Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Io mi ricordo

Tutti i cani del mondo
ragiunti sotto l'albero solitario del tramonto
guardano l'uccello azzurro,
una briciola bianca nel becco.

I gatti non ci sono più.
Hanno perso i capelli,
caduti nell'oblio,
rimasti fare la guardia
alle porte dell'altromare
nascosto dentro.

„Io mi ricordo”
sussura trascinando l'eterno faraone serpente -
(che voi chiamate sole)
sempre sveglio sale e scende a colori d'inferno
gli stessi gradini:

Io mi ricordo
il bianco - nero
colori e profumi
delle mie lingue
delle mie sabbie
delle mie foreste
tutti i bambini del mio mondo
guardavano dagli occhi gran' apperti
l'affresco dell'elefante e del canguro,
il lepre e il tigre, la scimmia e il leone, la zebra e la giraffa,
e avevano fame...
Io mi ricordo...

Che sollievo
lontano dal giorno,
tornare da me un'altra volta,
nella mia isola dalle tenebre scure
e le stelle sopra,
dove il silenzio si guarda nello specchio del cielo
su cammini conosciuti,
e dove la luce penetra perfetta.

 
 

*** *** ***

Ioan Mirea  
 
 
 
 
 
Ioan Mirea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
PIETRELE, UMBRELE, MOARTEA

Pietrele, umbrele, moartea
Arborii căzuţi
Urmele mi-acopăr-
Unde sunt florile?

Iarba - primăvara -
Sugrumată de ploi
Ȋmi caută paşii
Săpaţi înapoi -
Unde sunt florile?

Când vei pleca tu -
De nu vei uita
Să-mi culegi numele -
Glasuri ascunse
Au să te-ntrebe:
Unde sunt florile?
Unde sunt pietrele?

 

*** *** ***

Horia Stamatu  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Horia Stamatu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ȊNGERUL A PLÂNS (6)

O geană roşie se ridica
la glasul trâmbiţei a şasea.
De unde năvala sângelui
în liniştea neînceputului,
neîntinatul?
Cum de-a muşcat o gură de noapte
o noapte la gura fără temeiului?
Frupt se arată, şi moartea e în sămânţă;
scrisurile acoperă imaculate întinsuri,
tremură trestia la adierea şoaptei.
Din minerale ochii orbi
fixează stele încolţite
în nopţile plânse de robii
din scorburi şi peşteri.

 
 

*** *** ***

Achim Bucuțea  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Achim Bucuțea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
ÎN VALEA DORULUI

Când tu vei înțelege, căci Dumnezeu mi te-a dat mie,
În valea dorului te-oi duce, să te scalzi în apă vie,
Unde eu m-am adăpat și-am scăpat de greu păcat.
Sete-am stins cu a florilor rouă, tristețe mi-a alungat.

Acolo cresc doar viorele și flori de mai înmiresmate,
Apele-s ca de cristal, iar pești au solzi de nestemate.
Căprioare vin din umbră, adastând cu ochi de mure,
Păsări albe aduc în pene , aer proaspăt de pădure.

Brazi-și pleacă înălțimea, să-ți umbrească chipul sfânt.
Iarba-i covor de mătase, plutind pe reavănul pământ,
Ursii vin să te petreacă, să-ți culegi zmeură dulce
Veverițele vin seara, lângă tine să se culce.

Stelele-și trimit lumina ca să-ți fie așternut,
Dumnezeu va trece-n taină să-ți ia tot ce te-a durut.
Dimineața somnul dulce, într-un glas de păsărele,
Ne va facem să înțelegem, ursita nopți-n joc de iele.

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Colindul Bradului

 
- Norule cu stele-n gaică
n-ai văzut pe sfânta Maică?
De-atâta hălăduire,
De drumeagul ei n-ai ştire?
Norule cu frunza rară
n-ai văzut Sfânta Fecioară?

- ...ba şi eu m-am legănat
tot a freamăt luminat,
tot mereu hălăduind
când a cer când a colind
şi-am văzut-o măre sus,
se ruga pentru Iisus.

Timp puţin mai e-n căuş,
Pruncul n-are legănuş,
n'are faşă, scutece...

 
Bradul zice: Uite ce,
Maică Sfântă Preacurată,
trupul meu i-L fac covată,
vântul bate tragănă
şi Pruncul ţi-l leagănă,
steaua-n şovăire ninge,
glas nespus, dar nu-l atinge.
Prin dumbrăvile de fagi
vor4 veni trei regi şi magi
şi păstorii cu un miel
slăvind pe Emanuel
Şterge-ţi ochii de şiroaie,
iată-mi inima - copaie -
ca să doarmă-n cald şi lin...
Lerui Doamne, ler... Amin.

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

OF WATER AND SPIRIT

Alone on the shores
With resurrected Lord
He sent me to catch fish
In tears of men eyes
Nets of inner light.

A dove of spirit descends
Enlightening minds
Lit candles in the dark
Paths of fishermen.

Burning bushes dazzling
Tongues of holy fire
At the brook char
Irradiating silence

Stars sparkling eyes
On the tranquil waves
Reverberating mirrors
Mighty winds dispersing
The shadows of clouds.
In the heart of the pound.
Eye on the sky bursting
Tears of delightful joy
Diving into deep rivers
To catch silvery fish
Veiled by the darkness.
Plunging deep in water
Baptize with fire
Lord, Lord, I cried
An unseen hand is throttling
Have not enough breath
To dive even deeper.

 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
URAREA URĂRILOR – 2019

 
m-am dus din emigraţia amară
cu sufletul – ca să colind prin ţară,
prin ŢARA noastră, plaiul românesc,
acolo unde-aş vrea să-mbătrînesc.

şi am urat cu glas de dor – cu ţara,
de la Constanţa până-n Timişoara,
din Ţebea, din Săpânţa, Orăştie
Strehaia, Iaşi, Galaţi – la Eforie.

şi-am mai urat cu Hruşcă, Sinulescu,
cu Vicoveanca, Loghin, Drăghicescu,
cu Alex Cetăţeanu, cu Dăncuş,
poţi de neam pe-al patriei urcuş.

urez voios printre nămeţi de ger,
trec pe la Alba…Porţile de Fier,
colind prin cimitire şi prin sate,
urez pentru belşug şi sănătate.

 
şi trag cu plugul brazde-adânci pe drum.
urez pentru nepoţi…că am duium
şi spre tot neamul – drag colind am spus;
să ţină TRICOLORUL ŢĂRII – sus!

…şi am urat cu drag, am tot urat
de dimineaţa pănă spre-nserat
şi Ţara m-a simţit, că ea – la greu
toarnă putere în destinul meu.

şi-am mai urat pentru părinţi - spre cer,
în plaiul lor sfinţit cu lerui-ler
şi am urat rugând pe Dumnezeu
să mîntuiască tot poporul meu.

…iubită ŢARĂ, mîn ai mei plăvani
pe-un lung ogor…de două mii de ani
şi de-am să plec – cu Tricoloru-n sân,
să-mi scriţi pe cruce: UN POET ROMÂN.

1 ian. - 2019, la Montreal.

 
 

*** *** ***

Vasile Posteucă  
 
 
 
 
 
 
Vasile Posteucă

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

Aşteptare

Zidită-n dor şi timp, crescând comoară
Ai limpezit iubirea în dom medieval.
Moartea-n fântâna ta s-a oglindit să moară,
Fior de rai în doină şi dor într-un caval.
În sfinte noime ai nuntit tot cerul
Răsfrânt în inima haiducului pribeag,
Aşa cum ştirea-ngroapă mai adânc misterul...

Vis din distanţa deznădejdii, drag,
A măsurat mormintelor tăcerii
Strâns de trădări în sârmele ghimbate,
Întors spre Mioriţe, cu oierii;
Lihnind cu crucea lui Hristos în spate,
Eternizând în veac Un drum al învierii...

De-acum ni-i trează inima-n icoane,
Orânduind din noi urcuş spre alte zări.
În tinereţea ei noi ctitorim coroane,
Năruje de poveşti şi flote mari pe mări...
Aci-ţi începi tu stâna Măi Ciobane...

De-o trebui plinirilor o altă piatră,
O s-o cioplească peste noi şi-n noi, feciorul:
Românii ca să aibă pe vecie vatră,
Uniţi să-i preamărească viitorul...

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

DIN ALTE TĂRÂMURI

Din alte tărâmuri, din sori, din vâltori
tot aud chemări de nimeni ştiute.
Izvodesc lumină când ţes iambii ori
când murmur tăceri pe vânt şi-alăute.

Slugă la vreun sfânt - frate de cânt geamăn,
mi-e viersul cuprinderi de har şi chemări.
Plugărind pe cer, ar mereu şi semăn
galaxii de aştri, vise p-nserări.

Ies din veac s-aştern lumi în câte-un semn
şi bat la vecernii toaca mea de lemn.

31 iulie 1982
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

RUGA UNIRII

La Milcov, Doamne, unde e răzorul,
Ridică punţi pe maluri despărţite.
Cu mila Ta, alină dorul,
Din suflete de veacuri osândite.

În târguri largi sau mici cătune,
În nopţi de veghe până-n zori,
Ei pun dorinţa-n rugăciune:
„Uneşte Doamne ţările surori”.

De-atâtea veacuri de robie,
Cu drumurile vieţii crunte,
Adună-i Doamne în frăţie,
Pe cei din văi cu cei din munte.

Când inimile rămân goale
Şi neputinţa îi dezbină,
Pe cei ologi fă-i să se scoale
Şi celor orbi dă-le lumină.

Când pâine n-or avea pe masă
Şi-o bate vântul prin odăi
Cheamă-i pe toţi la Tine acasă
De sunt blajini, sau sunt mai răi.

Păzeşte-i de duşmani şi rele
Cu ei aşează-o Ţară Sfântă,
Înnoratul cer, umple-l de stele.
Cu Sfântul Duh bine-i cuvântă.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate