DORINA IENCIU

Poeta

 
DORINA IENCIU

       Dorina Ienciu, (Victoria Borza) s-a nascut in comuna Bratca, judetul Bihor, la 14 august 1887.
       In tara a functionat ca profesoara. A colaborat la publicatiile „Fruncea” si „Foaia Diecezana”. In 1933 la Editura Pavel Suru ii apare romanul „Cataclismul anului 2000”.
       Arestata politic, impreuna cu intreaga familie a cunoscut ororile inchisorilor comuniste (Jilava). Si-a pierdut sotul, fost inspector general în Ministerul Cultelor, la penitenciarul Aiud in 1952. Fiul ei, la scurt timp dupa eliberare de la Gherla si-a pus capat zilelor.
       Paraseste tara in 1960, stabilindu-se in Franta.
       Aici colaboreaza la principalele publicatii ale exilului: „Buna Vestire”, „Drum”, „Apozitia”, „Revista scriitorilor romani”, „Vatra”.
       A publicat doua volume de poezii: „Aripi de lumina” – Madrid, 1963 si „Versuri” – Paris, Ed. Ioan Cusa, 1972.

*** *** ***

 
IN ASTEPTARE

Am obosit stand pe pragul sortii
asteptand sa-mi bati in lemnul portii.
Ai incercat adesea sa ma sperii,
in chinuri amarnice rupandu-mi perii.
Lasa-ma aici sa-mi inchei destinul
din bratele durerii sa-mi smulg chinul.
Stiu, ca fiind logodita din leagan cu tine,
a ta o sa fiu, cand ma vei lua grea de suspine.
Promite-mi doar ca in ultimul ceas
cu amarul tau, nu ma vie lua fara bun ramas.
Mii de lucruri incepute cu fior si drag
neterminate, plangand sa nu ramana in prag.
Cucuveaua n-a venit sa-mi fie bocitoare
ea isi usuca penele ude de plans, sub soare.
Cand vei veni, sa nu te incrunti ci sa fii,
zambitoare!

ANOTIMPURI

Cand pulsul bate tot mai rar
nu plangeti, totul e-n zadar!
Faceti coroane, culegeti flori,
Nu ma uitati frati, nici voi surori!

Daca voi muri primavara
in timpul cand infloreste secara,
Sa framantati paine pentru saraci
Umpleti cu grane mii de saci.

Iar de-oi muri in timpul verii,
La pomana, in amurgul serii
Chemati fluturii, albinele
Cei care-mi facura tot binele!

Toamna daca voi pleca in ajun
Adio, tuturora am sa va spun!
Nu va intristati copii, nici voi muieri
A voastra fusei pana ieri...

Iarna nu vreau sa mor, e frig jos
Nici sa asez os langa os, pamantul e vartos
E timpul cand s-a nascut Iisus
Numai Lui vreau sa-i raman supus!

 
OCTOMBRIE

Toamna moare
sub cer
senina,
de moartea
rece
anonima.

Pomii isi scutura
micii banuti
raman carunti
varfuri
de munti.

Umbrei in amurg
lacrimile-i curg,
numarand
bobocii,
macesii rosii.

Eu la numarare
cand ziua
scazu
pierdui pe unul;
pleca la Iisus
si s-a dus, s-a dus, s-a dus…

 
INSCRIPTIE PE CRUCE

Aici iti torci trairea
abia inceputa
sub lespedea tacerii
ramasa vesnic muta.
Prea multe dureri
ti-au zgariat viata
ravasindu-ti fata.
Mana nu ti-au intins
nici prieteni
Nici rude,
urechile tuturor au ramas
surde.
Tu n-ai cunoscut Toamna
sa-i culegi belsugul
numai rodul fara har.
Din toata bogatia ai rupt
fructul amar!
Cruce ti-am ridicat
din acelasi lut
sa simti ca si pe el
l-a durut
cand in maruntaie
l-au sapat
tie sa-ti astearna
eternul pat.


Despre Dorina Ienciu si poezia sa

       Poezia Dorinei Ienciu este o gingasa si sincera confesie, fara poza ori cautare, in care obsesia mortii nu-i numai un simplu reflex al varstei, ci o constanta preocupare a unui spirit ce se intreaba, cauta si se resemneaza. Caci fiorii si presimtirea mortii nu conduc la revolta, fiindca dincolo de negura thanatica poeta intrevede adevarul stiut numai de credinciosi si poeti.

APOZITIA, 1975
       Dorina Ienciu este o risipitoare. Ani si ani si-a risipit sufletul in versuri, publicate in revistele romanesti ale exilului...
       Totdeauna natura, fortele ei o atrag. Mugurele revine des in poezia ei. E un simbol al vietii roditoare. Alteori o atrage dezlantuirea furtunii: Manioasa, furioasa / Se tavaleste peste noi furtuna, / Cerul albastru-vanat, / Inciudat, / Peste fire a scuipat / cuscrasnet de masele, / cu latrat de catele. (Furtuna)...
       O preocupa marile probleme ale constiintei omenesti. Se framanta se zbate: Ca pestele-n plasa / Ma zbat / Mi-e frica / De atata asteptat. (Semne) Pune intrebarea cu mare indrazneala: Cine esti tu / Mare necunoscut? (Cine esti?). Sau: Unde esti Doamne? Unde esti? / In al apei sau a sunetului unde? (Liturghie)
Alexandru IONESCU LUNGU
       Poeta Dorina Ienciu marturiseste cititorului in versuri, crampeie de suferinta, ziditoare, pilduitoare, strabatute de lumina. E drep uneori lumina e difuza, cernita prin sita unei vieti plina de incercari. Te intrebi uneori ce forta mirifica i-a dat puterea sa scrie, cu sensibilitate si gingasie, fara urma de ura, ci numai cu o ispititoare iubire: In suflet am adunat, / alegand frumosul / fara pacat, / Zilele le-am consumat / cu mainile impreunate / nu pentru odihna / nici pentru rugaciune. / Nazuiam sa dezleg enigme... / Pe umar port ce-i greu / din focul meu / scantei se risipesc / se arind lumine / tuturora sa le daruiesc. (Variatii)
       Intr-adevar, poeta si-a daruit ce-a avut mai bun, dragostea de neam, nelinistile insingurarii, lectia iertarii, credinta in Dumnezeu, semenilor sai care au cunoscut-o personal, sau numai prin poezia sa.
Alexandru TOMESCU
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate