GHEORGHE RADULESCU

Profesor, poet, publicist

 
GHEORGHE RADULESCU

       Gheorghe I Radulescu s-a nascut la 5 aprilie 1926 in Falticeni. Doctor in Filologie, a functionat ca profesor de limba si literatura romana, precum si universala, la catedra Unversitatii din Bucuresti.
       In 1983 a parasit tara si s-a stabilit in Statele Unite. Aici isi continua activitatea didactica, de cercetare si publicistica. Este colaborator permanent al ziarului „Cuvantul Romanesc” si al altor pubicatii din care amintim revista „Limite”, unde publica sub pseudonim. A fondat cercul literar „Mihai Eminescu” din Chicago.
       In 1987 publica volumul „Psalmul Cercului” - 473 de pagini - care cuprinde poeziile scrise in tara intre ani 1961 si 1963 si in exil. Un alt volum, creatia anilor 1963-1983, ramas in faza de manuscris a fost sustras de securitate dupa plecarea sa din tara.
       Volumul aparut la Editura „Aries”, Evanston, Illinois contine si 34 de poezii traduse in engleza de fiica sa Domnica Radulescu.
       Este recunoscut ca personalitate marcanta a culturii exilului romanesc.
       S-a stins din viata in ziua de 4 ianuarie 2000 la Chicago.

Previziune si realitate

       Denumirea frantuzeasca „mal du siecle”, pe cat este de semnificativa pe atat este de profunda si realista, consemnand o epoca si o generatie bolnava, o lume a unui secol care parca asteapta sa se prabuseasca intr-un neant fara putere de salvare.
       Si daca aceasta priviziune a insemnat un avertisment pentru secolul al XIX-lea, care dadea semne de oboseala si descompunere, secolul nostru (n.n. secolul XX) a adancit aceasta prapastie a dezastrelor, atingand paroxismul.
       In epoca moderna de astazi, raul a contaminat lumea, acest rau cauta sa distruga etica si spiritul uman care nu-si mai gasesc echilibrul.
       Care este cauza acestui rau ce pune stapanire pe fiinta umana?
       Descompunerea nu poate veni decat din lipsa de morala, din lipsa unui ideal. A unui crez inalt spiritual, din lipsa de adevar si dreptate, de aici si dezorientara omului din timpul nostru.
       Dezorientarea omului si decaderea lui morala sunt provocate de acele forte ale raului care lupta impotriva constiintei si justitiei umane, calitati pe care omul le-a castigat prin credinta, prin credinta crestina in special, pentru ca aceasta credinta i-a daruit omului adevarata libertate a spiritului in sens creator, contrar unei libertati false (comuniste) sau a libertinajului de astazi (din unele tari occidentale) care in mod implicit si sigur merg spre supunere si destramarea autoritatii morale, a libertatii de gandire si actiune, de alegerea a binelui si a desavarsirii perfectiunii umane.
       Elementul de eroziune si distrugere a avansat vertiginos odata cu primul si mai cu seama din timpul si dupa cel de al doilea razboi mondial, razboaie in care au murit milioane de oameni si-au fost distruse inestimabile valori materiale si spirituale de cultura, de arta si civilizatie, in schimbul intinderii comunismului fara opreliste pe o suprafata considerabila a terei noastre, impingand omenirea in pragul unui cataclism care astazi pare inevitabil.
       Politicianismul, coruptia vanzarile de tot felul, manevrele subterane criminale, in deosebi, au in principiu intentia de nimicire a moralei si iubirii crestine si instaurarea unui sistem universal de guvernare bazat pe ura, pe razbunare si crima in care omul sa devina un mecanism de distrugere al propriului sau eu, a propriei sale fiinte, depersonalizandu-l si nimicindu-l spiritualiceste, un robot manevrat de o serie de asasini care din varful unei piramide vor sa aduca omenirea in stare de sclavie, intr-o sclavie animalica, unde spiritul elevat si morala nu mai au ce cauta. Acest veac bolnav atrage dupa sine golirea din viata a tot ce este cinstit si adevarat si indreapta omul spre moartea spirituala, in asa fel incat aceasta fiinta superioara care este omul, va trebui sa lupte continuu numai pentru supravietuire si instinct, o supravietuire de rama, o supravietuire unde omul nu mai are ochi sa vada si minte sa gandeasca si sa inteleaga mersul si rostul vietii, ci totul sa treaca numai prin stomac, un animal gretos care se taraste si-si distruge aproapele pentru bani si hrana, incat milioane si milioane de oameni sa munceasca in inconstienta pentru o mana de nemernici si criminali.
       La toate acestea se adauga ignoranta si lasitatea unora care in mod deliberat refuza orice sprijin din partea acelora care sunt constienti de acest rau care macina lumea si lupta pentru salvarea nimicitoare, acesti ignoranti insa nu fac altceva decat sa intareasca prin atitudinea lor ticalosia care copleseste umanitatea.
       Apoi sunt acei care in biata Romanie au semnat actul de adeziune la politica comunista de distrugere dupa placul monstrilor care conduc tara, chiar daca in sufletul lor nu sunt comunisti, ci mai rau oportunisti, iar dintre acestia unii ajunsi in occident au devenit ad-hoc separatisti fata de exilul romanesc, negasind nici un fel de scuza la ce-au facut sau inca fac, in schimb gasesc cu cale in orice moment sa discrediteze, sa cleveteasca si sa manjeasca neamul romanesc crucificat, la care si ei au luat parte, si in continuare mai iau prin pozitia lor alaturi de acei al caror scop nu este altul decat nimicirea acestui popor roman.
       Un Dostoievski, un Eminescu ori un D’Annunzio au avut clarviziunea acestui dezastru care apasa astazi omenirea, iar Soljenitin in timpul nostru prin strigatul lui disperat denunta fara crutare acest masacru care ii asteapta pe toti de la un capat la altul al lumii, masacru de care nu vor scapa nici acei care l-au pregatit, l-au pus in practica si-l sustin, deoarece nu va fi scapare pentru nimeni, daca averile care se scurg nu vor fi indreptate spre binele si salvarea umanitatii.
       Oricat vor crede acei nimicitori ai omului ca prin fapta lor il vor omori pe Hristos prin tot ce fac, dar nu vor face altceva decat sa aduca asupra omenirii mari dezastre de care vor fi si ei cuprinsi, deoarece Dumnezeu nu poate muri decat pentru cei care nu cred in minic si nu au nimic comun cu omul, cu gandirea si morala lui ci cu mercantilismul si vanzarea de suflete, acestia insa sunt exclusi de la Cina adevarului si a creatiei umane.

*** *** ***

 
DEZAGREGARE

Batranii serpi de casa
doar ei mai stau in porti
ca sa pazeasca timpul
si gandul celor morti.

Zavoarele sunt trase
sa intre cine vrea,
dar toti sunt dusi in haos
intr-o tacere grea.

Nu-i nimeni, doar pustiul
si umbrele din veac,
sta praful pe icoane
sub care sfiinti zac.

Dar iata ca se-aude
un zgomot nefiresc
loveste-n zid, uratul,
ecouri vii pornesc.

Si visuri plang in minte
si pomii din gradini
Si pietrele pe drumuri
Si cainii din vecini.

Si peste tot nimicul
e-mprastiat si scurma
iar pulberrea s-nalta
de nu mai vezi o urma.

 
DRUMUL PASARILOR

Fara pacat sunt pasarile
pentru ca numai ele
se pot ridica de pe pamant
spre inaltimile cerului

- Cum sunt fara pacat?...
A intrebat un om.

- Dar pasarile rapitoare
care sfasie tot in zborul lor
pot fi fara pacat?...

- Fara pacat i s-a raspuns omului
Pentru ca ele limpezesc
caile vazduhului de tot
ce-i nefolositor si intunecat.
Chiar si corbii sunt chemati
sa curete pamatul
de putreziciuni,
Iar vulturii
sunt pazitorii inaltimilor
Priveste-le in ochi
si-ai sa le vezi tristetea
singuratatii
si dorinta de inaltare
spre infinitul vesniciei.

(Din volumul "Psalmul cercului", 1987, Editura Aries, Evanston, Illinois)

***


Despre Gheorghe I Radulescu:

       La putini poeti gasesti aceasta sprinteneala, care caracterizeaza liricul lui Gheorghe I Radulescu, de a sari de la un pisc metaforic la altul, intr-o perpetua neliniste, prin schimbare de ritmuri si de peisaje, intr-un mod cinematografic, in cautarea unghiului de lumina de unde s-ar putea privi mai bine la izvoarele sacre ale fiindului, fiintialului si Cuvantului fiintator...
       Drama poetului din toate timpurile si din toate locurile este sesizata de Radulescu la rascrucea creativului uman si aparitia celui ce „vinde” si tradeaza Cuvantul. Ce superb si cat este de adevarata aceasta rugaciune: „De ce-l lasi Doamne pe vecin / sa-mi taie / din suflet?.../ El nu are ce face / cu sufletul meu. / El si l-a vandut pentru niste arginti / iar argintii nu-i aduc decat / funia spanzuratorii. / Sau poate vrei Tu Doamne / sa-l faci sa vada drumul / pe care nu-l vede din pricina, / intunericului?...
       In general poezia lui Radulescu sta sub semnul pesimismului ecleziastului, dar intru-un mod diferit. Este ceva din melancolia fluierului dacic, cum ar spune un personaj din cartile lui Vintila Horia, o suferinta ca „dorinta de inaltare spre infinitul vesniciei”.

Dumitru ICHIM
       Opera profesorului Gheorghe I Radulescu, nu in totalitate cunoscuta, sau recuperata apartine prin forma dar mai les prin continut antologicului.
       Versul lui este o cautare pe drumul existentei de la abisul sufletului la inaltimea inimii lui Dumnezeu. Iata cum in poezia „Voronet” se regaseste in cuvinte simple sensul liturgic al fiintari noastre pe pamant: La Voronet Dumnezeu / slujeste / si Stefan Voda se roaga, /Oamenii umbla in cer / prin ierburi albastre. / Raiul si Iadul / sunt pline de musafiri / si culorile canta. / In arborele lui Ieseu totul este treaz si aproape. / Clopotul aduna spiritele / si padurea face matanii. / La Voronet e sobor / de sfinti si Hristos / miruieste Moldova.
       Publicistica lui se caracterizeaza prin profunzime, autenticitate si obiectivitate. Intr-o perioada de mari framantari social istorice, cu lumea despartita de „Cortina de fier” articolele lui sunt ecoul suferintei din tara in exilul romanesc, lupta impotriva celor care ne osandesc neamul, dovada ca nimic nu ne desparte decat distanta si dorul.
Alexandru TOMESCU
       ...exaltarea sufleteasca si estetica a poetului nu ramane in infinitul monoton al repetitiei, al cercului „nefiintei”, ci dimpotriva se ridica pe vericala spirtuala „spre cruce”, la „cina din cer”, aceste ultime doua directii dand chiar titlul a doua subcapitole ale cartii care insumeaza peste 450 pagini de poezie autentica.
       Dincolo de mesajul crestin si national, de cautarile sufletesti evidente, se desprinde insa tonul unei poezii melancolice de tip romantic si existentialist.
       Cartea (n.n. Psalmul cercului) de retrospectiva poetica a profesorului Gheorghe Radulescu, merita a fi citita de toti care mai cred in valorile adevarului si frumosului artistic.
Revista „SOLIA”

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate