ADEVĂR VS. CLASA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ DE AZI

 

-Constantin TEODORESCU-

 

Prof. Constantin TEODORESCU

            Relaţia fiinţă-adevăr ia o formă concretă: atitudinea. Opinia care se opune adevărului se defineşte ca minciună. În intervalul dintre adevăr şi minciună se întâmplă atâtea. Grăitoare, în această privinţă, devin mişcările sociale româneşti.

            Adevărul nu duce la injustiţie, atitudinea faţă de adevăr e creatoare de injustiţie, e aberaţie logică, provoacă punerea adevărului în ecuaţie nesemnificativă. Ca valoare universală, ca noţiune fundamentală, îl accept ca un guvern mondial.

            Părerea despre adevăr nu este mereu adevăr, dar se impune, uneori cu forţa, alteori subtil. Ce „tărăşenie”, în ambele sensuri!

            Cel mai mare adevăr despre adevăr rămâne în fiinţă, în cugetul ei. Din aforisme, adevărul e coborât în derizoriu. Dar acum se ştie că, într-un mod oarecare, pierde din valoare încetul cu încetul, cum se face oţetul minciunii.

            Unii oameni se cred destinaţi prin har divin să intre în posesia adevărului şi să-l prezinte după voinţa lor.

            Prin relativizare, adevărul ajunge să nu mai spună nimic, încât sub brandul său nici speranţa nu se mai vinde. Mereu împărţit, adevărul dispare. Adevărul împărţit se vinde la tejgheaua politicii. Tot ce se ascunde din adevăr miroase a conspiraţie.

            Adevărul poate deveni, din imaginaţie, realitate care se verifică prin experienţe umane. Experienţa comunismului e grăitoare. Dacă prinde rădăcini, când începe să reuşească şi se merge prea departe, vorba bănăţeanului luată de la nemţi, ţuric! Întoarcerea e pornire în altă direcţie, acoperită de teorii  cu denumiri terminate în –ism, cu embleme strălucitoare, cu semne furate în steme, răstălmăcite în semnificaţia lor naturală. Cine deschide poarta? Cine pune semne de orientare la răscrucea drumului?

            Frumos împachetat, adevărul ajunge la talcioc de interese personale, de grupare la nivel naţional, supranaţional, transnaţional.  El se poate privatiza. Poate fi numai al meu, numai al tău. Nu e cel dintr-o ceartă de familie, in care vina se împarte. El poate fi proprietate de grup: cine nu e cu noi e împotriva adevărului nostru. În aceste condiţii, adevărul aduce lipsa de siguranţă, atunci vindecarea se caută în renunţarea la el.

            Într-o discuţie contradictorie (la care am asistat din întâmplare), pornită de la adevăr, am auzit acuzaţia de calificare: eşti scrofantină. Sărmana scroafă, unde a ajuns? De fapt, oamenii au ajuns aici, crezând, fără a spune, că ei sunt adevărul. Un sigur om a îndrăznit să spună adevărul şi a schimbat lumea, determinând şi azi împotrivire.

            Adevărul e măsluit, obligat să fie părtinitor, chiar interzis prin lege. Ştiu că au existat cuvinte interzise, cărţi, cântece. Şi nu doar în regimuri totalitare, ci şi azi în plină democraţie.

            La adevăr, se face alergie politică în limbaj de haimana. Incultura unor politicieni şi pojghiţa bunului lor simţ nu pot face conţinutul unei legi, dar traseismul politic s-ar putea opri legal şi s-ar mai face puţină aerisire prin „partide”.

            Mai bine să iubeşti adevărul, chiar dacă ţi se plăteşte minciuna, parcă ştiu de la cineva. Să minţi, în ciuda evidenţei, în calitate de politician, te aruncă în lada de gunoi a istoriei.  Sub călcâiul minciunii, nu pari nici măcar desprins dintr-o scenetă melodramatică, Acea putere enormă de rostire a adevărului e un moment de înălţare, e măreţia persoanei tale ca fiinţă unică. Toată simbria unei vieţi n-o poate egala.

            Şi mie îmi este foarte greu, uneori,  să recunosc adevărul. Recunoaşterea însă mă face „de omenie” şi nu de râsul lumii.

            ROMÂNIA s-a regăsit, şi-a regăsit vocaţia europeană după noaptea unei ordonanţe, noapte de care le va fi ruşine urmaşilor urmaşilor noştri. Protestele? O experienţă de care politicienii nu mai pot face abstracţie.”Tinerii furioşi” şi generaţiile mature au schimbat ROMÂNIA. Copiii, din ROMÂNIA TAINICĂ, au învăţat lecţia adevărului spre ROMÂNIA LOR DE MÂINE. Protestele continuă! Răbdarea timpului nu poate fi cât curge Dunărea.

            „Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă adevărul?”întreb prin marele nostru POET. În orice caz, nu la clasa politică de azi. Cred cu sinceritate în noua clasă politică românească şi în PIAŢA VICTORIEI şi aştept alte semne să pot spune: În sfârşit, ne putem întoarce acasă! Din străinătate. Din robie.

 

 

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate