DINU CRUGA

Inginer, teolog, publicist

 
DINU CRUGA

       Dinu Cruga s-a nascut la 6 martie 1926 in Bazargic, Dobrogea, cel de al doilea copil al avocatului Gheorghe Moisescu si al Feliciei nascuta Staneff. Tatal sau care a ocupat si functia de primar in Bazargic, moare in 1932; el si sora sa Simina au ramas sub obladuirea mamei.
       Urmare ocuparii Cadrilaterului in 1940, familia se muta in Bucuresti. Dupa absolvirea Liceului ”Gheorghe Lazar”, urmeaza in paralel Facultatea de Drept si cea de Litere si Filosofie. A fost unul din studentii preferati al lui Tudor Vianu. Tot in aceasta perioada a frecventat grupul de Innoire Ortodoxa „Rugul Aprins” de pe langa Manastirea Antim, urmand si studii teologice. Prin imprejurari fericite scapa de urmaririle securitatii.
       Se casatoreste cu Manuela in 1961, iar patru ani mai tarziu absolva si Facultatea de Constructii, dandu-i posibilitatea unei supravietuiri decente.
       In 1969 paraseste Romania prin Iugoslavia si dupa un scurt popas in lagarele de refugiati din Italia, se stabileste in SUA. Au un baiat Andrew, iar de la el, nepoti.
       A lucrat la firme de renume, de unde s-a pensionat in 1993.
       A fost un membru activ in Administratia Episcopiei Ortodoxe Romane de la Vatra, – Jackson Michigan, SUA, in functia de Director al Departamentului de Publicatii, Revista „SOLIA”, sectia romana si un foarte apropiat al Manastirii „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan. Pentru a putea fi prezent la toate actiunile celor doua asezaminte de credinta si-a construit o casa in apropiere, in oraselul Brooklyn.
       Se stinge din viata in urma unei indelugate si neiertatoare suferinte in ziua de 12 ianuarie 2000. Se odihneste intru vesnicie in Cimitirul Manastirii „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction.
       Primele lui poezii cu caracter de avangarda ii apar in anul 1943, fiind apreciate de Vladimir Streinu si de criticul Eugen Lovinescu.
       Ajuns in strainatate se remarca drept un promotor al Dreptei Credinte. Ne permitem sa relatam o apreciere a IPS Arhiepiscop Valerian referitoare la Dinu Cruga: „Am un inginer la Episcopie, care cunoaste mai multa teologie, decat toti preotii mei la un loc”
       A continuat si dezvoltat paginile romanesti ale revistei „SOLIA”, contribuind prin articolele si notele sale la raspandirea ortodoxiei in randul noului val de emigranti romani sositi pe continentul american, dupa 1990.
       A editat impreuna cu IPS Arhiepiscop Nathaniel, revista teologica "Lumina Lina". A colaborat la publicatiile exilului cu eseuri si articole cu predilectie pe teme religioase.
       Carti publicate: „Trepte duhovnicesti - Interviu cu Parintele Roman Braga”, Editura Arhiepiscopiei Ordodoxe Romane (1998) si postum volumul de 640 de pagini „Despre Rugaciune”, Editura Renasterea, Cluj-Napoca (2006)

DINU CRUGA - Locul de odihna in Cimitirul Manastirii „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, SUA

Locul de odihna in Cimitirul Manastirii „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, SUA

Duhovnicie si cultura

       Limba noastra a pastrat din batrani cuvantul „duhovnicie”, care din pacate a fost aproape uitat, datorita folosirii din ce in ce dese a celui de „spiritualitate”; spunem „aproape” si nu „cu totul” uitat, deoarece continua totusi sa vietuiasca in glasuirea bisericii, marginindu-se astfel la o circulatie mult mai restransa decat aceea avuta acum cateva secole. Astfel spus, doar ortodoxia a pastrat in folosire cuvntul de „duhovnicie” ca una ce singura mai acoperea realitatea exprimata de el.
       „Intelectualitatea’ romana prin secolul trecut, rupandu-se de radacinile ascunse in ceruri ale neamului noastru, imbibandu-se de aparentele „luminii” ale Occidentului, a importat in viata noastra obiceiuri straine si in limba noastra cuvinte noi. Dintre acestea din urma, „spiritualitatea” este doar unul, nevoindu-se sa talmaceasca fara spor, sensurile mult mai adanci, implicate in acela de „duhovnicie”.
       La suprafata, ambele cuvinte s-ar parea ca exprima unul si acelasi lucru, diferenta fiind doar de „litera’. La ce folos insa doua cuvinte pentru aceeasi realitate! Nu vedem niciun logos in importarea de cuvinte, atata vreme cat limba noastra era destul de bogata ca sa-si exprime neajutorata ideile.
       Singura explicatie ar trebui poate cautata in goliciunea acelor minti straine sau instrainate de neam, ce ne mai putand intelege sensurile invaluite de limba noastra, au impus prin repetare si prin crearea unei „culturi” dupa asemanarea Occidentului, insasi limbajul acestuia. E adevarat ca tot acest proces isi poate afla cu usurinta talcuirea in „caderea” apocaliptica a intregii omeniri, din care facem si noi parte, dar nu e mai putin adevarat ca orice proces il judecam nu dupa elementul necesitatii care il desfasoara ci dupa acela al libertatii care-l genereaza.

Dinu CRUGA - Din cartile sale

Dinu CRUGA - Din cartile sale

       Fara a zabovi in jurul unor inutile argutii filologice, „duhovnicia” in samburele ei este acelasi lucru cu „pneumatoforie”, adica „purtare de duh”, dumirind prin aceasta fie „Duhul Sfant” si nedespartit de el purtarea insasi a Treimii cea Una, - fie „duhurile” divine sau „voirile divine”, dupa spusa Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul, ”harul” sau „energiile divine” ale caror sfant teolog a fost Grigore Palama, - fie, ceea ce ar fi mult mai drept, ambele purtari intr-una singura. Intr-adevar, energiile divine fiind comune Treimii, ele sunt implicate in purtarea Treimii. De aici numai se poate deduce ce inseamna „duhovnicul”, in virtutea carei puteri poate lega sau dezlega, in virtutea carei lumini se savarseste marturisirea.
       “Duhovnicia”, deci nu este produsul mintii sau al duhului omenesc ci lucrare dumnezeiasca purtata de fiinta omeneasca in completa sa transfigurare; izvorarea ei nu este in putinatatea puterilor finite ei in infinita revarsare a energiilor divine; si iarasi, mai poate insemna pecetea pe care lucrarea divina o imprima unui neam, prin traitorii duhovniciei din sanul ei; si iarasi mai inseamna participarea la realitatile dumnezeiesti, prin insasi purtarea lor, deoarece aceste realitati sau “lucrari reale” (pragmata) cum le numeste Sfantul Grigorie Palama, nu sunt altceva decat “energiile necreate” intru care Treimea se ingaduie participata. Si iarasi, duhovnicie mai inseamna si modul in care se invreniceste omul sa poarte Treimea. Dumnezeu “pe de o parte modelandu-se dupa om, sau dupa oameni intra intr-o devenire sau istoricitate prin participarea la devenirea sau istoricitatea acestuia si-o insuseste numai in planul energiilor sau lucrarilor Sale, nu in planul Fiintei Sale…” (D. Staniloaie, Dumnezeu este iubire)
       Duhovnicia inteleasa in lumina celor de mai sus, implica pe de o parte discernamantul intre Real si aparenta, iar pe de alta parte concentrarea permanenta asupra realului, unde Realul este Dumnezeu si “cele din jurul Sau”, adica energiile divine, iar aparenta, ceea ce nu subsista prin sine dar isi capata subsistenta intru acoperamantul energiilor divine. “Duhul poseda discernamatul intre spiritual si sensibil, temporar si etern” (Sfantul Maxim Marturisitorul). De aici si faptul ca nu se poate exprima duhovincia fara a recurge la ceea ce, poate in ironie, unii numesc termeni teologici. “Este imposibil sa se exprime duhovnicia altfel decat intr-o forma dogmatica, dogma fiindu-i expresia exterioara, singura evidenta obiectiva a unei experiente pe care Biserica o afirma” (V Lossky, The Mystical Theology of the Eastern Church).
       Iata doar cateva din intelesurile acoperite de ceea ce batranii nostri numeau Duhovnicie, asa cum apucasera de la inceput si asa cum se vadeste, prin pastrarea isihasmului, ca trebuie sa fie si astazi inteleasa.
       „Spiritualitatea”, pe de alta parte, nu poate insemna o purtare a „energiilor necreate”, a lucrarilor divine, pentru simplul motiv ca in gandirea apuseana, de unde vine si cuvantul, energiile sau harurile sunt considerate create. Spiritualitatea apare firesc ca un produs al mintii sau duhului omenesc, adica ca o creatie a creaturii si ca atare lipsita de alta subsistenta decat aceea relativa la capacitatea fiintei umane ce a intelege dupa masura si intru masura.

Revista SOLIA si Calendarul Solia, in perioada in care Dinu Cruga era Romanian Secretary, Publication Dept.-Bussines Manager iar Manuela Cruga Secretary/Receptionist, Publication Dept.-Romanian Editor

Revista SOLIA si Calendarul Solia, in perioada in care Dinu Cruga era Romanian Secretary, Publication Dept.-Bussines Manager iar Manuela Cruga Secretary/Receptionist, Publication Dept.-Romanian Editor

       Ca urmare cum am mai spus, desi la suprafata cele doua cuvinte par a se acoperi unul pe altul, in adancul lor se despart prin intelesuri diferite. Bineinteles ca nu se poate nega Occidentului o anumita duhovnicie, pe care a avut-o deplin cel putin pana la despartirea Bisericilor. In orice caz este necesara o deosebita grja in folosirea cuvintelor pentru a nu saraci intelegerea lucrurilor in unele cazuri sau in altele, pentru a nu le darui cu elemente ce nu le-au agonisit.

*** *** ***

Despre DINU CRUGA:

       Dinu Cruga a fost un inginer constructor, dar si un mare teolog al exilului romanesc din America. In mintea lui se impleteau in mod armonios matematica aplicata si spiritul practic cu profunzimile gandirii teologice; pentru ca el excela in amandoua...
       Ca student la Facultatea de litere, a fost preferatul lui Tudor Vianu, cu care petrecea ore intregi de discutii: iar la Antim, ca cel mai tanar membru al „Rugului Aprins” se intretinea cu Sandu Tudor in modesta chilie din clopotnita manastirii, unde nu se putea intra decat pe branci.
       Teologia - zicea el - nu este nici sistem filosofic, nici disciplina stiintifica, pentru ca Dumnezeu in Treime nu poate deveni obiect de studiu, desi avem atatea cursuri de dogmatica ce se predau studentilor in scoli. Si mai ales, misterul rugaciunii si al lucrarii inimii, nu se poate trage pe calapodul mintii omenesti...
       Dinu Cruga avea putere de concentrare si o viata de rugaciune. In biserica, se ruga cu ochii inchisi. Acasa, deasupra cartilor sau a masinei de scris, avea dialogul lui cu Dumnezeu, fara sa-l stie nimeni...
       Zeci de volume de bibliografie, citate, note proiecte si titluiri de opere carora nu a avut timp sa le dea o forma definitiva, impodobesc biblioteca ramasa dupa moarte...
       Discutiile noastre in casa din Rochester Hills se transformau uneori in adevarate cursuri ede telologie mistica...Acolo pregateam noi dialogul pentru Ora Ortodoxa de radio pe care am tinut-o, in orasul Detroit, timp de doi ani.

Arhimandrit Roman BRAGA
       During the few years at the Chancery Center, Dinu had free reign to write and compose, to share his thoughts and to bring to light many of the spiritual and intellectual gifts which he had cultivated through the decades since his youth. He was part of the pilgrims who traveled with His Grace Bishop Nathaniel to Romania in 1994, during which time he made many friends and acquaintances among the hierarch and clergy of the Church. His theological soundness was much appreciated and his articles in the SOLIA anticipated.
IPS Arhiepiscop NATHANIEL
       Dinu Cruga a fost un om modest, cuvios smerit cu convingeri puternice si o dragoste pasionala si neconditionata pentu Ortodoxie. A facut tot ce i s-a stat in putinta, pentru a pastra si promova Dreapta Credinta in Lume Noua.
       Dinu Cruga apartine „tipologic” acelor grupuri si indivizi din Ortodoxie care apara si promoveaza unitatea Dreptei Credinte si Traditia sa-i spunem intru-un chip semi-anarhic. Cei care feriti de slava desarta si de dorinta de a fi vestiti in „lume”, nu se tem sa contrazica si sa biciuiasca „decrete” sau „infailibilitati” de sorginte eretica.
Alexandru NEMOIANU
       Am avut fericirea sa-l ascult pe Dinu Cruga vorbind de cateva ori. Am fost surprins de simplitatea si claritatea exprimarii, chiar si atunci cand subiectul apartinea unui domeniu in care se cerea o anumita pregatire. Avea o putere de concentrare captivanta. Era un impatimit al cartilor si un neobosit cititor.
       Sub conducerea lui Revista SOLIA, si-a continuat linia stabilita de fondatori, in frunte cu episcopul Policarp si urmata cu vrednicie de Arhiepiscopii Valerian si Nathaniel.
       Articolele lui aparute in publicatiile timpului tratau teme majore, cu o autentica expresie a crestinismului romanesc, de actualitate, la nivel academic, dar pe intelesul tuturor. Poate fi considerat ca unul din remarcabilii teologi ai exilului romanesc.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate