Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

À toi le vol

 
L'oubli
le vol qui cherche la parole
le souvenir
la porte qui m'emporte
au detour du vol
l'odeur de l'herbe verte
de la terre fraîche sous la neige
le désir
l'amour qui emporte le vent
qui fait mouvoir le monde
au-delà de la porte
l'âme
les chevaux de la terre
qui pleurent l'écume des mers,
les premiers regards des arbres,
le désir d'être ensemble
de faire mouvoir les mondes
d'oublier les autres
d'abriter le secret des jours
de pleurer la plénitude,
le rond du toucher
à toi le vol

Les écumes ailées
des mers envolées
portent les souvenirs perdus
des malentendus et des regards émus
au-delà du temps du monde
vers l'autremer
à toi le vol

Les sentiers argentés des regards verts
dessinent les artères dans le corps de la forêt dorée

 
ouvrent les yeux étincelants d'azur
et les paroles qui emportent le vent
à toi le vol
à toi le vol

L'amour frappe à la porte
de la maison bleue
au-dessus des nuages blancs
les chevaux frappent les nuages
qui touchent les maisons
dans le bleu des jours et des nuits
à toi le vol

Lointain
les villes des hommes de terre
bleue la pensée
à toi le vol
à toi le vol

L'amour apprivoisé fait mouvoir
le ciel et les étoiles
portant des maisons bleues,
nous sommes les hommes
qui touchent les arbres
qui ouvrent les mots
la porte
l'oubli
la parole
l'amour

à toi le vol
à toi le vol

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
VEZI TU FOCUL ACELA PE VÂRFUL MUNTELUI

Vezi tu focul acela pe vârful muntelui
Mai mare decât muntele de mii de ori,
Aceea e marea iubire în care-am intrat
Plângând și ținut de Domnul de subțiori

În care cântam ca un nebun în gura mare
Cu un crin nesfârșit de înalt în mână,
În timp ce toată ființa mea se transforma în cenușă
Și n-avea nimic din lumea aceasta să mai rămână.

Dumnezeu plângea în hohote pe malul cerului
Un deal de cenușă, iubito, eram eu acum,
Din care răsăream ca un astru pe cer luminând lumea
În timp ce universul se transforma foșnind dulce în scrum.

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

Să vină fericirea!

Să vină fericirea, chiar azi am vrea să vină,
Să fie-adevărată, nu doar o vorbă-n vânt!
Să stea cu noi de-a pururi - o vrem ca legământ -
Cu lacrimi am primi-o și-ar fi ca o regină...

Nici crime, nici vești proaste să nu ne mai rețină,
Nici certuri ca-n guverne, nici zvonuri de mormânt !
Să ne iubim în pace, prin muncă, cinste, cânt;
Să fim toți blânzi, cu milă și dragoste creștină -

Și-atunci ea vine-ndată, de-i netezim azi drumul,
De-nduioșăm tot cerul cu sufletul curat;
Doar inima să bată și toți să fim ca unul,

Căci ea din noi se naște - și-i chiar adevărat...
Are putere mare: n-o spulberi nici cu tunul,
Dar dacă-i zarvă.... moare ! Și-i vis nerealizat !

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
ICOANĂ DE CRĂCIUN

Înainte de seară
se aduceau perdelele de afară,
ale sărbătorilor.
De sus până jos -
pânza de cer
cu răsărituri rare.
Miroseau a tămâie și ger
la ferestre.

Bunica scotea din scrinul de zestre
sfânta icoană a Nașterii
cu Pruncul și Sfânta Fecioară.
Îi aranja ștergarul de in,
de o parte și de alta
ca poveste în jur de mireasă
reîntrupată din crin.

Candelei
îi aprindea litera ei
pioasă
ca minunea în licăr de tei.
Apoi cu magii împreună
îngenunchea și ea.
Pe urmă toți ai casei
intram în icoană
prin ușa deschisă de stea.

Mirosea
a tămâie și-n nenuntite tăceri -
frământul rotund din cuptorul de ieri.

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

NINGE...

când m-am trezit...nu mi-a venit să cred:
tot cerul coborâse pe pământ
iar eu treceam prin vid – ca un Aed
şi mă-nchinam la Dumnezeul-Sfânt:

o..Doamne, ninge! - doar stejarii plâng
când îi alintă fulgii dimineţii.
mi-a spus un plop că şi el e nătâng
precum sunt printre muze, toţi poeţii.

sunt egoist – toţi fulgii sunt ai mei!
pe buze-mi lasă gustul de prescură.
vă dau şi vouă, dacă vreţi, din ei,
însă vă rog...nu-i ţineţi la căldură

că fulgii-s temători precum iubirea,
se pierd ca o romanţă necântată;
ca-n clipa când îţi pleacă – fericirea
şi nu se mai întoarce niciodată...

ninge pe lume...mândri sunt puştanii,
c-or face iarăşi oameni de zăpadă,
copiii noştri nu ştiu – năzdrăvanii
că aceste trupuri s-or topi pe stradă.

şi noi suntem ca fulgii, dragi copii.
ne naştem şi zburdăm o clipă...două,
apoi plecăm spre alte veşnicii,
unde ne punem diademă nouă.

...ninge la Montreal, nici-un poet,
cu infiniţii lui de magi-putere,
nu poate strânge iarna-ntr-un verset,
dar eu scriu ce-am simţit- LA REVEDERE!

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ZẰPADA

De mult la noi zăpada n-a mai căzut pe case
Şi se tot sting luceferi în văi întunecoase.

Durerea nu ajunge întreagă pân’ la zei
Şi lupii ling la stână zăpada de pe miei.

Şi orbii trec pustiul din lume şi prin vis
Mai caută amurgul ca pe un soare stins.

Străin este îngheţul din sufletul de frate
Deasupra uşii, negru, la toţi un clopot bate.

Se pare că zăpada ni s-a oprit pe drum
Că umbra iar miroase a secetă şi scrum.

Ne-ncearcă des furtuna părinţii de la schit
Şi foşnetul luminii e tot mai învechit.

Se pare că zăpada s-a dus pe mări străine
Că-i putredă sămânţa zvârlită pe coline.

Copiii ne întreabă şi nu mai ştim răspunde
Când va veni zăpada şi cine o ascunde?

 

*** *** ***

Luminiţa Suse  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Luminiţa Suse

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aştept să ningă

Cu palmele în cruce suprapuse
vântul răsuceşte nervos şi grăbit
fir din fuiorul frunzelor răpuse.

Ȋn urma ghemului fugind dezrobit,
cu privirile de friguri seduse
şi gândul nestins în fereastră zidit,

o parte din mine încă aleargă
cealaltă parte aşteaptă să ningă.

 

*** *** ***

Irina Lucia Mihalca  
 
 
 
 
 
 
Irina Lucia Mihalca

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Lumină-n veşnicie

 
Suntem călători pe cont propriu,
trenul pornit
în călătoria descoperirii de sine,
ce-adună toate sunetele împrăștiate,
acea uimire a deschiderii ochilor
şi provocării simţurilor,
aburul care nu se va diminua
la marginea prăpastiei.

La un moment dat,
fiecare înoată în propria durere,
calcinându-i mlaştinile,
uscându-le la soare, lăsându-le
să se albească de trecut şi prezent,
căci viaţa, acea moarte deghizată,
singurul gardian al inscripţiei votive,
nu te atinge, când te-atinge
cu primul şi ultimul sunet,
nu eliberează, nu aşteaptă ceva,
niciun apel nu sună în ultima secundă,
un vis care rulează fără ţintă, fără direcţie.

Când a ajuns la final
nicio prăpastie nu este căscată,

 
poate, doar, un punct închis,
nicio oboseală parcursă,
poate un alt relief,
nicio durere nu mai este, nimic,
numai cuvinte moarte-n urmă.

Ultimul sărut
se concentrează pe un cuvânt,
pendulul se leagănă,
crescând tempoul de cursă lungă,
prin durerile naşterii de frunze moarte.
O şansă există,
ruga pentru răscumpărare care
aşteaptă până când
cerul ţi se deschide-n inimă
să-nvie stelele moarte din noi,
să reaprindă focul
cu propriile flăcări contopite
inseparabil de flacăra stelei
care arde-n noi, până când
lumina ei, lumina ta,
va fi doar o lumină, Lumină-n veşnicie.

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

AQUARELA

Lumină vântuită-n
amurgul cosmic, violet.

Ȋncet
fosforescentă,
ostia în mers a lunii
îmbrăcată-n umbre albe
şi în salbe
de sidef
marea, zarea,
tăcerea, palmierii,
stihiile, lăstunii.

10 decembrie 1982
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Naşterea Domnului

 
Acum, mai mult de două milenii,
În Betleemul Iudeii, s-a împlinit,
Minunea cea mare, la cumpăna vremii,
Cum Tatăl a vrut, şi-a fost proorocit...

Fecioara Maria şi Iosif, o zi au umblat,
Abia au găsit un sălaş pe înserate;
N-au avut masă, nici loc de culcat,
Doar o iesle cu paie, de vânt răsfirate...

În noaptea de taină, cu cerul senin
Preacurata Fecioară prin Duh adumbrit
Sub raza de astru, fără suspin,
În lume ne-aduce, pe Iisus cel dorit.

 

 
Treziţi din visări de vestea cea mare,
Păstorii din văi, de cum ajungeau
Cu ochi dilataţi şi plini de mirare
Cuprinşi de fioruri, la El se-nchinau.

Pe drumul cel lung de stea luminat
Trei magi străbăteau, fără de tihnă,
Să cadă-n genunchi la Al lumii Împărat,
Cu daruri: aur, tămâie şi smirnă...

Ce-am putea Iisuse, mai mult să-ţi dăruim?...
Pioşi să ne strângem la loc de pruncie,
Prin imnuri de slavă să-Ţi mulţumim:
Hristos se Naşte! Doamne slavă Ţie!

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate