CUVÂNT DIN DEPĂRTARE
DESPRE REVISTA ALMĂJANA

-Constantin TEODORESCU-

Prof. Constantin TEODORESCU        Prima mişcare a imaginaţiei mele s-a întâmplat în fragedă copilărie. Se leagă de o legendă. Bunica dinspre tată, mama Lină, cum îi ziceam, zăcea bolnavă, paralizată într-un accident stupid. „În Almăj este o fântână mişcătoare. Pentru a nu fi întinată, se mută din loc în loc. Cine are noroc să bea din apa ei, apa vieţii, apă vie, trece în moarte fără boală la adâncă bătrâneţe. Trebuie să ai inimă de copil şi să-ţi placă traiul prin mâinile tale.” Noaptea i s-a făcut rău şi spre dimineaţă a murit. Am plâns pentru că a murmurat un cântec pe care aş fi vrut să-l mai aud, deoarece am simţit că a mai voit să-mi spună ceva, fiindcă nu mai aveam bunici. Am regăsit muzicaliatea cântecului ei în Balada Gosnei.
       Starea în existenţă cu unică semnificaţie e viaţa. „După ce ţi-ai stâmpărat setea, se poate să-ţi vezi chipul în luciul apei şi, ca într-o carte, prilejurile de piază rea de care vei şti să te fereşti.” „Ce este Almăjul?” am întrebat-o firesc. „O vale cu mai multe sate. Aici, în valea noastră, e doar satul nostru. În Almăj, cărările şi drumurile se întâlnesc şi se desfac după nevoile şi visele oamenilor. ”O dorinţă arzătoare a pus stăpânire pe mine: să mor de bătrâneţe, după ce voi întâlni fântâna cea tainică.
       Mi s-a dat să străbat hotarele Almăjului de la un capăt la altul, de la o margine la alta. Legenda a devenit vis şi visul o realitate interioară. Am dus această realitate toată viaţa şi nu i-am simţit povara. Orice obsesie frumoasă nu se poate potrivi cu greutăţile unui cântar. Cu visul acesta am ajuns să urmez şcoala adolescenţei la Bozovici.
       Despre fântâna cea tainică, colegii almăjeni credeau că este o poveste frumoasă. Un coleg mi-a spus că ştie de la tatăl său, preot renumit printr-un doctorat, că ar simboliza credinţa sau frumosul. Dirigintele meu, eminentul profesor şi poetul David Blidariu, avea convingerea că ar însemna înţelepciunea, pe care mulţi o caută şi n-o găsesc niciodată. Un alt profesor remarcabil, istoricul Liviu Smeu, susţinea o semnificaţie esenţială pentru om: destinul. Credinţa, frumosul, înţelepciunea, destinul, m-am dumirit, ar fi o sumă a vieţii.
       Fântâna mişcătoare e izvorul vieţii almăjenilor, al românilor. Din acest imens izvor a ieşit Almăjana, o revistă care se contopeşte cu dorinţa puternică de a fi. Almăjenii pot privi în urmă cu bucurie. Au existat gânduri că se va renunţa la ceea ce a devenit un simbol pentru Valea Almăjului. În Valea Miracolelor nu s-a întâmplat să se ajungă la secetă spirituală. Se ştie că renunţarea nu e luptă. Ar fi fost un dezastru moral pentru urmaşii celor care au luptat în crâncene bătălii europene, uimind prin virtuţi militate, prin tenacitatea vieţii lor. Să fim drepţi cu istoria: izvorul de viaţă de aici a schimbat destinul atâtor almăjeni, care s-au ridicat la rangul de personalităţi româneşti.
       Revista Almăjana e mai mult decât o victorie, e fântâna mişcătoare a vremurilor noastre din Ţara Almăjului, revărsată ca apă vie în suflete într-un tărâm românesc care păstrează încă autenticitate, puritate, naturaleţe, comori ale unei spiritualităţi rezistente „în calea tuturor răutăţilor”.
       Departe de ţară, din această realitate se desface un înţeles purtat de doina Almăjului în care se împletesc frumuseţile dumnezeieşti ale naturii, armonia sufletească a fiinţelor, valorile morale şi spirituale, vieţile trecute, chipurile cunoscute şi cele neştiute, copiii ce se găsesc în lumina din care se vor naşte: „Câtă apă e în spume, / Ca Nerganul nu-i în lume, / Nici mai rece, nici mai caldă, / Că-n el mândra mea se scaldă...”.

 
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate