Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Eu nu mai văd corola de minuni a lumii

Aş vrea să zbor pe o balenă albastră
venită din abisurile oceanului,
să citesc fiecare pagină
cuvânt cu cuvânt
până când cartea ajunge la sfârşit.
Să uit şi să semăn cu un elefant
care se leagănă pe o pânză de păianjen,
aşa uşoară să fie trezirea
precum leagănul prins de două crengi.
Amară povara firmiturii albe
duse în spate
de o furnică neagră,
s-o uit şi să fiu pasărea
ce se-aşează ciripind pe marginea ferestrei
şi se uită la mine
cum citesc cartea, până la sfârşit.
Balena albastră pierdută în nori
din zbor înalt să arunce ploaia
ca un ocean întors cu susul în jos,
să mergem pe fundul oceanului
ca pe munţi şi văi goale
şi să prindem leagăne pe rădăcinile copacilor
care cresc întorşi şi nu se mai uită la soare.

Aş vrea să fiu umbra păsării
când zboară şi foşnetul aripii
se strecoară
în gând.

 
 

*** *** ***

Ioan Mirea  
 
 
 
 
 
Ioan Mirea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
TRECERE

Iubito, iubito
A crescut între noi o pădure
De braţe care se-ntind
Ca o secure
Şi luna tăiată
Tremură pe buze muiată.

Iubito, iubito
Pasărea care s-a dus
Să bea apă
Din inimi ne scapă.

Ȋn iarbă-adormim
Cu iepurii-n braţe
Şi iar din Nord trec
Stoluri de raţe
Iubito, iubito
Şi nu ne găsim.

 

*** *** ***

Horia Stamatu  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Horia Stamatu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ȊNGERUL A PLÂNS (3)

Fii liniştit, fii liniştit
Ȋn linişte cenuşa trecuse de aer
cu trâmbiţa cea de-a treia.
Şi în noaptea fără întuneric
Din germen în germen mi se caută soare.
Ȋn spirală se prăpşte focul,
ursitele plouă amu e: nici când n-a fost.
La altă vamă limbile toate
jupoae pietre, în limburi se mântuie
şi focul alb la malul cu miez
de nestingere.

 
 

*** *** ***

Achim Bucuțea  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Achim Bucuțea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aşteptare

 
Cum trece timpul azi de greu
Pe turnul vechii catedrale
Călcând pe-alei cu pasul greu
Simt cum
m-ating visele tale.

Azi am ieşit pe bulevard
Ca să privesc în largul zării,
Gândind la focuri care ard
Ȋn ochii tăi,
pe malul mării.

Dar totu-i gol nimic nu-i viu,
Clădiri cu geamuri ferecate
Şi-un soare cald, sosit târziu
Din nopţile
Ȋndepărtate

Deasupra mea din cer pustiu
Cade-o palidă căldură
Pe banca noastră şed şi scriu
Un vers
cuminecătură

 
Văd ochii tăi gingaşi cum tac,
Dar ei sunt atât de departe
Să vin la tine? Ce să fac?
M-a prins
un dor, nebun,
de moarte.

Mai bine stau şi te aştept
Pe aceeaşi bancă solitară
Simt inima-mi zvâcnind în piept
Sunt singur,
e trâziu
şi-i seară

Când noaptea din adâncul ei
Va scoate-n dansuri mii de stele,
Voi crede că sunt ochii tăi
Şi-am să adorm
privind la ele.

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

SEARĂ CU TUZLENI
-celor rămaşi departe…-

 
seara, la o cafea şi spre un sfert,
a început şi ploaia – şi ploua.
Luna, din cercul ei de aur cam incert
şi oacheşă – din nouri se holba.

din nou pe bătătură sorbeam vin,
eu şi nepoţii mei…cam strănepoţi.
venea şi domn* GOGUŢĂ, un vecin
ce ne lua în zeflemea pe toţi.

şi era hâtru – hâtrul moldovan.
el alor mei zilnic la da un sfat.
mie-mi zicea… "c-oi fi american"
şi nu-mi credea că aş mai fi…bărbat.

după o glajă…două…ne-mpăcam.
în lanţ, pe post de câine - un poet.
ne hârjonem în glumă, ne pozam
iar eu croiam în minte un sonet

 
dar în final voi scrie un pastel
cu satul TUZLA şi cu Marea mea.
poimâine-mi fac valiza – frumuşel
şi zbor unde m-aşteaptă dragostea.

despre Maria mea vorbesc acum.
pe voi vă iau în suflet şi mă duc.
aşa-i destinul meu – mereu pe drum.
măicuţa m-a dat lumilor haiduc.

mă pierd din nou spre mari nedumiriri.
vouă vă las un sfat – să nu-l uitaţi;
sădiţi grădina ŢĂRII cu iubiri
şi către ţări străine…nu plecaţi!

septembrie - 2018, Montreal.

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ROAD SIGNS

Under the clear azure
Of Voronet monastery
Souls seeking that beauty
That saves and inspires
I have longed after You
In the days of my youth.

Church shielded by icons
Shelter for homeless souls
Windows open up the heaven
In the sightless nights
Stars are lit like candles
On a celestial candelabrum.

My thoughts crawled
From the pits of my mind
From the gloom of heart
Towards the clear windows
Opened towards the heavens
At Voronet monastery
A peek into Your Kingdom.

Thou I neither see You
Nor touch the nail marks
Like Thomas the doubter
I have found Your footsteps
On paths traveled by saints
Signs of routes and roads
All pointing to The Way.

 

*** *** ***

Corina Herghelegiu  
 
 
 
 
 
 
Corina Herghelegiu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
Frunzele toamnei

Îmi pici în cale ca o pasăre rănită,
Ieri, verde-crud, iar azi îngălbenită.
Te privesc cu nostalgie și cu teamă
Căci, anii mi se strâng într-o năframă!

Și mi te-așezi în cale lin, ca o regină,
Să nu aud cum sufletu-ți suspină.
Îmi zbori apoi, ușor, printre cuvinte
Și sub privire mi te-așterni cuminte.

Te prind în palmă, întreb de-a mea iubire,
Ce rătăcește, prin lume, în neștire.
Tu mă privești și îmi răspunzi, râzând:
-Iubirea, e ca frunza pe pământ!

Cum vine primăvara, cuprinde ramul gol,
Îl împodobește cu dragoste și dor.
Însă când suflă vântul și ploaia bate-n geam,
Se clatină și se desprinde de pe ram.

Dar, eu sunt frunză, tu ești om,
Să nu îți numeri anii după al legii pom.
Căci fluturii se bucură, de viață, doar o zi,
Învață de la ei și a trăi, și a muri!

 
 

*** *** ***

Liliana Liciu  
 
 
 
 
 
 
Liliana Liciu

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Iubiri înrourate

Port pe umeri
toamnele cochete, drept podoabă,
cântul verde-al păsării cu aripi despletite,
când viclean destinul
ne adună iar într-o silabă
plouă cu ninsori caline peste ore strepezite.

Duc apoi
în mâinile
tăcute cheia Porţii,
orizontul cel fără de margini, pus pe gânduri,
greu căluş demult i-a pus iar sorţii,
dragostea-așezând timid cuvintele în rânduri.

Bat
iubiri înrourate acum în Poartă,
stele-n grabă, cu genunchii albi, de porțelan,
își fardează pleoapa trează, căci așteaptă
dragostea din noi
mocnind în drum ca un vulcan.

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

DOR

Plouă. Noaptea lichidă şi rece,
val după val se petrece
spre larguri de golf african.
(Mais où sont les neiges d'antan?)

real, timpul se-ncheagă sub prund
şi se'mpietreşte în teancuri afund.
Ȋn golul lui creşte şi creşte
prin strâmb echinox dosnic
cosmic.

Sunt singur şi dibui cerul orbeşte.
Doamne,
şi România - pe unde mai este?

Coasta Soarelui
16 ianuarie 1983
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Dor de Nichita

      (poetului ploieştean Nichita Stănescu)

Nichita, tu ai fost
fratele meu mai mare.
M-ai luat după maidan
şi mi-ai aratat şcoala.

Când mi-a fost greu,
eu te-am strigat.
M-ai ajutat să scriu,
să găsesc rima,
după care am pus semnul mirării.

Nu uit ziua, când
Ai crustat o virgulă
Pe cerul înseninat...
Şi uşor, uşor te-ai înălţat.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate