CONSTANTIN I UNTARU

Economist, cadru universitar, publicist

 
CONSTANTIN I UNTARU

       Constantin I Untaru s-a născut la Brăila pe 16 martie 1907, într-o familie de negustori.
       După absolvirea Liceului "Nicolae Bălcescu" din Brăila şi-a continuat studiile superioare, la Institutul de Comerţ de Stat din Anvers (Belgia), la Facultatea de Economie a Universităţii din Leipzig (Germania), la Facultatea de Ştiinţe Economice din Freiburg (Germania), urmând în final studii speciale de planificare economică la London School of Economic (Anglia).
       A ocupat funcţiile de asistent la Academia Comercială din Bucureşti, specialist la diverse întreprinderi metalurgice.
       A colaborat cu subiecte economice la reviste de specialitate, precum şi cu studii valoroase în acelaşi domeniu.
       Ȋn 1941 a fost trimis special al Guvernului Român să studieze Organizarea Economiei Naţionale Germane. Această misiune a fost întreruptă de internarea lui în Lagărul de Concentrare Buchenwald.
       După eliberarea din lagăr şi terminarea războiului, a rămas ca refugiat în Nordul Germaniei (zona de ocupaţie engleză) de unde în 1951 a emigrat în Australia, unde a lucrat pentru Linia de Aviaţie Quantas şi în Industria de Asigurări.
       Ȋn paralel cu activităţile profesionale C.I. Untaru fondează Consiliul Imigranţilor din Australia şi se angajează în activităţi româneşti şi anticomuniste de prim rang. Ocupă funcţia de Preşedinte al Asociaţiei Românilor din Australia şi al Blocului Anti-Comunist al Naţiunilor din Australia.
       Prin grija şi stăruinţa lui a fost înfiinţată Parohia Ortodoxă Română "Buna Vestire" din Sydney.
       S-a stins din viaţă în ziua de 6 iulie 1993 în vârstă de 86 de ani.

ȊNCOTRO PRIBEAG ROMÂN?
ȊN AMERICA SAU AUSTRALIA?

        Odată plecaţi, mai mulţi dintre fraţii noştri refugiaţi, ajunşi în lagărele de tranzit, de prin Austria, Italia, Grecia, sau Germania Federală, desigur că-şi pun întrebarea de mai sus: încotro de aici înainte? Decizia pe care o vom lua nu este deloc uşoară, deoarece îi vom lega de o altă ţară străină, cu foarte puţine şanse de a se mai schimba dintr-o ţară în alta. Pe de altă parte, decizia luată de ei singuri, nu-i de ajuns de a rezolva problema emigrării, aceasta mai depinzând şi de autorităţile statului, pe care l-au ales, de a-i accepta ca imigranţi.
       Politica de imigrare a acestor ţări de peste ocean variază de la un an la altul, prin fixarea de cote şi preferinţe, în raport cu anumite profesiuni, de care ele au sau vor avea nevoie în viitorul apropiat. Excepţie de la această selecţionare pe bază profesională o fac refugiaţii cu "statutul politic", pe care îl obţin de la autorităţile ţărilor din Europa, unde s-au refugiat. Pe baza Convenţiilor de Drepturi Umane, emanate atât de America cât şi de Australia sau Canada, aceste state se obligă să dea preferinţă refugiaţilor politici, la acordarea vizei de intrare cu reşedinţa permanentă pe teritoriile lor. Ceea ce trebuie ştiut însă de la început, de refugiaţii din această categorie aflaţi în Europa, este faptul că odată sosiţi ca imigranţi în ţara de peste ocean, statulul lor preferenţial de refugiaţi politici se pierde faţă de statul care l-a emis, fiind preluat de statul care i-a admis ca imigranţi cu reşedinţă permanentă. Cu alte cuvinte, o reîntoarcere în Europa, sau o schimbare de ţară ca din Australia în America, sau vice-versa, nu mai este posibilă decât pe calea obişnuită de selecţionare pe bază profesională cu plata transportului de persoana respectivă. De aceea decizia luată, mai nainte de a părăsi Europa, devine de o importamţă capitală şi din această cauză.
       Pe de altă parte, statutul de refugiat politic de care continuă să se bucure imigrantul în ţara care l-a acceptat cu reşedinţă permanentă, se poate pierde şi aceasta dacă persoana respectivă re-obţine cetăţenia română, prin înaintarea unei cereri la Consulatul reserist din localitate pentru obţinerea unui paşaport român cu reşedinţa în străinătate. Aceasta manipulare diplomatică, ilegală în dreptul internaţional, este încurajată de consulatele comuniste, însă nu este văzută cu ochi buni de ţara gazdă. Imigranţii care recurg la reobţinerea cetăţeniei române în străinătate, sunt aceia care intenţionează de a se reîntoarce în România, fiind nemulţumiţi cu exilul, sau acei, care, la insistenţa Consulatelor comuniste, acceptă acest târg în schimbul promisiunii de a i se da drumul familiei din ţară, ca să se poată reunii cu soţul sau soţia din străinătate.
       O altă chestiune serioasă de considerat de cei necăsătoriţi sau cu familia rămasă în ţară, mai înainte de a pleca din Europa, este necesitatea de a trăi în sânul unei familii, în noua ţară de peste ocean. Cum în general căsătoriile mixte nu dau rezultate bune, este bine ca cei necăsătoriţi să încerce s-şi aduce logodnice din ţară, sau să caute aceste partenere de viaţă, acolo unde se găsesc în Europa, mai înainte de a porni încoace. Pe de altă parte, cei cu familiile rămase în ţară, ar fi bine să ştie că o reuniune cu familiile lor în străinătate, poate dura cel puţin un an, dacă nu chiar mai mult, din cauza greutăţilor făcute de guvernul de la Bucureşti. De aceea este mai bine ca aceştia să emigreze singuri şi să facă formele de aducerea familiei în ţara de peste ocean, unde între timp ei pot lucra, strânge ceva bani şi pregăti o locuinţă la sosirea familiei din România.
       Iar acum după toate aceste generalităţi, şi câteva informaţii pe scurt, relativ la Australia în comparaţie cu America - Canada, asupra populaţiei, climei, gradului de civilizaţie, posibilităţilor de progres şi perspective de viitor Pe întinsul continentului Australian, care transpus pe harta Europei, s-ar întinde din Portugalia până în Crimea, nu trăiesc astăzi decât aproximativ 15 milioane de locuitori, cei mai mulţi în marile oraşe, de-a lungul coastei Oceanului Pacific. Australienii sunt de rasă Anglo-Saxonă şi vorbesc o singură limbă internaţională Engleza. Ca temperament sunt oameni liniştiţi, prietenoşi, generoşi, şi cam molatici la muncă, după teoria de "Take it easy, Mate" (adică ia-o încet măi frate), spre deoasebire de ritmul de muncă rapid din America. Regimul politic este stabil, fără pericole de revoluţii sau alte tulburări civile, cu toată faima puţin măgulitoare a prea multor greve, adusă clasei muncitoare. Ȋn schimb în Australia nu există o problemă a negrilor ca în America, unde aceasta poate exploda pe neaşteptate, ca o bombă cu ceasornic, mai ale în cazul izbucnirii unui război.
       Prin poziţia geografică, Australia este singura ţară de origine europeană, care face parte şi se integreză în marele colos Asiatic din Extremul Orient, unde trăiesc peste două miliarde de locuitori, constituind un imens rezervor de mână ieftin lucru şi o piaţă colosală de desfacere, pentru produse industriale, australienii având atât "know-how-ul", materiale prime şi capitalul de producţie, cât şi intimitatea geografică de a da posibilitatea acestor masse de oameni de a munci, a se hrăni, îmbrăca şi locui în condiţii omeneşti.
       Pe de altă parte climatul în Austalia, ca în intrega emisferă de Sud, este fără îndoială un paradis, în comparaţie cu acela din emisfera de Nord: Europa sau America. De ex. la Sydney, în Austalia, temperatura în timpul iernii variază între +4 C şi +15 C, cu apropiaţi munţi acoperiţi de zăpadă, pentru amatorii de sporturi de iarnă; iar în timpul verii temperatura oscilează între +18 C şi +28 C, cu brize răcoritoare de-a lungul oceanelor Pacific sau Indian. Ȋn interiorul continentului însă, departe de mare, temperatura este continentală, cu valori de căldură, atingând +45 C. De-a lungul oceanelor, însă, fauna şi flora sunt cu totul excepţionale. Austraslia fiind situată la Sud de Tropice, cam pe aceeaşi latitudine cu insulele Pacificului Meridional: Hawai, Noua Caledonie, Fiji, Samoa, Toga, Polynezia etc., unde vara este aproape permanentă şi unde orhideele cresc sălbatice pe câmpuri, cum ar creşte păpădiile la noi. Desigur că sunt şi regiuni aride în interiorul continentului, precum şi dezastre naturale ca cicloane, inundaţii, secete sau focuri de păduri sau de recolte pe câmpuri.
       Iar faptul că tot timpul anului pământul nu-i acoperit de zapadă, face posibil ca munca în afară, atât în agricultură cât şi în construcţii să poată continua nestingherită, spre deosebire de America şi Canada.
       Ȋn privinţa civilizaţiei şi industrializării, marile oraşe australiene sunt la acelaşi nivel ca cele din America, însă din punct de vedere al exploatării resurselor naturale, în special a celor minerale, care sunt enorme, Australia este cu cel puţin 100 de ani în urma Americii. De fapt australienii nu ştiu cu precizie nici astăzi, ce conţine subsolul continentului lor. De ex. au fost descoperite recent zăcăminte de diamante, care depăşesc în dimensiune pe cele din America de Sud. Această abundenţă în resurse naturale, prevesteşte un mare potenţial de dezvoltare economică. Cu alte cuvinte spre deosebire de America, unde aproape totul este supraorganizat, supraindustrializat şi suprapopulat. Australia oferă în zilele noastre un câmp deschis de vastă expansiune acelora capabili şi hotărîţi de a lua taurul de coarne. Deoarece viaţa în oraşele mari este scumpă, mai ales din cauza chiriilor mari, imigrantul nu poate face prea multe economii pentru a-şi cumpăra o casă, care este visul oricărui australian. Ȋn regiunile mai izolate ale continentului, însă deşi viaţa nu este atât de excitantă ca în oraşele mari, salariile sunt mai mari, cheltuielile de trai mai mici şi deci posibilităţile de economie mai bune. După câţiva ani de muncă şi economie pe acolo, te poţi retrage după aceea la oraş, unde îţi poţi cumpăra o casă, iar cel întreprinzător, chiar o mică afacere pe cont propriu.
       Australia, spre deosebire de Europa, America, sau chiar Canada este în primul rând ţara muncitorului. Cei interesaţi mai mult într-o viaţă artistică vor rămâne poate deziluzionaţi să constate lipsa acesteia în marile oraşe australiene, care deşi sunt centre de civilizaţie, nu sunt în aceiaşi măsură şi centre culturale în sensul european al cuvântului. Dar indiferent dacă sunt muncitori sau artişti. cine îşi închpuie că în Australia sau America, câinii fug cu covrigi în coadă, sau dolarii se câştigă uşor pe şantiere sau în fabrici - se înşală amarnic şi în acest caz ar face mai bine, dacă ar lua calea întoarsă, sau ar rămâne acolo unde se găseşte.
       Iar acum, Pribeag Român, după ce ai citit rândurile de mai sus şi ţi-ai făcut poate toate socotelile, nu uita că, în cele din urmă, ca de obicei, tot norocul sau nenorocul va decide soarta ta! O decizie însă trebuie să iei: fie într-o ţară fie în alta, fiindcă în lagărul care te găseşti în tranzit, nu vei putea rămâne toată viaţa. De aceea priveşte cu încredere înainte, făcându-ţi o mare Cruce şi cu un adevărat "Doamne Ajută!" dă-i drumul pe calea pe care ţi-a hotărît-o destinul!

*** *** ***


Despre Constantin I Untaru:

       Dr. Constantin I. Untaru a fost unul din românii care au ales calea exilului, formându-şi o pregătire profesională, de specialitate, care i-a dat posibilitatea să-şi găsească oriunde o muncă onorabilă.
       A fost foarte apreciat în comunitatea românească din Australia, pentru generozitatea sa faţă de noii imigranţi.
       Fiind invitat a călătorit în America, unde a avut ocazia să cunoască bine pe românii de pe acest continent.
       Dna Dr. Eleanor Bujea din Regina (Dysart) Saskatchewan, care a editat cartea "Romanians in Canada" mi-a povestit în anul 2001 la Vatra Românească, cum l-a cunoscut pe Dl Untaru. Ȋn încheiere mi-a spus: "a fost un adevărat român, pe pământuri străine".

Alexandru TOMESCU  


Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate