CONSTANTIN VIŞOIANU

Jurist, diplomat, publicist și politician

 
CONSTANTIN VIŞOIANU

       Constantin Vişoianu, s-a născut la 4 februarie 1897 în Urlaţi, judeţul Prahova, într-o familie de institutori.
       A urmat studii în Filosofie şi Drept, la Universităţile din Bucureşti şi Paris. Ulterior şi-a luat doctoratul în Drept la Universitatea din Paris.
       Revenit în România, Vișoianu a activat (din 1926) ca avocat la baroul Olt, apoi la baroul din Bucureşti (1937).
       A fost secretarul personal al lui Nicolae Titulescu şi apoi reprezentantul României în Secretariatul general al Societăţii Naţiunilor, fiind membru totodată în diferite comisii şi subcomisii ale Organizaţiei, cum ar fi, de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Haga (1933-1935) și la Varșovia (1935-1936).
       Pentru o perioadă scurtă după arestarea guvernului antonescian a ocupat funcţia de ministru al Afacerilor Străine (4 noiembrie 1944 - 5 martie 1945) în guvernele conduse de generalii Constantin Sănătescu şi Nicolae Rădescu.
       A fost un publicist activ în presa vremii, în tară şi în străinătate.
       Ȋn 1946 părăşeşte ţara, odată cu instaurarea guvernului Petru Groza, şi se stabileşte la New York. Aici face parte din Comitetul Naţional Român, condus de Generalul Nicolae Rădescu. După retragerea Generalului Rădescu, preia preşedenţia Comitetului Naţional Român, care va funcţiona până în 1975.
       Retrăgându-se la Washington, continuă activitatea românească, fiind una din personalităţile consultate în problemele Europei de Est.
       Se stinge din viaţă pe 2 ianuarie 1994, la Washington DC, în vârstă de 96 de ani. Ȋnmormântarea a avut loc pe 7 ianuarie în Cimitirul "Rock Creek" din Washington DC. Slujba a fost oficiată de Preotul Gheorghe Calciu, în prezenţa familiei şi a comunităţii româneşti din localitate.

***

Constantin Vişoianu la birou

Constantin Vişoianu la birou

 
UN PSEUDO-ISTORIC

       Dl Ştefan Fischer-Galaţi s-a născut în România şi şi-a petrecut copilăria în ţara noastră. A părăsit-o de timpuriu şi a ajuns profesor la o universitate americană. Specialiştii în ţările răsăritene ale Europei sunt rari în Statele Unite şi din cauza situaţiei internaţionale prezente şi a rolului preponderent pe care America îl joacă în lume, Universităţile Americane au început să arate interes pentru ţările din acea parte a vechiului continent.
       Dl Fischer-Galaţi, pe baza mai multor călătorii recente în România, şi a faptului că ştie româneşte s-a declarat specialist în istoria tării noastre. Cunoştinţele sale istorice însă se arată foarte limitate şi foarte superficiale şi singurele surse de informaţie par a fi publicaţiile şi propaganda comuniste. Pe deasupra aceste limitate cunoştinţe sunt afectate de o adevărată ostilitate faţă de România şi de entuziastă admiraţie faţă de regimul comunist. Astfel Dl Fischer-Galaţi s-a transformat în propagandist. Pentru aceasta D-sa nu are nevoie nici de cunoştinţe serioase, nici de riguroase studii, nici de scrupule ştiinţifice.

***

Constantin Vişoianu: Misiunile mele - culegere de documente, Editura Enciclopedică, 1997

Constantin Vişoianu: "Misiunile mele" - culegere de documente, Editura Enciclopedică, 1997

***

       Cărţile şi publicaţiile D-sale sunt manifeste de propagandă comunistă. Nu este de mirare că Dl Fischer-Galaţi se bucură des de ospitalitatea regimului comunist din România şi că şefii acestui regim îi împărtăşesc gândurile lor secrete şi îi şoptesc sugestiile lor pe care apoi se bazează lucrările sale. Pentru aceste atenţiuni şi binefaceri Dl Fischer-Galaţi le este (comuniştilor) "profund recunoscător pentru a fi sporit înţelegerea mea asupra problemelor româneşti" - aşa cum scrie în recenta sa carte "The new Rumania: From People's democracy to Socialist Republic."
       Oricine s-ar aştepta să afle într-o carte cu acest titlu, scrisă de un profesor universitar, o analiză a instituţiilor comuniste şi a evoluţiilor lor de la republica populară la republica socialistă, un examen critic al soluţiilor date de comunişti diferitelor probleme economice şi sociale, un studiu al condiţiilor, morale, materiale, sociale în care trăieşte populaţia ţării, etc. Nimic absolut nimic din toate acestea. Ȋn toată cartea nu se găseşte, o cifră, o informaţie, o expunere asupra vreuneia din aceste probleme.
       Iată, de altfel titlul capitolelor din cartea Dlui Fischer-Galaţi:
       1) Moştenirea vechiului regim, 2) Apariţia lui Gheorghiu-Dej, 3) "Reculer pour mieux sauter", 4) Drumul spre independenţă şi 5) Moştenirea lui Ghrorghiu-Dej.
       Ȋn general cartea are două părţi: una mai scurtă, care condamnă cu ură şi ignoranţă "vechiul regim" şi alta care este un elogiu entuziastic al lui Gheorghiu-Dej şi un fel de manifest de propagandă pentru partidul comunist.
       Vechiul regim în ochii Dlui Fischer-Galaţi nu are decât păcate şi răspunderi şi de aceea, - spune D-sa în altă parte - a fost o justificare ("raţională") a venirii la putere a comuniştilor. Ca şi cum comuniştii ar fi luat puterea prin voinţa poporului român.
       Dl Fischer-Galaţi învinovăţeşte mai ales, vechiul regim de trei mari păcate:
a) Vechiul regim s-a preocupat mai mult de integritatea teritorială a ţării decât de rezolvarea problemelor economico-sociale.
       Ȋn ignoranţa sa asupra istoriei contemporane a României, D-sa nu ştie că între cele două războaie, frontierele ţării erau contestate şi ameninţate, atât în partea de Răsărit, cât şi în partea de Apus a ţării şi că stabilirea şi liniştea noastră au fost mereu tulburate de revendicări străine. Tot aşa D-sa nu ştie că, în ciuda marilor dificultăţi politice şi economice internaţionale şi a problemei delicate a unificării României întregite, ţara noastră a putut totuşi realiza importante progrese tehnice, economice şi sociale. Aceasta a fost soarta grea a ţării noastre, aşezată la frontiera a trei imperii ostile: să se lupte pentru existenţa şi integritatea sa şi să aibă puţin răgaz pentru rezolvarea problemelor economice şi sociale. Şi totusi neamul românesc a reuşit. Acesta a fost numit un "miracol istoric", de care Dl Fischer-Galaţi nu a auzit desigur.
       b) Vechiul regim, numit Dl Fischer-Galaţi aristocratic-feudal, nu a operat reforma agrară şi ţăranii erau, până la dominaţia comunistă "însetaţi de pământ"
.        Marele istoric Fischer-Galaţi nu a aflat nici din cărţi, nici din experienţă personală, că România a operat cea mai radicală reformă agrară cunoscută în Europa. D-sa nu ştie că pământurile au fost expropriate de la proprietari practic fără despăgubire şi date tăranilor fără plată. D-sa nu a aflat că această reformă printr-un act de generozitate şi de înţelepciune de un Parlament liber, compus în majoritate de proprietarii ce pierdeau pământurile. Acesta a fost "vechiul regim". D-sa nu a aflat de marea criză economică din 1929, începută în America şi extinsă în Europa, care a lovit puternic economia ţării noastre şi a împiedicat-o să procedeze la înfăptuirile economice ce derivau din împroprietărirea ţăranilor.
       Dl Fischer-Galaţi pare fericit că aceste pământuri, au fost confiscate de la ţărani de către comunişti, cari, împotriva voinţei ţăranilor le-au colectivizat.
       c) Vechiul regim avea conducători "venali, incompetenţi, nehotărîţi şi nereprezentativi".
       Erau venali Ion şi Vintilă Brătianu? Erau venali Maniu şi Mihalache sau Titel Petrescu? Erau venali Titulescu şi Take Ionescu? Erau venali înaintea acestora, Maiorescu, Filipescu, Petre Carp? Sau Lahovary, Catargiu?
       Sau Dl Fischer-Galaţi este un neruşinat calomniator?
       Este adevărat că în România ca şi în toate ţările din lume se găseau, printre politicieni, mai mărunţi sau în administraţie, elemente cu o cinste îndoielnică, dar nu aceştia conduceau destinele ţării şi nu ei afectau orientarea politică a vieţii noastre publice.
       Partea a doua a lucrării Dlui Fischer-Galaţi este o laudă fără întinare a lui Gheorghiu-Dej şi a regimului comunist. Nicio vorbă despre stingerea libertăţilor publice în ţara noastră, niciun gând despre apăsarea şi sărăcia adusă de comunişti, nicio aluzie la zecile de mii de oameni ucişi în puşcăriile comuniste. Din contră ţara este fericită şi prosperă şi regimul este acceptat de popor afară de "cei ce aşteaptă o utopică eliberare de comunism", iar Gheorghiu-Dej a plănuit minuţios, de la început, o politică de independenţă faţă de Rusia sovietică. Ȋn acest scop a acceptat exploatarea şi aservirea şi a comis crimele cunoscute.
       Toată această parte a cărţii ezită între ignoranţă şi rea credinţă sau le combină. Din fiecare pagină am putea culege erori, falsificări şi extravaganţe. Chiar Ceauşescu a criticat multe din soluţiile şi metodele regimului comunist. Dl Fischer-Galaţi nu îi găseşte însă niciun cusur. D-sa scrie: "Este meritul conducătorilor partidului comunist român că în ciuda vicisitudinelor relaţiilor internaţionale, atât în câmpul socialist cât şi în raporturile dintre Apus şi câmpul socialist ei au fost capabili să realizeze programul lor cu o eficienţă acum recunoscută şi admirată".
       Dar am vorbit prea mult despre istoricul american şi lucrările sale "ştiinţifice".
       Este totuşi curios că o editură serioasă a acceptat să publice un asemenea manifest de propagandă comunistă.

*** *** ***

Dl Constantin Vişoianu, Preşedintele Comitetului Naţional Român, la tribună, ascultând prezentarea dlui John C. Coman, Preşedintele Uniunii şi Ligii Societăţilor Româneşti, cu ocazia comemorării Zilei Basarabiei, 27 Martie 1965

Dl Constantin Vişoianu, Preşedintele Comitetului Naţional Român, la tribună, ascultând prezentarea dlui John C. Coman, Preşedintele Uniunii şi Ligii Societăţilor Româneşti, cu ocazia comemorării Zilei Basarabiei, 27 Martie 1965

***

Dl Constantin Vişoianu Preşedintele Comitetului Naţional Român, conferinţă, de la tribuna Sesiunii a 15-a a Adunării Naţiunilor Europene Captive (A.N.E.C.), din septembrie 1968

Dl Constantin Vişoianu Preşedintele Comitetului Naţional Român, conferinţă, de la tribuna Sesiunii a 15-a a "Adunării Naţiunilor Europene Captive" (A.N.E.C.), din septembrie 1968

***

Constantin Vişoianu, locul de veci, Cimitirul 'Rock Creek' din Washington DC.

Constantin Vişoianu, locul de veci, Cimitirul "Rock Creek" din Washington DC.


Despre Constantin VIŞOIANU:

       La Washington, într-una din zilele lui 1993, am trecut pragul casei fostului ministru de externe român Constantin Vişoianu. Ȋn vârstă de 92 de ani, departe de ţara pe care a slujit-o în momemtele cele mai grele şi din care a trebuit să se exileze în 1947, răpus de boli, dar cu o memorie perfectă, Domnul Vişoianu îşi aminteşte:
       "... Armata Roşie ne ocupase cu un milion şi jumătate de soldaţi. Mă doare să văd că nici azi după revoluţie, al doilea război mondial nu s-a încheiat pentru România. Vă rog să transmiteţi acasă mesajul meu de unitate. Singura şansă e unitatea opoziţiei, în ideea că doar prin întoarcerea Regelui Mihai, pe tronul ce i se cuvine, România va putea fi salvată".

Marius GHILEZAN  

       Constantin Vişoianu s-a remarcat drept o personalitate a Exilului Românesc, după al doilea război mondial. Ȋn structura Comitetului Naţional Român, datorită obiectivelor, sarcinilor şi a intereselor personale au mai avut loc unele disensiuni, dar patriotismul şi dragostea de poporul român a membrilor CNR-ului au fost considerentele care a condus întreaga activitate.
       Cred că fragmentul din scrisoarea de condoleanţe trimisă de Dl Corneliu Coposu, Preşedintele PNŢCD şi citită la înmormântare este o mărturie vie a profilului diplomatului român: "Constantin Vişoianu a intrat în istoria nemuritoare a României prin cinci decenii de luptă anticomunistă şi antisovietică şi prin serviciile credincioase închinate independenţei, suveranităţii şi integrităţii naţionale a ţării".

Alexandru TOMESCU  


 
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate