DAN CULCER

Critic literar, prozator, poet, traducător, ziarist

 
DAN CULCER

       Dan Culcer s-a născut pe 15 iunie 1941 la Sulina, dintr-o familie de ardeleni în refugiu, dupa diktatul de la Viena, ca fiu al mediculului Alexandru CULCER ( n. Lenghel, schimbarea patronimului prin preluarea numelui mamei, Sofia Culcer) şi al profesoarei de Limba Română (licenţiată a universităţii din Cluj), Ersilia (n. GUTU).
       Urmează studii elementare la Sighisoara (1947), liceul la "Emil Racoviţă" din Cluj, maturitatea (bacalaureatul) obţinută în 1957.
       După încercări nereuşite în 1957 şi 1958 de a intra la medicină sau la istorie (amîndouă facultăţi unde se aplica "numerus clausus" contra copiilor de burghezi), reuşeşte să-şi "transfere" dosarul la Facultatea de Filologie Română a Universitatii Bolyai din Cluj.
       La propunerea profesorului universitar Mircea Zaciu, este angajat ca preparator universitar la Institutul maghiar de artă teatrală din Târgu Mureş (1963).
       Fondează împreună cu cîţiva prieteni, Romulus Guga şi Mihai Sin, revista lunară de cultură ”Vatra”, care apare începînd cu mai 1971. Dan Culcer devine redactor de rubrica, redactor şef-adjunct, ca apoi sa fie "degradat" ca publicist-comentator.
       După moartea redactorului-şef Romulus Guga, apar discuţii în colectivul de redacţie. I se deschide dosar de urmărire informativă (D. U. I. ), pe numele ”Dinu”.
       Întreţinea, încă din mai 1971, relaţii ”de taină” cu unii reprezentanţi ai exilului politic (Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu) ca atâţia alţii dintre colegii săi de condei.
       Călătoreşte în Franţa şi Belgia ca membru al Societăţii Jules Verne din Paris şi al Asociaţiei internaţionale a sociologilor de limbă franceză - A. I. S. L. F., prezintă comunicări despre utopia negativă (=distopia) a lui George Orwel (în 1984 la Cerisy la Salle, ca bursier al "Fondation pour une entr'aide intellectuelle européenne" o instituţie suspectată de Securitate ca agentură CIA). Este urmărit în permanenţă de Securitate.
       Scrie studii despre cenzură şi a încercat să le publice în revista „Vatra”, sub titlul "Listele de 'uvrajuri prohibarisite' ".
       Se hotărăşte să plece în străinătate. Pe considerente medicale, pleacă soţia (cea de a doua) scriitoarea Maria Mailat, împreună cu doi copii, în 1986. Ȋn urma depunerii cererii de plecare definitivă din ţară, de reintregire a familiei, este concediat de la redacţia Vatra. Lucrează pentru un timp ca referent literar la Teatrul de păpusi din Tîrgu Mureş.
       În august 1987, primeşte viza de ieşire şi ajunge în Franţa, la Paris, în luna octombrie, unde primeşte azil politic de la Oficiul francez pentru refugiaţi şi apatrizi –OFPRA.
       După iniţiere în domeniul utilizării ordinatoarelor în presă, devine el însuşi formator şi lucreaza la Paris intermitent pentru CFPJ (Centre de formation et perfectionnement des journalistes), în calitate de conferenţiar-ziarist. Lucrează pentru scurt timp în cîteva redacţii pariziene ca secretar de redacţie ("Alternances", revista editată de fiica publicitarului Marcel Bleustein (Blanchet) - agenţia Publicis- pentru comunitate ; "Argus", o revistă lunară de asigurări ; "Africa International").
       S-a recăsătorit în Franţa a treia oară cu ziarista pariziancă Marie-Claire M.
       Face o cariera de grafician pe ordinator şi de ziarist, secretar de redacţie, în presa sindicală franceză, fiind şef de serviciu Editură la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé), începind cu 1993. Între venirea sa în Franţa şi momentul în care i se oferă un post stabil, face ziaristică ocazională şi prost retribuită la posturile de radio franceze ( Radio France International- RFI, serviciul român) si engleze (BBC, serviciul român), sau neretribuită - la Radio Solidarnosc (un post parizian al rezistentei anticomuniste poloneze, al cărui studio era lângă Place du Tertre, în Montmartre, unde se întilneşte cu exilaţii mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constantinescu şi Radu Portocală.
       ”Revolutia” română şi prăbusirea statelor socialiste îi dau de lucru în mod neaşteptat. Lucrează oficial ca traducător pentru o agenţie de subtitraje video (Videoadapt), colaboreaza in perioada "revoluţiei" din România (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 si La 5 din Paris, ca traducător-interpret.
       Înfiinţeaza la Paris în mai 2000 revista electronică (on line) Asymetria (http://www.asymetria.org), care se reînoieste trimestrial, cu peste 3 000 de vizite pe lună. La 7 decembrie 2000 înfiinţează grupul de discuţii Yahoo : ”Societatea de mâine”, care reia titlul unei reviste clujene de sociologie din anii 1920-1925, fondata de Ion Clopoţel http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea_de_maine/) cu in jur de 150 de membrii stabili. Militează pentru Procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar şi carceral comunist, pentru aplicare lustraţiei şi pentru reintegrarea lui Paul Goma în drepturile sale cetăţeneşti, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roşca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste şi apeluri diverse.
       Opera: "Un loc geometric", Bucureşti, 1973 / "Citind sau trăind literatura", Cluj Napoca, 1976 / "Serii şi grupuri", Bucureşti, 1981 / Utopia, volum exclusiv de poezie, Editura „Ardealul" din Târgu-Mureş, în limbile română şi maghiară, 2010.
       Traduceri: Rodion Markovits, Garnizoana din Siberia, prefaţă de Al. Simion, Bucureşti, 1975 / Domokos Samuel, Octavian Goga. Anii studenţiei. Traducerile, prefaţă de I.D. Bălan, Bucureşti, 1978.

 
Ion Caraion. Cazul «Artur» și exilul românesc

        Recitesc volumul de documente Cazul «Artur» și exilul românesc. Editura Pro Historia, București, 2006, din colecția de Documente publicată de INMER (Institutul pentru memoria exilului românesc), cu Un cuvânt înainte al editoarei Delia Roxana Cornea, care a colaborat cu arhivistul Dumitru Dobre.
        Prima mea lectură, la apariția din 2006, a fost marcată de mirare și de puseuri de indignare. Acum cred că lectura indignată și moralizatoare a acestor documente excepționale nu corespunde conținutului, este inadecvată, chiar prostească.
        Pot dovedi prin citate din presa din România că aceasta a fost lectura dominantă.
       Notele informative ale lui Ion Caraion și rapoartele, comentariile ofițerilor de informații, merită o atenție deosebită. E necesară extragerea și verificarea informațiilor incluse prin alte surse accesibile, dosarele altor persoane urmărite de Securitate. Mai ales atunci când cei care este vorba sunt la rîndul lor informatori mai mult sau mai puțin docili și harnici.
       Evoc aici lectura dosarele SIE ale publicației Glasul Patriei, a căror redactori erau mai toți foști deținuți politici, recrutați ca informatori în pușcărie cu câteva luni sau săptămâni înainte de eliberarea survenită prin decizia de amnistie din 1964 și care se supravegheau și se «turnau» din precauție, reciproc, pentru a nu li se putea reproșa inactiviatea sau omisiunea de denunț, pedepsită după mai vechiul cod penal comunist. Eliberare despre care recrutorii cinici știau în momentul recrutării, nu și victimele.

Dan Culcer - Serii și grupuri

Dan Culcer - Serii și grupuri

       În toate cazurile, indiferent ce temă atinge, Ion Caraion scrie nu doar ca un artist ci, mai ales ca un observator extraordinar și un patriot. Nu e vina lui Ion Caraion că interlocutorii săi nu au un nivel intelectual corespunzător, că sunt blocați de rutină, că nu au capacitatea de a modifica ceva din funcționarea inerțială a sistemului pe care îl slujesc, așa cum credea, spera probabil Caraion, adresându-li-se pentru a le sugera comportamente și soluții de politică înaltă, pe terenul culturii. și nu numai.

Dan Culcer - Utopia

Dan Culcer - Utopia

       Este curioasă lipsa totală de comentarii a editorilor, pe marginea ideilor lui Caraion, a referințelor la situații cu valoare politică deosebită. care meritau măcar o scurtă reconstituire de contexte. Tăieturile operate în text [...] nu sunt motivate sau explicate.
       O Notă [informativă] pasionantă este cea cu nr. 151/W.M./00171/61.421 din 06.06.1976 (p. 138-151, ff. 167-185 din dosarul de rețea al scriitorului.
       Voi reveni cu citate ample.
Înainte însă, merită transcrisă o fabulă de circulație încă orală și deci anonimă prin anii 80 în România. Ea poate fi intitulată: Șoarecele, pisica și balega.
       Un șoarece este urmărit de o pisică pe un câmp unde pasc niște vaci. De spaimă, paralizat, șoarecele se oprește în spatele unei vaci. Aceasta îi spune că îl va ascunde și se balegă peste el. Balega acoperă șoricelul, care se crede salvat. De bucurie mișcă vârful codiței, care însă rămăsese neacoperit de balegă. Pisica îl pierduse din vedere dar deodată observă mișcarea. Se apropie, prinde codița, trage șoricelul din balegă, îl trece prin iarbă ca să-l curețe nițel și apoi îl înghite pe nemestecate. Care-i morala? Nu toți cei care se cacă pe tine îți vor răul. Nu toți cei care te scot din rahat îți vor binele. Iar dacă ai ajuns în rahat, nu mișca din codiță până nu ești sigur că a trecut primejdia.
       Voi explica raportul dintre Artur și fabulă.
       Nu cred că grațierea și eliberarea lui Ion Caraion ar fi fost un troc, consecințe ale acordului de colaborarea ca informator dat de Ion Caraion Securității, așa cum unii comentatori neinformați au scris cu prea mare grăbire. E suficient să se verifice datele semnării angajamentului și data eliberării, precum și data emiterii decretului de grațiere din 1964 (al cărui text nu a fost, de altfel, publicat atunci în Buletinul oficial, fiind deci de uz intern, cunoscut de supraveghetori dar nu și de deținuți). În fine, Caraion mai avea de făcut 20 de ani de temniță grea.
       Deținuții politici care au semnat angajamentul de informator în 1964 nu știau că vor fi eliberați. Li se cerea să semneze pentru un eventual tratament mai omenos sau pentru mici privilegii. Promiteau să dea note informative despre codeținuți, deveneau astfel informatori de celulă. Să se țină seama că relațiile din interiorul pușcăriei erau puternic tensionate, rareori de armonie, condițiile de coabitare, constrângerile de tot felul, înfruntările de caractere și sensibilități, inclusiv opozițiile politice reziduale nu puteau fi evitate, erau probabil încurajate de supraveghetori, pentru a induce zânzania necesară: divide et impera!

Dan Culcer, invitat la Simpozionul „Omagierea lui Paul Goma la 80 de ani”, organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc - 24 septembrie 2015, Bucureşti

Dan Culcer, invitat la Simpozionul „Omagierea lui Paul Goma la 80 de ani”, organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc - 24 septembrie 2015, Bucureşti


Despre Dan Culcer şi opera sa:

       Dan Culcer se aliază celor care, azi, afirmând unitatea culturii şi ideologiei noastre, luptă cu consecvenţă împotriva confuziei de termeni şi de valori, pentru dreptul şi datoria literaturii de a rămâne literatură, cu mijloace şi cu scopuri proprii, inalienabile. Spiritul maiorescian presupune, în cazul său, câteva trăsături care pot fi con¬siderate ca definitorii pentru profilul critic, centrate pe miezul unei dialectice contradicţii între aspiraţia la rigoare şi atitudinea partizană, participarea ferventă.

Anton COSMA
       Am citit cu interes UTOPIA (Texte pentru o stare) cartea de poeme bilingvă (română şi maghiară) apărută de curând la Editura ARDEALUL&ASYMETRIA - Târgu Mureş&Elancourt 2010, tradusă de Cseke Gabor. Ea este un fel de jurnal, trecut - prezent, al unor mărturisiri răscolitoare.
Iolanda MALAMEN
       Critica lui Dan Culcer urmăreşte, dacă pot spune aşa, performativitatea: vrea, - analizând, înscriind, sistematizînd, - să schimbe ceva în realitatea de dincolo de text, o mentalitate sau o metodă de lucru; nu se adresează doar cititorului virtual al studiilor de critică, dar şi acelor cititori reali de care, editori, profesori, jurnalişti etc, atîrnă funcţionarea instituţiilor literare. Aşa trebuie înţeles, cred, aspectul preponderent sociologic al acestei critici: nu atît (este şi asta) întrucât studiază textul operelor din unghi sociologic, dar întrucât vizează deobicei contextul lor imediat. Structura cărţii e o dovadă: „seriile”, „grupurile” sînt astfel de contexte socio-culturale, ilustrate prin cazuri particulare. Ceea ce contează e mereu, în ochii lui Dan Culcer, caracterul de simptom al operei, în definitiv, analizele lui (foarte laconice) sînt ca acele sonde meteorologice destinate cunoaşterii atmosferei. Dan Culcer ne va oferi, poate, într-o zi, un tratat de simptomatologie literară. Serii şi grupuri îl promite.
Nicolae MANOLESCU
       Dan Culcer prin scrierile sale innobilează profesiunea de autor cu acel delicat dar ispititor atribut al trezirii spiritelor letargice. Direct sau indirec, scriitorul îşi propune o trăire a literaturii, pe care doreşte să o transmită şi cititorului.
       Chiar viaţa lui a fost şi este o luptă permanentă cu menţinerea verticalităţii spirituale, iar scrisul său, părtaş fidel al adevărului şi dreptăţii. Analizele socio-politice sunt profunde, bine documentate, deschizătoare de noi viziuni. Are şi darul profeţiei. Aparţinând generaţie sale, mi-am dat seama cât de curajos şi realist a prezentat, literatura română creată la cumpăna schimbărilor istorice precum şi viitorul ei, în diferite alternative.
       A fost şi va rămâne un far luminos al culturii româneşti în Europa de Vest.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate