, Eminesciana, Ante Portas, Rotonda Valahă, Literadura, Itaca, și ziare ca: Radio Metafora, Cuvântul liber, Monitorul de Neamț, Unirea – Blaj.
       Deasemenea, sunt prezentă în câteva antologii:
       Lirică reghineană, Suflet românesc, Atlasul cu diezi, Toamna la Apollon, Toplitera, Antologia pentru Civilizația Creștină ASCIOR, Antologia Literară a Revistei Eminesciana, Poeți în Arena, Lacrimi pentru nemurire.
       Sunt:
       -Membră a Ligii Scriitorilor filiala Mureș din ianuarie 2017
       -Membră de Onoare a Societății Culturale Apollon-România
       -Membră a Asociației Culturale Creștine, ASCIOR, din Buzău

       Premii și diplome:
       Am obținut premii la următoarele concursuri:
       -Suflet Românesc, desfășurat la Târgu Jiu, 2017 – Premiul doi
       -Sfântul Grai Românesc, desfășurat la Onești, 2017– Premiul doi
       -Labirinturi autumnale, 2017, concurs on line, desfășurat pe site-ul Însemne CulturalePremiul doi
       -Vis de toamnă, organizat de Societatea Culturală Apollon-România - Premiul special Alexei Mateevici
       - „Adrian Păunescu” , 3 decembrie 2017 - Mențiune
       -Romeo și Julieta la Mizil , 2017 – Mențiune
       -„Radu Cârneci” 2018 – locul VI
       -Festivalul Internațional de Creație Literară „Grigore Vieru” ediția a VI-a 15 ianuarie - 14 februarie 2018Trofeul „Grigore Vieru” 2018
       -Concursul „Radu Cârneci” 2018Mențiune
       -Concursul „Centenar 2018”Premiul doi
       Am primit:
       -Diplomă de Excelență - Cultuă-Artă-Civilizație, oferită de Societatea Apollon-România, din Urziceni
       -Diplomă de excelență, din partea asociației ASCIOR și revistei „Orizonturile Bucuriei”, din Buzău
       -Diplomă de excelență din partea Ligii Scriitorilor, Filiala Mureș

       Volume publicate:
       -Nu ne mai vrea pământul, volum de poezie tipărit la Editura Nico din Târgu Mureș, în decembrie 2015, reeditat și retipărit împreună cu cel de-al doilea volum de poezie,
       -Datori cu o țară, la Editura Liric Graph, din Buzău, în februarie 2017.
       -Sunt dragoste de patria mea, volum de poezie, editura Amanda Edit, decembrie 2017, reeditat în iulie 2018 la editura Vatra Veche
       -Scrisorile destinului, , volum de proză scurtă , editura Vatra Veche din Târgu Mureș, februarie 2018        -Moire și îngeri, în curs de apariție

 

 
           POEZII

                Patrie

Patrie, te-aș frământa-ntre gânduri
și pe roata cerului, te-aș pune,
cercul tău de ape și pământuri
să ia chip de doină, dorul - nume,

Și m-aș face una cu-a ta glie
să răsar în ierburi și în muguri,
să-ți mângâi pământul, Românie,
că prea geme sub străine juguri.

Patrie, port rănile-ți cu mine,
Dunărea prin ochii mei se scurge,
peste Prutul tău se-aud suspine -
azi te prad-ai tăi, nu hoarde turce!

M-oi ruga Olarului să pună
pe-a ta formă stele mii și îngeri,
și gătită-n iia cea străbună
să te ia din valea cea de plângeri.

                Insomnii

Când te umbrește-n suflet fața lumii
Și pare cerul greu a-l sprijini
Cu palmele, cu spatele, cu pumnii,
De toate și de tot te-ai odihni,

Cătând sub tâmpla muntelui tăcerea,
Prăpăstii se tot cască-n gândul tău
Și-atârnă-n cuiul clipelor durerea
Din podul minții prăbușit în hău,

Când pe cântarul timpului apasă
Chiar umbra ta, ascunsă în cuvânt,
Și-și face-n tine disperarea casă,
Descoperindu-ți rana sub veșmânt,

E plânsetul mocnit al omenirii
Ce a zvâcnit mereu sub coasta ta,
Păreri de rău chiar împotriva firii,
Că lumii nu-i poți șterge lacrima.

                Lacrima tăcerii

Și orice ram stingher care-a rămas
Când frunzele-au căzut pe jos, uscate,
Pe crâncena secundă cât un ceas,
A plâns amarnic de singurătate.

La fel și omul singur pe pământ
E-un plânset jalnic, fără mărginire,
Prea lesne-i simți tristețea din cuvânt
Și bezna cea adâncă din privire.

El își închide visul fără rost,
La porți atârnă lacătele grele,
Nu va mai fi nimic precum a fost;
E prea târziu și vremurile-s rele.

Nu se aud nici hohote cum ies,
Niciun suspin urechea n-o ajunge.
Se plânge mut, se plânge tot mai des,
Și lacrima tăcerii greu străpunge.

                 Mă uit la tine, ziuă…

Mă uit la tine, ziuă, ce-ntunecată eşti,
Cum storc din tine norii a soarelui lumină,
Tu-mi intri-așa de neagră prin largile fereşti,
Purtând un văl de ploaie, de smoală şi rugină,

Te-aş face sac şi-aş pune în el tristeţea mea,
Ţi-aş da singurătatea, neliniştile toate
Şi te-aş lega cu funii, apoi te-aş arunca
În ape mari, pescarii să nu te poată scoate.

Să poată curge zorii cu şoapte aurii,
Să-şi pună cerul iarăşi cămaşa lui albastră,
Și-nveșmântată-n straie de purpură, să vii,
Să-mi baţi din nou cu fluturi şi raze în fereastră.

Şi mi-a rămas din toate, azi, numai rugăciunea

Vai, putrezește nucul! E plin de scorburi trunchiul
Și nimenea nu știe din care vremuri vine.
Era bătrân când tata, la umbra lui, cu mine,
Stătea în miez de vară și își pleca genunchiul.

Rugându-se, acolo, în șoaptă, cu suspine,
Doar el știa ce-i spune plângând lui Dumnezeu,
Alături, lângă tata, ședeam tăcută eu,
Iar el striga la ceruri durerea să-și aline.

Păreau aprinse zarea, pământul, cerul, lumea,
Când tremura frunzișul de focul viu al rugii,
S-a dus de-atunci și tata. Îmbătrânesc toți nucii
Și mi-a rămas din toate, azi, numai rugăciunea.

                Și-aș vrea să pot

Îmi vine câteodată să mă transform în fulger,
Să mă aprind în centrul minciunii și s-o ard;
C-un tunet, răutatea, în creier s-o străfulger,
Cenușa să i-o-mprăștii prin versul goliard,

Să slobozesc un vuiet peste rostiri deșarte,
Mizeria din lume s-o-nvălui ca un vânt
Și-apoi s-o duc din poala pământului, departe.
De-nsingurare, răul, pe veci să îl descânt.

Aș vrea să pot, lumina, să o revărs din carte,
Să-mbrac în stele versul și gândurile-n crini,
Veșmânt senin cuvântul poemului să-mi poarte,
Chiar de mai sângerează străpuns de mărăcini.

De n-ar veni sfârșitul sfârșitului deodată,
De ne-am trezi din somnul ce bâiguie prin noi,
De-ar izbăvi iubirea cea hristică, curată,
Spre-a nu porni mânia vreunui crud război.

 

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate