Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Le cygne

Je monte l'escalier en bois
mon langage se déchaîne en profonds silences,
la tempe posée sur la terre
ma main droite et ma main gauche
au milieu du jour,
la tempe posée sur l'étoile
au minuit,
les yeux comme la flamme des trésors,
l'âme dans mon château en argile,
les fantasmes du passé solitaire
les ombres qui se penchent
pour mieux me regarder,
la douceur qui accompagne le mot
quand il resonne,
mon langage se déchaîne en profonds silences
le rêve coule comme une vague agitée
et je me tais.

La soif incessante de verdure
comme le tourment de la terre
qui donne le jour aux fleurs,
le mot m'appelle
pour dépasser le seuil du miroir
vers moi même.

Assise, en attendant
à côté de l'horloge du silence,
je comprends.
Le filet se tisse sous la terre.
Je reste comme la moule
accrochée au même récif.

Sur la surface de l'eau
glissant
un cygne.

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ŞI NE IA PREABUNULE LA SÂN!

Doamne, care ne-ai făcut pe lume, Doamne
Ştim că suntem neamul păcătos
Tu ridică-ne în palma Ta, Iubite,
Ca pe fiul Tău cel sfânt, Hristos

Şi-n oceanul lacrimilor noastre
Adunate de la început
Tu ne spală Doamne plin de grijă
Ca pe pruncul Tău acum născut

Şi ne fă Preabunule curaţi
Cum este paharul pe colină
Parc-ar fi un munte de cristal
Numai încântare şi lumină

Şi ne ia Preabunule la sân
Cum ai lua un pui de ciocârlie
Şi ne fă din Neamul Tău Pierdut
Neamul Tău Ales pentru vecie !

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

TAINE

Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină
Răscumpărând visarea reginei fără tron,
În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn
Pe nimbul ființei tale de candidă regină.

Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn,
Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină.
Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină
Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon…

Prin viscoliri de ape cu flăcări reci de gheață,
Coboară de pe arbori o pace peste noi.
În glas ai dulce murmur, surâsul tău mi-e viață –

Prin ele briza măriii ne leagă pe-amândoi
Și ne scufundă-n taine și iar ne-nalță-n față
Prin raze de miracol, pe-un râu de crini, șuvoi…

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
PÂNDARUL

Câmpiei păzitorul (noi îl numeam jitar)
știa pe unde norii dau drumului hotar.
Îl întrebam: Dincolo...? Toți îl credeam nebun.
Dădea din cap: Știu totul, dar nu vreau să vă spun.
Asemeni cu jitarul lucrez păzindu-Ți via,
vorbind pe drum cu grâul, neghina, ciocârlia,
dar n-am ajuns ''dincolo''; de ce privighetoarea
nu se arată lumii și-mi toarce întrebarea?
Abia când noaptea vine alt ''dincolo'' ni-i spus.
Sărmanul soare-al nostru, măreț doar e-n apus!
Nu-i nici măcar cât punctul de colb jucat în rază,
doar strugurul și grâul cu mine priveghează.
In chinga sihăstriei bordeiului din mugur
de ce-mi strivești și grâul și scările-mi din strugur?
In repejuni genunea din cuget se desparte,
iar Tu mă chemi la Cină să m-ospătez din moarte?
Tu nu ne poți fi ziuă, ocnași sub lampa soare,
Ești Noaptea nopții noastre ce prin grăunț răsare,
doar strugurul și grâul singurătăți vegheză .
Ce-ai vrut să zici: ''Paharul de noapte-l depărtează?''
- O, Noaptea e iubirea chiar dacă lutu-i greu!
- Cum, eu pândar al viei, să-L prind pe Dumnezeu?

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

TOAMNA DE ACASĂ
-mărturie Mariei-Sale-

îmi zâmbea un nor în trecere
fânul visa blând sub secere
cumpăna fântânii-mi făcea semn
din neant zbura un cal de lemn.

nimeni nu ştia de unde vin
m-aşteptau doar cramele cu vin
şi din unghiul unui baldachin
mi se contura un semn Divin.

nu aveam răgazul necesar
noaptea trebuia să joc la zar
să mă-nfrunt cu-n jucător barbar
ce zvârlea cu zarul…doar calvar.
muica m-aştepta de mii de ani
să mă-ntorc cu un chimir de bani
legea ca pe mulţii şarlatani
pradă mă dădea…la căpitani.

mi-am pus la ureche un cercel
şi m-am dus la râu să sorb niţel
din oglinda lui - printre băşici
îmi şoptea un ins cu cicatrici :

nu te duce - ţi-au întins capcane
vei avea coşmar de ghinioane
nu te-ntoarce - încă n-au uitat
că i-ai umilit şi ai plecat.

dar m-am dus şi am bătut la porţi
toţi ai casei mele erau morţi
uşile mă aşteptau - deschise
DA - speranţa încă NU murise...

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

N-A FOST SĂ FIE

N-a fost totuși să fie s-ajungem la soroc
Am fost o turmă mică lipsită de noroc.
Ne-a fost ursita tristă, haină și deșartă
Nicicând n-am fost stăpâni pe glie și pe soartă.

Am tot visat o zi cu zori de bucurie
Dar pentru neamul nostru poate n-a fost să fie.
Pe trupul țării frânt în voia fărdelegii
S-au tot bătut de veacuri imperii ca berbecii.

Mereu chemați la oaste cu suliți sub grumaz
Noi n-am avut vreodată nici pace nici răgaz
Că ne dărâmă vatra și Domnului lăcaşul,
Că vânturi ne asmute în clopote vrăjmaşul

Că se tot sapă gropi la rădăcina viţei
Şi umblă câinii slobozi pe plaiul mioriţei,
Că râurile țării spre Dunăre și Mare
Sunt pline pân’ la maluri cu lacrime de sare.

C-am fost jertfiți ca mieii și când nu ne-am supus
Am tot plătit cu sânge și-n est și în apus.
Că am schimbat stăpânii și l-am vândut pe frate
Că n-am știut vreodată ce-i sfânta libertate.

 

*** *** ***

Dumitru Bacu  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Bacu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
TOAMNĂ

Şi iar au plâns cocorii în astă noapte
ducând în taina lor pe întuneric
spre un ţărm învăluit în basm himeric
dureri răscoapte.

Ȋn zori o frunză s-a lipit de geam
Ca o scrisoare dintr-o lume moartă
Şi-un plop bătrân, sătul de ploi, în poartă
bătu, cu-n ram.

Sub brazda udă tremură un greer...
Cu vocea tristă, necăjită, stinsă,
îşi ţâirâ durerea necuprinsă
visând la treer.

Apoi în poarta casei lângă hat,
a rupt o coardă spartă din ghitară
şi blestemând tristeţea de afară
s-a spânzurat!

Şi iar au plâns cocorii în astă seară...
ca-n alte seri. Din toamnele trecute.
Şi ploaia cântă amintiri pierdute...
E toamnă iară...

 

*** *** ***

Irina Lucia Mihalca  
 
 
 
 
 
 
Irina Lucia Mihalca

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

E timpul...

 
E timpul să laşi, în urmă, totul!
Nimic nu e real, cioburi de gânduri,
provocări, baloane de săpun,
emoţii, dureri, efemere fire,
fragmente-realităţi,
suspine-mpletite
în ţesături de doruri,
cuvinte-trăiri, atingeri,
jocuri de umbre ce, încă,
te reţin acolo, plângând tânguitor...

E timpul să le smulgi rădăcinile,
să le desprinzi colţurile adânci,
să tai lianele junglei crescute,
să le fărămiţezi, să le arzi
şi să le împrăştii cenuşa.

Topeşte-n lumină temerile toate!
Hai, eliberează-le, lasă-le,
luminează-ţi acum pământul roditor
şi apele limpezi
să-ţi oglindească cerul!

O rază de lumină! Păşeşte-ncrezător
în verdele-nceput ce curge lin
din primăvara ta! Priveşte!

 
Priveşte răsăritul în edenul-ntins,
un nou pas, un nou ceas,
te-aşteaptă magia călătoriilor
şi clipelor mult dorite.

În dansul focului ridică-te,
respir-adânc, visează,

ascultă-ţi inima,
zâmbeşte,
iubeşte,
îndrăzneşte,
trăieşte şi urcă,
înţelege şi nu uita
că viaţa-i la fiecare pas!

E timpul noilor lumi,
acolo unde
nu există timp,
renaşterea Luminii din noi!

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

PSALMISTUL

La fie ce rădăcină
simt un murmur de lumină.
Harfa cântă şi alină.

Miruit cu zvon ceresc,
uit că-s jos, biet ciob lumesc.
Parcă mă-ndumnezeiesc.

Harfă cântă şi alină
rădăcina de lumină.

15 martie 1983
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

PRINOS

 
Ȋntru Domnul ca fraţi şi surori,
Sfântului Gheorghe, în nume creştin
Cu palma şi pieptul, cu fruntea-n sudori
Spre slăvire înălţat-aţi, locaşul divin.

Vă strângeaţi la locul de închinare,
Spuneaţi şi voi “eu cred în Dumnezeu!”
Apăsătorul gând de-nstrăinare,
Ȋl înseraţi în rugăciuni, mereu.

Păstraţi din vremuri milenare
Portul de Dac, profilul de Roman.
Voi n-aţi cerşit la uşi parlamentare
Prin muncă-aţi câştigat al zilei ban.

Voi n-aţi râvnit la glorii şi puteri,
Loviţi de valul vremurilor haine,
Aţi luat cu voi şi visuri şi dureri,
Şi pruncii i-aţi născut în ieslele străine.

 

 
Ne-aţi spus de Crez, şi cum să ne-nchinăm
De locul de flori, tăcute morminte,
Cei duşi întru Domnul să nu îi uităm.
S-aprindem lumini în candele sfinte.

Mai sunt dintre noi uitaţi prin cămine,
La uşă la ei, nimeni nu bate,
Şi plâng precuminţi, se roagă în sine,
Doar inima voastră, tresare, se zbate.

De vâjâie vântul prin creste-n Carpaţi
Şi toaca răsună când seara se lasă
Voi sunteti aceia care-ntrebaţi:
Ce e cu ţara? E pâine la masă?

Voi meritaţi şi lauri, cununi,
Ne sunteti părinţi, noi orfani făr-de ţară,
Vă ţinem în suflet, şi-n rugăciuni
Şi-n ocazii plăcute, şi-n clipa amară.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate