DAN COSTESCU

Prozator, dramaturg, editor

 
DAN COSTESCU

       Dan Costescu s-a născut la 7 august 1928, în Slobozia, jud. Ialomiţa - fiul magistratului Aurel Romeo Costescu şi al invăţătoarei Duduca (n.Dinescu).
       Şcoala o urmează la Câmpulung Moldovenesc, Cernăuţi, luându-şi bacalaureatul la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti.
       Debutează in „Universul Copiilor” şi frecventează cenaclul condus de N. Batzaria.
       În 1952, obţine licenţa în Drept, la Universitatea din Bucureşti. Din acelaşi an, are funcţia de redactor şi apoi de colaborator, la Studioul de Radio Bucureşti.
       În 1962 a fost arestat şi condamnat ca deţinut politic, până în 1964.
       A lucrat apoi ca tehnician şi Şef de Şantier în construcţii.
       A părăsit ţara luând drumul exilului. În 1984 se stabileşte în Statele Unite.
       Este redactor la ziarul „Universul” şi apoi la revista „Micromagazin”. În 1988 fondează, impreună cu Cornel Dumitrescu, George Pietraru şi Andrei Bardescu săptămânalul independent „Lumea Liberă”. Din 1990 îşi schimbă numele în „Lumea Liberă Românească”, edtori fiind Dan Costescu şi Cornel Dumitrescu. Aici a redactat apreciata rubrică "Tablete amare".
       A colaborat la postul de Radio „Europa Liberă”
       A fost un membru al Asociatiei Foştilor Detinuţi Politici din România şi al Uniunii Scriitorilor din România.
       Se stinge din viaţă la 23 Octombrie 2002 în Crestwood Village, Whiting, New Jersey, USA, după o lungă suferinţă.
       Opera: „Pavel Dogaru”, roman, Bucureşti, 1955; „În sat la noi”, povestire, Bucureşti, 1955 (în colab. cu G. Anghel); „Las’ că vine Nuţă!”, comedie, Bucureşti, 1961 (în colab. cu A. Adrian);

Anteriul lui Arvinte

       Tata n-a fost niciodată un om de cifre, ci un om subjugat de spirit. Deşi a lucrat ca magistrat, foarte aproape, deci, de realităţile cele mai prozaice ale vieţii - furturi, ucideri, violuri, lupta pentru averi etc. - în universul lui personal a iubit doar muzica, cărţile, natura, adică cam ceea ce aduce tihna vieţii, ignorând valorile stabilite după criteriul banului.
       Mama, în schimb, era cea cu picioarele pe pământ. Simbria adusă lunar de tata era vărsată în poalele mamei, care seara, cu o seriozitate şi pricepere de neegalat, aşezată la măsuţa ei de lângă sobă, cu maldărul zornăitor în faţa şi cu un plaivaz în mână, calcula şi socotea, direcţionând fragmente din simbrie, după criterii numai de ea ştiute.
       Ascultam câteodată, până târziu în noapte, şoapta ei strecurată pe sub uşă, în camera unde dormeam, cu plapuma trasă până sub bărbie, căci în calculele ce le făcea obişnuia să vorbească şi să-şi răspundă singură. Pentru mine, atunci, tata era un fel de apostol atotgânditor, pogorât pe pământ ca să predice despre spirit, dar mama, vistiernicul casei, trezorierul, sau cam aşa ceva, şi din acest punct de vedere valoarea mamei, pentru mine, în acele nopţi, căpăta dintr-odată dimensiuni în plus. În chibzuinţa ei, în meticulozitatea sa fără de seamăn, nu-i scăpa niciodată nimic: banii, de exemplu, pentru sandviciurile noastre cu parizer, pe care le primeam zilnic de la Trifu, mezelarul din faţa şcolii, totul era prevăzut până la banii pentru reparatul cuştii câinelui de pază din ogradă.

Lumea Liberă Românească

"Lumea Liberă Românească”

       Admiram cumva această teribilă chivernisire de care dădea dovadă blânda mamă, multiplele sertăraşe din mintea ei, şi niciodată, chiar dacă mai scăpa vreo jucărie visată din calculele lunare, nu mi-aş fi putut închipui că grosul simbriei ar fi putut merge spre toaletele sale sau, să zicem, spre îndestularea peste limite a câinelui iubit.
       Se aruncă zilele astea (n.n. aprilie, 1994), în discuţiile făcătorilor de legi de la noi din ţară, noua împărţire a bugetului. Simbria pe un an a ţării. I-a trebuit gândirii oficiale cam jumătate din acest an să-şi chivernisească această simbrie, dar tortul arată azi ca o biată gogoaşă scofâlcită, din care grosul s-a aruncat în strachina câinelui, lăsând suspine neostoite şi răni neoblojite.
       83 de miliarde de lei, glăsuieşte proiectul, vor merge pentru necesităţile SRI-ului, 76 miliarde pentru întărirea penitenciarelor de pedeapsă. Învăţământul? Cultura? Sănătatea populaţiei? Rămase în urmă, pierdute in dezechilibrul lor dintre nevoi şi banii primiţi.
       Un cap luminat, o minte înţeleaptă işi echilibrează banii după necesităţi. Nu dă cu ei de-a zvârlita, mai ales când suma e puţintică, şi nici nu face ca Arvinte cu anteriul lui de pomină: taie din mânecă să pună la poale, ca să taie din poale să pună la guler.
       Un cap luminat, o minte înteleaptă îşi ştie nevoia cum îşi ştie durerea.
       Poate nu există oglindă mai clară privind caracteristicile unei Puteri decât Legea bugetului. Spune-mi pe ce-ţi cheltuieşti banii, ca să-ţi spun cine eşti - se aplică la om, ca şi la administratorii vieţii, deopotrivă. Îţi arunci banii pe droguri, pe alcool, pe femei? Eşti un posedat de vicii, rob al instinctelor nestăpânite, victima a pornirilor primare.
       Omul cu scaun la cap îşi chiverniseşte avuţia ca un bucătar care nu-şi aruncă sarea într-o singură oală, ca un grădinar care nu-şi deşartă căldarea pe o singură floare. În grădina Ţării cresc copii care cer instruire, se vaită bolnavi care tânjesc după tămăduire, se înalţă arbori pe care mişună omizile. . . Nu poţi fi mumă cu unii şi ciumă cu alţii, atâta timp cât şi unii şi alţii fac laolaltă un singur tot. Să nu-ţi pese de şcoli, unde-ţi aduni copiii, de spitale, unde se vaită suferinzii, să te interesezi doar de acoperişul propriu e pe cât de oribil pe atat de caraghios.
       De altfel, cele vreo 20 de miliarde aruncate recent pentru ca timp de trei zile să aduni o protipendadă străină ca să-i scoţi ochii cu ceea ce eşti în fapt, cu ceea ce nu eşti, ca şi cele câteva milioane de dolari risipiţi pe reclame mincinoase şi ineficiente ce-au împănat revistele mapamondului dovedesc nu doar neprofesionalism şi imbecilitate. Dar o şiretenie vulgară, lipsa de scrupule, egoismul cras al mitocanului ajuns la mălai, care întâi işi sacrifică părintele, ca să nu-l arunce iapa din şa.
       Istoria ne învaţă că dictatorii cei mai de temut se străduiau sa dea vulgului panem et circes. Pâine şi distracţie. Actualii dictatori nu vor să dea nimic. Din istorie au învăţat un singur lucru: După mine, potopul!
       La urma urmei, modul în care îţi chiverniseşti banul indică, precum o busolă, cam încotro îţi bat gândurile. Ce îţi place şi ce nu, la ce vânturi îţi întinzi pânzele şi de care fugi, precum dracul de tămâie.
       Împărţirea actuală a bugetului vorbeşte clar că hrana pentru mintea şi sufletul poporului e ca tămâia din zicală pentru mai marii zilei. Ei n-au nevoie de gânditori, ei n-au nevoie de capete înzestrate, căci de la "noi muncim, nu gândim" pericolul vine mai greu. O minte întunecată poate fi mai uşor purtată de nas precum orbul fără de lumina ochilor, rătăcitor prin labirinturile străzilor – decât o minte luminată care-şi poartă singură opaiţul la drum.
       Unica grijă pentru creatorii bugetului s-a dovedit a fi cea faţă de paza propriilor jilţuri. Fără câinele bine hrănit, ei simt că le fuge scaunul dintre picioare, precum ţiganul căruia i-au alunecat pernele de sub şezut.
       Anteriul lui Arvinte al nostru a ajuns o biată fleandură de râs. Dar ce dacă lui Arvinte, cel cu poalele tăiate, i se văd ţurloaiele degerate? Las' să-i fie lui cald în şale - şalele-i sunt mai aproape de pântec...
       Ce suflete de mamă are această şleahtă de spoliatori, troglodiţi psihic şi afectiv!

***


Despre Dan Costescu:

       Extrem de credincios idealurilor sale anticomuniste, perseverent şi de o hărnicie devenită proverbială, ajutat de aportul substanţial al colegilor Cornel Dumitrescu, Liviu Cangeopol, al sorei sale, d-na Mioara Anastasescu, şi a unui devotat colectiv de colaboratori, a condus redacţia LUMII LIBERE ROMÂNEŞTI, impunând o strictă disciplină profesională astfel încât, până la sfârşitul anului 2001 săptămânalul n-a lipsit niciodată din cutia postală a miilor de abonaţi ai săi, din lumea întreagă.

Timotei URSU
       Dan Costescu a fost un inteligent observator al vieţii politice româneşti. Anii trăiţi în România i-a indurerat dar şi înnobilat sufletul. Articolele lui se adresează cititorului de limbă română de pretutindeni. Sub masca umorului şi a comicului se descoperă circumstanţe şi situaţii sordide, ale unei societăţi, care încercă să se vindece după o jumătate de secol de regim comunist.
       Multiplele aspecte, sociale, politice, morale, profesionale, care la prima vedere ar părea fără urmări sau importanţă, sunt topite în athanorul stilului său, înzestrând arta jurnalistică cu noi valenţe şi înţelesuri.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate