Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Incertitude

Qu'en est-il de nos rêves ?
L'écho pressé de tes pas
résonne son ombre dans le vieux passage.
Les blessures des coquilles
font surgir des perles dans les rues.
Silences d'argent embrassent la poussière
des traces dans le pavage.
Je traverse les mêmes rues,
j'étends le filet de pêche.
L'incertitude tombe en monceaux de neige.
Je cherche des confins,
j'adore sous les collines les bleues forêts
lorsque les étoiles pleurent sur les champs
en larmes blanches.
Le souffle du temps couvre le silence
d'un hiver à l'orée du bois.
Du lointain muet
sur les fenêtres de la nuit blanchie
ton visage se tisse dans un vitrail.

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
VEZI TU FOCUL ACELA PE VÂRFUL MUNTELUI

Vezi tu focul acela pe vârful muntelui
Mai mare decât muntele de mii de ori,
Aceea e marea iubire în care-am intrat
Plângând și ținut de Domnul de subțiori

În care cântam ca un nebun în gura mare
Cu un crin nesfârșit de înalt în mână,
În timp ce toată ființa mea se transforma în cenușă
Și n-avea nimic din lumea aceasta să mai rămână.

Dumnezeu plângea în hohote pe malul cerului
Un deal de cenușă, iubito, eram eu acum,
Din care răsăream ca un astru pe cer luminând lumea
În timp ce universul se transforma foșnind dulce în scrum.

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

Să vină fericirea!

Să vină fericirea, chiar azi am vrea să vină,
Să fie-adevărată, nu doar o vorbă-n vânt!
Să stea cu noi de-a pururi - o vrem ca legământ -
Cu lacrimi am primi-o și-ar fi ca o regină...

Nici crime, nici vești proaste să nu ne mai rețină,
Nici certuri ca-n guverne, nici zvonuri de mormânt !
Să ne iubim în pace, prin muncă, cinste, cânt;
Să fim toți blânzi, cu milă și dragoste creștină -

Și-atunci ea vine-ndată, de-i netezim azi drumul,
De-nduioșăm tot cerul cu sufletul curat;
Doar inima să bată și toți să fim ca unul,

Căci ea din noi se naște - și-i chiar adevărat...
Are putere mare: n-o spulberi nici cu tunul,
Dar dacă-i zarvă.... moare ! Și-i vis nerealizat !

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
PILDA COJII DE NUCĂ VERDE

Cui s-ar putea să-i fiu roadă?
Chiar noaptea grădinii m-a
întrebat:
''Spune-mi, oare
inima
cum poate grăi a livadă
stihira ei de dragoste,
când staroste
tristeților tale și verzi, și amare
ți le freamătă nucul?''

Și-am vrut să răspund,
limpezi-m-ar din piatră ulucul,
despre-amara cântare a nucii,
dar se făcuse noapte,
și-n glasul de privighetoare
începuse deja
să se crape de ziuă,
precum pe coaja-ndeniată în vineri
însemnul
de taină al crucii.

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

DRAGI PĂRINŢI…
-scrisoare de sărbători din emigraţie-

…privim la Tricolor şi ne salută.
prin Ţară vânturi roşii bat mereu.
poporul se târăşte în proteze,
doar sufletu-L mai vrea pe Dumnezeu.

aprindem lumânări prin catedrale
şi candele în suflet ni se-aprind.
vine mătuşa-iarna, din calende,
eternitatea sună a colind…

se-anunţă sărbători din lerui-leruri.
sănii avem…zăpezi… şi urători.
părinţii au băgat găteje-n sobe
şi casele-s gătite-a sărbători.

doar sufletele noastre - emigrante
prin ţări străine - fac colete mari
şi ne închipuim că pe acasă
petreceţi şi dansaţi cu lăutari.

dacă-i aşa, răspundeţi la scrisoare.
nu ne uitaţi… ca de atâtea ori.
stimaţi părinţi - din Ţara de departe,
iubiţi-vă copiii migratori!...

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

GENEZĂ

Şi dacă ne vom stinge cu toţii în morminte
Se va găsi un înger trimis să ne imite.

Va coborî din ceruri un duh în miezul humii
Să tulbure lumina de început a lumii.

Iar noi născuţi anume încetul cu încetul
Vom zăbovi deasupra să-i învăţăm secretul.

Vom trece prin părinţi în candeli de lumină
Să amânăm amurgul ce nu se mai termină.

Icoane lacrimând în umbra-acelei stingeri
Vor invoca să vină din cer un stol de îngeri.

Corăbiile-ntoarse pe mările de rouă
În amfore de miere vor trece lumea nouă.

Căzuţi din pomul vieţii ca fructul de pe ram
Se vor întoarce-n humă urmaşii lui Adam.

Şi-or aştepta în noapte venirea dimineţii
Să vadă cine-i scris pe veci în Cartea Vieţii.

 

*** *** ***

Luminiţa Suse  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Luminiţa Suse

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aştept să ningă

Cu palmele în cruce suprapuse
vântul răsuceşte nervos şi grăbit
fir din fuiorul frunzelor răpuse.

Ȋn urma ghemului fugind dezrobit,
cu privirile de friguri seduse
şi gândul nestins în fereastră zidit,

o parte din mine încă aleargă
cealaltă parte aşteaptă să ningă.

 

*** *** ***

Irina Lucia Mihalca  
 
 
 
 
 
 
Irina Lucia Mihalca

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Lumină-n veşnicie

 
Suntem călători pe cont propriu,
trenul pornit
în călătoria descoperirii de sine,
ce-adună toate sunetele împrăștiate,
acea uimire a deschiderii ochilor
şi provocării simţurilor,
aburul care nu se va diminua
la marginea prăpastiei.

La un moment dat,
fiecare înoată în propria durere,
calcinându-i mlaştinile,
uscându-le la soare, lăsându-le
să se albească de trecut şi prezent,
căci viaţa, acea moarte deghizată,
singurul gardian al inscripţiei votive,
nu te atinge, când te-atinge
cu primul şi ultimul sunet,
nu eliberează, nu aşteaptă ceva,
niciun apel nu sună în ultima secundă,
un vis care rulează fără ţintă, fără direcţie.

Când a ajuns la final
nicio prăpastie nu este căscată,

 
poate, doar, un punct închis,
nicio oboseală parcursă,
poate un alt relief,
nicio durere nu mai este, nimic,
numai cuvinte moarte-n urmă.

Ultimul sărut
se concentrează pe un cuvânt,
pendulul se leagănă,
crescând tempoul de cursă lungă,
prin durerile naşterii de frunze moarte.
O şansă există,
ruga pentru răscumpărare care
aşteaptă până când
cerul ţi se deschide-n inimă
să-nvie stelele moarte din noi,
să reaprindă focul
cu propriile flăcări contopite
inseparabil de flacăra stelei
care arde-n noi, până când
lumina ei, lumina ta,
va fi doar o lumină, Lumină-n veşnicie.

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

AQUARELA

Lumină vântuită-n
amurgul cosmic, violet.

Ȋncet
fosforescentă,
ostia în mers a lunii
îmbrăcată-n umbre albe
şi în salbe
de sidef
marea, zarea,
tăcerea, palmierii,
stihiile, lăstunii.

10 decembrie 1982
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

RUGA UNIRII

 
Pământ ales al Daciei străbune
Muncit şi apărat cu râvnă şi-eroism,
De fii săi, sfiiţi de glorii, sau cunune
Dar plini de simţuri în iubire şi-altruism.

De sunt pe drumuri fără căpătâi
Cu adăpost prin strimte văi
Ruga la Tine-i lucrul cel dintâi...
Doamne, priveşte la staulul de oi.

Fără opinci şi piepturile goale,
Cu ochii-nlăcrămaţi se-nchină;
Dă-le putere să se scoale
Să vadă Sfânta Ta lumină.

La Milcov, Doamne, unde e hotarul
Ridică punţi din maluri despărţite.
Cu mila Ta, trimite harul
Spre suflete de veacuri osândite.

În târguri mari sau mici cătune,
În nopţi de veghe până-n zori,
Ascultă-le dorinţa-n rugăciune:
„Uneşte Doamne ţările surori”.

 

 
De-atâţia ani de-aşteptare
Cu drumul vieţii, cale-ngustă,
Adună-i Doamne-n hora mare
Pe tinerii flăcăi cu cei în vârstă.

Şi dă-le un Domn de ţară iubitor
Să-alunge iobăgia, dar claca va rămâne
Să aibe şi ei casă şi lângă ea ogor
Ȋmbraţişând Carpaţii, Principatele Române.

Să fie ales cinstit, cum se cuvine
Cu fapte şi gânduri de nobil Domnitor
Ȋn cartea vremii să notăm numai de bine
Aşa cum merită din plin acest popor.

Păzeşte-i Doamne de duşmani şi rele
Cu ei sălăşluieşte-o Ţară Sfântă,
Înnoratul cer, umple-l de stele.
Cu Sfântul Duh bine-i cuvântă.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate