Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Suspendu

Je ne peux pas oublier.
Les toits des maisons blanches
pèsent sur moi.
Je les porte sur mes épaules.

Ta trace a dû rester ici
regarde, tes verbes grimpants
tremblent leur ombre alongée
sur les murs noirs,
regarde, les lilas blancs du regard
volent en bruit de vagues bleues
vieillies sur les algues vertes,
regarde cette pierre étoilée apportée par la mer.
Oui,
c'est bien ici que ta trace a dû rester...
Et moi, je ne peux pas oublier.

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ÎNCÂT AM DEVENIT TRECERE

Îmi era atât de dor de tine
încât am devenit trecere
plutire
călătorie înspre tine iubito
cu brațele întinse

În timpul acesta
tu iubeai atât de mult dealul
încât călătoreai somnambulă înspre el
zâmbind
cu brațele întinse

Când am ajuns la tine
te-am îmbrățișat cu toți
ochii mei
cu auzul
cu toate papilele mele

am simțit livada catifelată
de caiși înfloriți
care creșteau pe dealul
pe care-l iubeai tu
și am auzit privighetorile
care cântau în caișii înfloriți
și-am simți gustul dulce amărui
al ierbii care tremura fericită
mângâiată de adierea vântului
pe culmea dealului

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

Ararat

Lumea de azi îmi pare ca-n vremea când lui Noe,
Tatăl Ceresc îi spuse că-ntreg paharu-i plin;
Ba chiar mai rău e-acuma - se vede, nu-i nevoie ! -
Dar nu-i paharul biblic, ci butea cu venin.

Dacă cei vechi au luat-o pieziș pe arătură,
N-au fost prea mulți la număr, nici chiar vreun miliard.
Cei buni, câțiva, pe-alese, erau o-ncărcătură
Cu necuvântătoare, pe-un vas fără stindard...

Potopul când venise, plutea într-o derivă,
Oprindu-se-n final pe Muntele-Ararat.
Azi omenirea-i vastă - nu-ncape-n vreo arhivă...
Tot mapamondu-i putred - și-a fost avertizat!

Cei răi sunt fără număr și orice prevenire
O-ntâmpină cu glume sau hohote de râs.
Sunt reci când mii de semne primesc ca prevestire
Iar de-ar veni vreun trăznet, n-ar zice vreunul pâs...

Dar nu de răi e vorba, căci ei, oricum, pieri-vor,
Totuși, fideli credinței sunt azi destul de mulți
Și nu-ncap în corăbii ori capsule cu ivor,
Iar Cerul n-o să-i lase abandonați pe munți.

Ei vor primi cunună de aur și lumină;
Pentru aceștia sigur un loc s-a rezervat;
Salvarea li-i eternă, răsplata e divină,
Că-ntregul cer le este un falnic ARARAT !

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
SE FACE VREMEA...

Se face vremea
tot mai mult a gară.

Vei fi singur
în sala de-așteptare
și frig va fi
ca-n damful muced de țigară,
de la gălbuiul moțăind
până la
ghișeul închis.

Oare
de ce oamenii spun
la plecare
că rămasul e bun?

Va scrie
pe oblonul tras,
pe-un petec de hârtie:
''Nu mai avem bilete.
Vânzătorul s-a sinucis.''

''Vinovat tot da Vinci e!''
va fi anunțul
din ploaia de provincie,
ce niciodată
ițarii nu și-i schimbă.

Se face vremea
tot mai mult a gară
și vei fi singur
judecat de ceasul
cu o singură limbă.

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

BILANŢ geoFILean
-la început de an-

…în anul ce-anceput…să deie dracu!
din calendar zâmbeşte-un simulacru,
ce ne droghează…ca pe bieţi plăvani;
aş zice : ca de multe zeci de ani.

guvernatorii iarăşi scornesc legi,
pe care…eşti nebun de le-nţelegi
şi că sunt bune…prin ziare cică,
apoi tot ei se schimbă şi le-abdică.

mai sunt rănit fiindcă literatura
a cam luat-o… foarte tura-vura.
şi-acei poeţi - ce nu mai au partid
să-l pupe-n fund – au dat cu oiştea-n zid.

iar cântăreţii…fetele acele,
cam despuiate - neghezând manele
în limba englezească - vai de noi,
stârnesc prin Ţară râs şi tărăboi.

numai sărmana clasă muncitoare
duce povara vremii în spinare
şi s-a născut o vorbă din popor :
cei harnici pleacă astăzi unde vor.

acasă mai rămân numai stăpânii,
acei cu doctorate…şi bătrânii,
ce se târăsc cu greu pe-al vieţii val
rozând din cecul micro-social.

acest bilanţ l-am scris mai repejor
şi sper că nu-i pe placul tuturor.
c-aşa sunt eu…colţos - un simulacru,
care mai sper : să nu ne ducem dracu!

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

URSITĂ

Ca jertfa pe cruce a aceleași soarte
Pe care-a avut-o și Iisus Dumnezeu
Acel ce cu moartea călcat-a pre moarte
E sufletul trist al poporului meu.

Durere-i năuntru, durere-i afară
Departe de noi este sfântul răgaz
Și umbrele serii-n pustiuri ne cară
Și singuri pe lume de mult am rămas.

Nu-s vești să ne bucure viața
Martirii și sfinții ne lasă și pier
Coroane de spini ce sângeră fața
Ne suie durerea din lacrimi la cer.

Când pe muntele sacru nu-i soare
Când am ajuns ca Iov doar piele și os
Când crucea de pe umeri ne doare
Ce mult ne iubește Hristos!

 

*** *** ***

Luminiţa Suse  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Luminiţa Suse

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ritm de iarnă

când clipele sunt numărate
orice zi deasupra pământului
devine zi revendicativă

cu ramuri scheletice ridicate
în rugăciune maladivă
arborii sângelui
cer întruna
cer

să se facă verde dreptate
pentru cireşele oţelite în ger
şi sâmburi de sare
din ele

acum mai mult ca oricând
inima bate ritm de iarnă
nemotivat încolţind
in tinereţea definitivă din gând

 

*** *** ***

Gabriel Stănescu  
 
 
 
 
 
 
Gabriel Stănescu

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Poem patriotic

Fără poeţi patria este un circ al pâinii
Balonul colorat cu care îţi umple gura şmecherii publici
O arenă în care demagogii
Nu ştiu cum să tune mai bine

Fără poeţi patria e o mare hazna, un minereu
Din care unii scot zilnic tone de aur
Fără să gândească cu discreţie la o tehnologie mai cumsecade
Un preş pe care şefii de partide
Ȋl calcă în numele conştiinţei

Fără poeţi patria nu este decât un cimitir al timpului
îngrăşat de viermi
o sintagmă amară
ţinută în lesă de noii stăpâni ai nimicului

Un urlet e patria
O rană nevindecată

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

POEŢII

Poeţii?
Serafici, precum sfinţii
şi profeţii,
nu mor.
Chiar când "mor" de dor,
poeţii se-ndumnezeiesc.
La soroc de veac lumesc,
când se dezlipesc
din tină,
sus, în ţărmuri de lumină,
ei aştern trepte de har
în chivoturi de cleştar.

Şi se prind în curcubeu
ucenici Lui Dumnezeu,
Căruia Ȋi ţes poeme
din azururi şi din gheme,
şi le cântă-n zvon de ceteri
noaptea, lumii, din luceferi.

1 ianuarie 1984
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Doamne de ce m-ai trimis înapoi?

Doamne de ce m-ai trimis înapoi?
Ştiai c-o privire m-aşteaptă-n prag,
Că mai sunt oameni în griji şi nevoi,
Cerând ajutor când suflarea şi-o trag.

Doamne de ce m-ai trimis înapoi?
Era luminos surâsul în floare
Iar cei de la Vamă în veşmintele noi
La cumpăna zilei priveau către zare.

Doamne de ce m-ai trimis înapoi?
Aici nu sunt decât un trecător,
Mai aveam doar un pas spre mirific zăvoi
Fericit să rămân, al Tău slujitor.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate