Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Pâques

Je regarde le bras de la fontaine
au croisement des chemins,
il se balance entre le ciel et la terre
lorsque l'eau scintillant caresse ses pieds.
Il plonge dans les abîmes,
il se penche vers la terre,
en automne l'arbre qui est en lui
sent l'hiver rouge des feuilles qui tombent.

Les feuilles crispées embrassent
les traces de mes pas,
en étranglant mes mots
je me perds souriant à l'automne,
les arbres aux branches rares se crucifient,
j'ai mal aux mains,
je cherche mes feuilles.

J'écoute l'histoire de la fontaine
du croisement des chemins,
son histoire se balance entre le ciel et la terre
lorsque l'eau scintillant caresse les mains.

Il y a des fontaines qui plongent dans les abîmes,
il y a des fontaines qui se penchent vers la terre,
il y a des fontaines qui portent en elles
les arbres rouges des mains et des pieds du Christ.

Je suis le bras d'une fontaine
au croisement des chemins,
je me balance entre le ciel et la terre
lorsque l'eau scintillant caresse mes mains.
Je plonge dans les abîmes,
je me penche vers la terre,
en automne l'arbre qui est en moi
sent l'hiver rouge des feuilles qui tombent.

 
 

*** *** ***

Ştefan Dumitrescu  
 
 
 
 
 
Ştefan Dumitrescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
IMNUL ZGOMOTULUI ASURZITOR

Cel ce ştergea idealurile de praf
umblă acum pe culmea munţilor
făcând un zgomot asurzitor
umbra lui se vede pe fundul lumii

femeia sălbatică înlemnise privindu-l
şi cât era de frumos pe vârful munţilor
orice femeie privindu-l ar fi înnebunit
şi ar fi devenit o viţă de vie

se făcuse atât de palidă că lumina
însă avea să mai treacă mult timp
până avea se întâmple nenorocirea aceea
ce lumina lumea ca ziua.

 

*** *** ***

Cristian Petru Bălan  
 
 
 
 
 
 
 
 
Cristian Petru Bălan

 
 
 
 
 
 
 
 
 

Lumina lunii toarnă

Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire
Şi ne-nteţeşte foamea de scufundare-n dor,
E dor din dorul cosmic, destinul tuturor;
Puterea ei de vrajă se-ascunde-n strălucire.

Născut din duhul Terrei, atoate-absorbitor,
Adun lumini în mine, golind întreaga fire;
Şi-n setea mea gigantă, fără îndiguire,
Ţi-am absorbit tot chipul, mereu fermecator.

Asa vom fi puternici când vremea se grăbeşte
Şi pentru-această faptă sunt oare vinovat?
Primim lumina cosmic când luna dogoreşte,

E veşnică doar Moartea! Iubirea câteodat’…
Când ploi de stele-albastre privirea ne-ameţeste,
Rivala ta dispare şi totul e salvat!

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
SOLFEGIU

Niciodată soarele
nu apune
în același loc
al tristeților noastre
de seară.

Trandafirul de foc,
de carele
vorbea
stihuitoru-ndrăgostit,
întreaga cenușă și-a spus,
dar nu-i prima oară.

O, de-am putea
să-l gustăm,
o singură dată pe zi,
din propriul nostru apus,
am fi răscumpărarea lui
cu târzielnicul zbor
din lacrima de fiu rătăcitor.

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

PAŞTELE

Răsar din noapte trupuri de femei.
Pruncii se mută-n vise de barbaţi.
Copacii urcă-n cer - adolescenţi
Iar mieii puri se vor sacrificaţi.

Sorb caii stropi de Lună din fântâni
Şi florile şi păsările cântă.
O muzică cerească ninge lumea
Şi apele şi munţii se frământă.

Pluteşte-n crezul nostru o-ntrebare.
Cerul cu pui e o catapeteasmă.
În graiul lumânărilor dansează
Smirna purificată în mireasmă.

E clipa cea mai sacră – de credinţă
Când preoţii-L anunţă pe-Împărat.
-Hristos a înviat !...Luaţi lumină…
-E-adevărat creştini, e-adevărat !

Iisus coboară-n sufletele noastre
Pe aripi de petale de cais,
Iar noi îL mângâiem cu pocăinţă
Pe rănile ce nu I s-au închis.

Ne dojeneşte blând, fără cuvinte
Şi ştie că din nou îl vom trăda,
Dar va veni la anul…şi la anul…
Şi-n aleluia…ne va tot ierta.

…Să-ntindem, lume, praznicul iubirii.
În sufletele noastre - viu - renaşte
Un Dumnezeu născut spre suferinţă
Şi-n ŢARA mea e foame - şi e PAŞTE...

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ÎNVIERE

Tot ce e viu se naște din Cuvânt
Viața de moarte pururi se separă
Că strălucește-n cer și pe pământ
Lumina Lui nicicând crepusculară.

Din rug uscat nu crește lujer viu
Ci-i duh în el ascuns de la început
Din fructul mort închisă c-an sicriu
Sămânța vieții încolțește-n lut.

Și îngropat și răsărind apoi
Din-ntunecimea unui boț de tină
Un nufăr alb cu bulbul în noroi
Și-întoarce fața veșnic spre lumină.

Zadarnic răsturnăm clepsidre de nisip
Să-ntoarcem roata lumii înapoi
Și punem măști de dumnezei pe chip
Tot în țărână vom sfârși și noi.

Doar cel care se naște din Cuvânt
Din Logos sfânt, din sfânta lui Lumină
Găsește Calea Vieții pe pământ
Și-n suflul sfânt originea divină.

Iisus ce pentru noi s-a răstignit
Pe crucea Sa la ceruri sus ne cară
Că să vedem cum urcă spre zenit
Lumina Lui nicicând crepusculară.

 

*** *** ***

Gheorghe Rădulescu  
 
 
 
 
 
 
Gheorghe Rădulescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
DE PAŞTI

 
Şi negru se făcuse
în cele patru zări,
Hristos murea pe cruce
de-atâtea-nsângerări.

Şi din a veşniciei
când toate se ascund
se despică pământul
din creştet până-n fund.

Din cer vibrări de clopot
pe culmi se coborau
şi lacrimile lumii
spre cer se înălţau.

Şi marea amuţise
în ţărmul ei stâncos,
se-ngândurau făptaşii
în cercul lor mâlos.

Dar noaptea se aprinse
prin haosul din văi,
cohortele de îngeri
zburau pe mii de căi.

 
Zburau ca să vestească
că a-Ȋnviat Hristos,
şi că-n mormânt rămase
Doar giulgiul luminos.

Şi spirite porniră
din cer ca din senin,
să preamărească clipa
cu Paşti şi cu vin.

Lumină din lumină
peste cărări ca-n vis
Hristos purta făclia
pe drumul larg deschis

Şi coruri mari de îngeri
în Cer s-au adunat
să cânte peste-ntinderi
"Hristos a Ȋnviat!"

 
 

*** *** ***

Gabriel Stănescu  
 
 
 
 
 
 
Gabriel Stănescu

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Fiinţă şi timp. O versiune proprie 1804

Ce-ai făcut cu timpul care ţi-a fost dat
m-a întrebat domnul Heidegger
în camera goală cutreierată de fulgere
şi am început să îndrug propria mea versiune
la Sein und Zeit
scuzându-mă că nu am făcut tot ce mi-am propus
că am avut necazuri cu şcoala cu părinţii cu socrii cu şefii
dând vina pe condiţii pe vremurile în derivă
găsind repede similitudini asemănări comparaţii
cu şarpele ademenitor al atâtor tentaţii

Nu mi-ar fi trecut prin cap nicio clipă
să compar ploaia de-afară
cu sângele care stă să-mi urce în gură
 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Ȋnvierea

 
Ȋn noaptea aceea
De Sabat, târzie,
A-nviat.

Şi din prag de umbră albăstrie,
Din bulboană fum de tămâie
Ȋnger de văpăi, pogorând
La Mormânt.

Grăit-a Mariilor zicând:
"Iisus,
Pe Care-L căutaţi, nu e.
S-a dus...
S-a dus în Galileea.

Drept aceea:
Nu va-ntristaţi,
Nu vă-nspăimântaţi,
Ci vă bucuraţi!

Au, n-auziţi cum bolţile-şi foşnesc
Otăvile-nflorite?
Amin zic vouă:

 
Negurile se risipesc
Din genele lumii, din zări.
Viaţa cea nouă
De pretutindenea urcă
Şi zbucneşte-n cântări.

Iată stelele, luna, cununa
Pe cer strălucind.
Iată măslinii mustind
Jur-împrejur
Undelemnuri dospite
Ȋn har.

Bucuraţi-vă, dar!
Şi pregătiţi chimvalele troparele
Binevestind Ȋnvierea, Iubirea
Aceluia Carele...

Şi s-a făcut ziuă deplină.
Şi din Mormânt au crescut
Vecii şi nemărginiri de Lumină.

 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

IISUSE DOAMNE, AI ÎNVIAT!

 
Era spre zori, ş-am tresărit,
Ca-într-un vis, eu Doamne,
Pe drumul neştiut Te-am întâlnit.
Păşeai pe rouă şi urmele sclipeau,
Privirea Ta ca în icoane,
Precum la Putna, Agapia, Văratec...
Pe cer o stea ardea-n jăratec,
Pământul tot era-n cutremur.
Am zărit aievea pe culmea de Apus,
O cruce cu piroane, când de sus,
-Dormeau ca plumbul cei de pază-
Un înger coborând pe-o rază
Din intrare greaua piatră a rostogolit
De la mormântul, ce-l găseşte părăsit...
Mirat, ca-n margine de vatră, el şedea;
mai tare ca un astru strălucea...
 
 
M-am aplecat s-ating cumva,
Era contur, era lumină lină,
Val de nelinişti, o psalmodie-n surdină,
Doar giulgiurile şi mahrama,
Sfârşise pentru omenire drama...
Maria Magdalena, păşind în urma ei
martorele Ȋnvierii, mironosiţele femei,
Purtau mesajul Lui Iisus Cel Înviat
Peste pământ, în lung şi-n lat:
“Nu vă temeţi! Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei
Să meargă în Galileea,
şi acolo Mă vor vedea”…
Iar glasul lor reverbera…
Spre Cer privirea-am ridicat
Iisuse Doamne, Adevărat Ai Înviat!

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate