Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Les oiseaux sauvages

Mes bras parmi les feuilles
semblaient les ailes d'un oiseau sauvage,
les autres posaient leurs mains
sur les épaules de celui d'en face
et se vantaient.

Mes bras parmi les branches
semblent les ailes d'un oiseau étrange,
ceux qui me voient
les arbres sauvages
des arbres nus
ne me laissent plus.

Les autres posent leurs bras
sur les épaules d'en face
à l'heure de la partance.

Les feuilles frissonnent,
les arbres nus ne partent plus,
ils posent leurs bras
sur les épaules d'en face,
des branches nues
comme des bras
qui pèsent sur les épaules d'en face.

On sent l'amour au frissonnement des feuilles,
des rêves verdis dans les regards,
en longs soupirs elles se détachent,
mes bras, mes mains, mes doigts
ressemblent aux oiseaux sauvages.

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
NU MAI SUNT FIINŢĂ !

E o lumină aici pe munte,
Curge ca fluviile anume,
Nu mai sunt fiinţă, sunt un fel,
De a fi patrie în lume !

De-a fi lumină într-un veac,
Asemeni erei pe pământ,
Materie ce clipoceşte,
Suflet în vânturi fluturând !

Un fel de vis, de imn ţipând,
De muzică sfâşietoare,
Aer şi cosmos înflorind,
În nebunia de-a fi floare !

E o lumină aici pe munte,
Curge ca fluviile anume,
Nu mai sunt fiinţă sunt un fel,
De a fi patrie în lume !

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

Transformări

Iată dragostea: o premieră
De utopii şi nuri şi dulci speranţe
În tine totul arde şi aderă
Iar lacrimi se transformă în romanţe

Să nu te miri când ai privirii fluturi
Văd crini în orice lumânare
Căci veri aduni în suflet şi le scuturi
Peste păduri şi-amurguri arzătoare

Când nepăsarea îngenunche-n tine
Iubirea se transformă-n libertate
Cereşti imagini vin să te domine
Iar inima chiar şi în lacrimi bate!

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
ELEGIA FRUNZELOR

Cu frunzele o viață am dus-o-ntr-o beție,
la fiecare floare făcând o cumetrie,
și când venea sorocul de rod să-și țină hramul
îmi vorniceam frunzarul cu danțul și bairamul
sorbind prin văl de scripcă ai baiadeirii nuri.
Bogat eram ca fiul curvariu din Scripturi,
cu frunzele-n dezmățuri când vremea nu condamnă,
până-a intrat crâșmarul ca să plătim că-i toamnă.

În ce-mi doriți romanța, clavir sau violină?
He, hei de-acum începe păcatul de lumină,
prieteni dragi de frunză! Grăbiți pentru trădare
ca șoarecii epava? Ce-amară înșelare,
că vinurilor scumpe clondirul doarme-n beci,
din ele nici chiar moartea nu va gusta în veci.
Cum n-ai știut tu frunză, neam prost și de haram,
că-al veșniciei fluier l-aveam ascuns în ram?

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

PÂINEA NOASTRĂ...

este un cântec de Prohod când ţăranul
mănâncă pâine neagră...mănâncă,
gura lui muşcă transfigurată
din toamna atât de adâncă.

nu înjura ţăranul - la masă,
de mamă, de nevastă, de copii,
că el pune îndată mâna pe coasă
şi te retează din veşnicii.

pâinea este soarele din cuptor,
astrul ce din vecii ne răsare.
Dumnezeu ne dă pâinea Lui,
dospită cu lacrimi şi îndurare.

dar şi Edenul este o pâine
pe care o semănăm şi culegem
şi cu greu o târâm în hambare
şi mai cu nimic ne alegem...

până la urmă culegem trădare.
timpul scurt ne numără zilele;
visăm junghere sub cingătoare,
şi pâinea noastră cea de toate zilele.

şi m-am dus şi m-am întors acasă.
avem rod în vie şi copii.
prin perdeaua vieţii...de melasă,
în genunchi - zburăm spre veşnicii.

prin pelerinajul vârstei mele
ne-am rugat ca ori ce heruvim,
şi Sfânta MARIA - dintre stele,
ne-a sfiinţit cu zbor spre velerim...

>

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Ne urmărește, Doamne, un miracol

Ne urmărește, Doamne, un miracol
Statuile cioplite în nisip
Cât moartea înflorește-n carne dulce
Și viața crește dincolo de chip.

Bat solii sorților în geamuri
Ursită n-e pământul poate
Iar vom sluji la poarta devenirii
Cu frica ne-mplinirii-n spate.

Suntem măsură pentru timpul viu
Căci pentru noapte cine ar mai plânge
Toți ne privim miresele cum scot
Lumina morții să ne-o toarne-n sânge.

Și boala asta pare de-mprumut
Au suferit de moarte și părinții
Stă cineva la trecerea spre ziuă
Și ne sfâșie inima cu dinții.

Dar am mai fost pe-aici știu bine
Pe frunte-i semnul de argilă
Nu ne cunoaștem ne iubim pe sine
Vânzându-ne veșmintele de milă.

De care împlinire să ne temem
Când toate sunt aceleași pentru toți
Și-n clipa asta umblă printre zodii
Primejdia adusă de roboți ?

 

*** *** ***

Ştefan Doru Dăncuş  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ştefan Doru Dăncuş

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Gunoierii

 
 
Stau şi cântă molcom la fereastră
Strada îi înalţă din ciment
Omenirea plânge ca o proastă -
- Ca o ţeavă de eşapament

Gunoierii-şi cântă tragedia
Fluturi măturând pe caldarâm
Unde Dumnezeu s-a dus vecia
Şi mireasma florii de salcâm?

Îi pudrează luna-n praf de cretă
Sunt al nopţii fascinant decor
Împărţind sub geam de Julietă
Vodca şi amarul pâinii lor

 
 
Către ora patru dimineaţa
Par vremelnici, mesianici hoţi
Se ridică şi-şi culeg viaţa –
Fiecare-un tomberon cu roţi –

Bufniţele pleacă la culcare
Noi, în somnul derutant, pierim.
Gunoierul e o provocare:
Este cel mai veşnic anonim

Dar să fiu la modă cu prostia
Cartea-n stradă brusc am aruncat
Cine să-mi citească poezia?
Doar un gunoier s-a aplecat

Şi mirat că Dumnezeu îi scrie
I-a răspuns cu-această poezie.

 

*** *** ***

Irina Lucia Mihalca  
 
 
 
 
 
 
Irina Lucia Mihalca

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Nu ştie nimeni când cade o stea

 
Omul este cel ce ar trebui
să-şi vegheze lumina dată, iubirea!
Împreună trecem prin tenebrele care
ne-apasă din adâncuri,
Împrăştiem aurore spectrale,
ne scufundăm, puri şi drepţi,
pentru a ajunge
în melancolia verde a câmpului sufocat
de roşul sângeriu al macilor.
Călcăm uşor printre norii de nelinişte,
pătrundem în rănile translucide sfidând
legile gravitaţiei
şi sângele inimii pulsânde.

Prin nodul de lacrimi curg simţirile noastre,
Continuăm să mergem în umbra
penumbrei contopite
din promisiunea fiecărui vis.

Ne adâncim mereu mai departe,
acolo unde regăsim, caldă,
amintirea unor timpuri necunoscute.

În curând vom atinge
culorile crepusculare ale apusurilor
stinse de ţipătul stelelor.
O corabie ce pluteşte uşor la marginea timpului!

 
Pentru că da, ne-am iubit, simţindu-te,
În coşul aşteptărilor ştiu că ai:
vreau comunicare, vreau atenţie,
vreau să mă vezi că sunt aici,
vreau să mă vezi şi când dorm,
vreau să mă înţelegi, fie şi doar, privindu-mă!
Dar, mai ales, să mă simţi în undă,
indiferent de distanţă. O artă a simţirilor!
Te-am simţit, eu nu mă simţeam,
Dragoste şi dorinţă, aşa s-a numit visul!
Închid ochii şi văd
secvenţe de mare iubire, sublime simţiri,
Două energii care unindu-se se înalţă,
un magnetism format în interior şi între noi.

Mă întreb, acum, ce este omul?
Scânteia divină care se manifestă
şi care-aşteaptă
să redevină scânteie divină!
Nu ştie nimeni când cade o stea - îmi spuneai
prin timpii risipiţi şi stingheri
ai cercului suferinţei, parcă fără sfârşit...

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

PSALM

Doamne din Tării sihastre
roditor de lumi şi astre
în lumina feţei Tale
cresc raiuri şi catedrale.

Ci eu vin a-Ţi cerşi milă;
N'ai şi niscaiva feştilă
pentru robul Tău de-o viaţă
care-orbecăe prin ceaţă

24 iunie 1983
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

La început de An Creştin

La început de An Creştin,
Ȋn prag de toamnă ruginie
Şi sufletul ne este plin
De gânduri, rugi şi bucurie.

Trăim precum o nouă regăsire
Căci Sfinţii Ioachim şi Ana, în dar,
La ani târzi, primiră-n mulţumire
O fată-n graţie divină şi cu har.

Sunt multe sărbători în care ne rugăm...
Ca la-nceput, ce drumuri să apuci?
Da-n ziua a paişpea, când capu-l ridicăm,
Primim răsplata "Ȋnălţării Sfintei Cruci".


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate