Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Les chevaux (état d'esprit)

Les chevaux sauvages se promènent
sur les crêtes
leur grande solitude
sonne le silence des fleurs
envahissant les couleurs.
Les chevaux blancs flânent dans les rêves,
les instants volent avec les nuages
agenouillés devant le ciel.
Je rends mes prières aux chevaux libres
pourqu'ils puissent voler
et toucher nos mains
avec les crinières blanches.

Je ne vais plus lutter, dis-je,
en tirant la porte.
J'attends les pluies sur le seuil.
Les fruits rouges
aux champs verts
font l'état d'esprit où je rencontre
le son de ta voix
le regard de tes yeux
longtemps après la chûte des fleurs
des arbres de notre jardin d'enfance.

Nous sommes envahis par les fleurs
de notre jardin
qui rentre chez soi
après longtemps.

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
MIHAI VITEAZUL

Atâtea steaguri pe coline
În vântul lumii bubuind
Pe culmea dealului cum vine
Domnul Mihai cel fără Chip

Iată-l cum intră-n bătălie
Asemeni unei togi pe-o poartă
Lumea miroase a veşnicie
Parc-ar începe înc-odată

Când ceţurile se lumină
Şi-n vecii lumii am învins
El o apucă trist pe dealuri
Împovărat şi parcă nins !

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

Fierberi

De când tu eşti, de când eu sânt,
Tot fluviul vietii e-un cuvânt.
Lumina stă-n singuratate
Şi-n aşteptări neaşteptate.

Răsare-atâta zare-n zări,
Ca-i fierbere-n întunecări.
Şi-atâtea zări răsar în zare,
Ca dorul fierbe-n ne-ndurare!

Strivit de-al ochilor tăi cer,
Te-am descifrat dintr-un mister
Şi-am răscolit urcând o cale
Pânâ-n străfundul urmei tale.

Înălţătoare în tristeţi
Ni-i sângerarea-ntregii vieţi.
Şi ce iubire nu e freamăt?
Şi ce durere nu e geamăt?

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
POEM PE FRUNZA DE VIE

Strugurii-au visat
că au forma sânilor
ne-ngăduitului heruvic.

- Lună,
de ce i-ai trădat
fântânilor,
cum visul lor l-ai îmbrăcat
cu frunza toarsă din uium
în porfiriul borangic
subțire ca un dor?

Ce-or fi visând, amar,
fântânile acum
de se aude doar suspinul lor?

Din ce în ce mai rar...

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

O...CANADA!
-la Ziua Canadei – 2017-

în fiecare zi – iubim Canada,
această mamă ce ne-a adoptat
când România dorurilor noastre,
plină de jale...ne-a abandonat.

acolo...munţii noştri aur poartă.
acolo...hoţii vremii sunt stăpâni.
acolo...de la Nistru pân’-la Tisa,
calcă prin rai copite de păgâni.

de două mii de ani apasă jugul.
eroii Ţării noastre-s morţi de tot.
bandiţii-au desţărat o ţară sfântă.
românii-l strgă-n cer pe Savaot.

azi Dumnezeul nostru e-n Canada.
alţi fraţi români trudesc prin alte ţări.
suntem sătui...dar plângem – România
ne cântă psalmi de dor din depărtări.

aprindeţi lumânări – români prieteni,
că Dumnezeul nostru e cu noi.
Canada-i noul Eden pe planetă;
la sărbătoarea ei – VENIŢI ŞI VOI!

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

VIITORUL

Noi am crescut în zorii unui ev parșiv
Și sufletul l-am dat nelegiurii vamă
Cei ce n-au mers încolonați cu noi
N-au mai știut de tată și de mamă.

Dar în vâltoarea luptelor de clasă
Unii-au rămas cu fruntea către cer.
Eu vă transmit la toți care mai sunteți
Salutul meu voios de pioner.

Tot despre viitorul luminos visăm
Cum să ne facem planul efectiv
Cum să lovim nemernic talpa țării
Să se înscrie iar la colectiv.

Cei mai cinstiți să plece dintre noi
Găsească-n lume orice altă cale
Ori să se-ascundă toţi prin păpușoi
Că-i luăm pe rând din nou la întrebare.

Cum corb la corb nu-și scoate ochii
Şi sunt căței în lume mici și mari
Noi nu-mpărțim cămaşa de sub cruce
Al lui Iisus, ci-o vindem la tâlhari.

Trăiască pacea și cu tot poporul
Stindaru-nostru-i sus pe meterze
Strigăm lozinci să ne audă morţii
Și vrabia mălai să tot viseze.

Sărman poporul, legea lui e sfântă
Dar mieii blâzi sunt mătrășiți de lupi
Și-s trântori mulți și sunt albine moarte
Nu mai e miere de mâncat în stupi.

Din grija pentru vatra milenară
Să-i construim mărețul viitor
Am defrișat Carpații Mioriței
Și ne-am făcut toți coade de topor.

Ne-ntârziat să învățăm, prieteni,
În numele ceaslovului sublim
Să ne-nchinăm la cornul abundenței
Nu proști ca alții totuși să murim.

Am fi greșit de-am fi schimbat năravul
Și-am fi creat și cinstei un dezgheț
Ca astfel cei mai vrednici să conducă
Destinul nostru falnic și măreț.

O, nu de sfinți ziceți c-avem nevoie
Iar de martiri să facem mare haz
Stăpânii noștri și-au ales ortacii
Prin care schimbă șina la macaz.

Acei ce-n lupta ce se dă cu fiara
Nu vor mai ține fruntea către cer
N-o să ne uite neamul niciodată
Vă dau cuvântul meu de pioner.

Doar cei puțini, ce Dumnezeu îi știe,
Jertfiţi pe-altarul rănilor ce dor
Au câștigat şi dreptul demnității
Să avem şi noi trecut şi viitor.

 

*** *** ***

Liviu Florian Jianu  
 
 
 
 
 
 
 

 
  Liviu Florian Jianu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ai noștri tineri; Poezie manifest.

Ai noștri tineri,
pas cu pas,
Își caută-n lume
un popas,
Acasă – pas –
în lume – pas –
Cine te ține
de pripas?
Cine –
din pași în pași –
sărmani –
Își strânge – viața –
și-ți dă –
bani?

Ai noștri tineri,
pas le spui –
nu-i treaba lor – e-a nimănui –
Simplificarea pasului –
Economia pasului –
Și bucuria – pasului –
Ei – pas cu pas
Cu lumea-n fals –
Nici n-au știut
Nici știu
de dans –
și nici de câștigat – un cui –
din cugetarea pasului –
și din războiul timpului.

 

*** *** ***

Horia Ion GROZA  
 
 
 
 
 
 
Horia Ion GROZA

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

POEME ȊNCHINATE CELOR CE AU SUFERIT
DIZIDENŢĂ

Miroase a carne-ncinsă
şi e doar cazna
unei celule pustiite de o vacuolă.
Atârnă roşii ceţuri şi bariere
nevoie este de parolă.

E libertatea un plâns de stâncă
un prea plin de aşteptare,
e duhul minţii neajuns de pantomimă?

Da, gardienii atleţi cu muşchii de râuri
şi corul de iude şi frica monomă
se-ntrec să-ţi ciuruie faţa
să cadă din vîntoase doar vomă.

Stă suplă minciuna
şi cheagu-i agaţă lumina-n felii
din orice cută de zare
meandrele-s gata
drepte să pară
şi iată să mă-nşel am s-ajung
în mintea-mi amară.

Vuieşte puterea ce-asudă
zenitul, nadirul cu jeg.
De ce să rezişti cu sufletul chel
de ce nu leşia
clătească suflul subţire albastru
să lase largul unde
singur, să dai faţă cu El?

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

ȊNTRE MUNTE ŞI MARE

                  Anei

Când ziua ne pârgue-n soare
aromiri de rai şi de cimbru
- încleştat cu marea cea mare -
muntele-şi înalţă-n vâltoare
spinarea pietroasă de zimbru.

Când luna scânteiază pe cer,
iubito, ogive albastre,
cetini uşoare de palmieri
şi adumbrite dese tăceri
freamătă-n genele noastre.

Zvonuri asfinţesc peste noi:
e ora de rubine, când astre
curg şuvoi în fereastră si-apoi
ne scapără garoafe în glastre.

7 iunie 1982
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

ZIUA CANADEI - ANIVERSAREA DE 150 ANI

 
În vara ce foşneşte pe colorate tonuri,
Pornim iar sărbătoarea şi jocurile-n cânt,
Răsună-n văi şi dealuri cu triluri şi cu svonuri
Că aniversarea-ncepe, spre zări îşi ia avânt.

De-un veac şi jumătate, în natural decor
Se-oferă tot talentul şi sufletul în dar
Cu voci şi ritmuri, cu datini din folclor
În ţara cu emblema frunzei de arţar.

Ne duce drumul vieţii din Halifax până-n Pacific,
De la Cascada Niagara la nordicul Yukon
Şi parcă-omenirea-i un mozaic mirific
Janette este Ioana noastră, iar Johny e Ion.

Străbatem des Stâncoşii, cu Carpaţii în gând
Aşa a fost chemarea sau poate un destin...
Corăbiile de visuri stau pe-nserat la rând
Şi toate ancorează la Pontul Euxin.

 

 
Când ne plimbăm copiii prin parcuri cu alei
Amintiri ne poată la cei lăsaţi acasă
La drumurile cu plopi, cărările cu tei
La crucea aplecată din dealul de mătasă.

Nu am uitat balada nici jocurile de doi,
Pe strune de vioară, cu strigături agale
Întindem hora mare, şi sârba în ritm vioi,
O doină din caval, sau cântecul din vale.

Ne-am ridicat lăcaşuri de-nchinare
Ne pomenim strămoşii în rugi şi acatiste
Îngenunchind cu toţii, simţim o alinare
Ne facem clipe bune, din zilele mai triste.

Aici şi poate-oriunde ne-am regăsi în lume
Ne ctitorim cu grijă, un colţ de Românie,
Şi azi l-Aniversare din suflet îţi vom spune
"La mulţi Ani" CANADA, cu drag şi bucurie.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate