DE LA CANTEMIR CETIRE

 

-Constantin TEODORESCU-

 

Prof. Constantin TEODORESCU

          „Termenul 'hylaces' al textului latin, recunoaşte istoricul Constantin C. Giurescu, l-am tradus prin 'câini sălbatici',  deoarece n-am certitudinea că ar fi existat şi hiene – speţă care ar corespunde etimologic termenului latin hylaces (care latră, care urlă)”. (1)

            Dimitrie Cantemir, marele domnitor şi cărturar umanist, l-a transmis la forma de plural în descrierea vânătorilor domneşti.(2)

            Ion Nania a explicat folosirea cuvântului vechi românesc în forma latină, deoarece Dimitrie Cantemir nu a avut un element lexical corespunzător, cunoscând cu siguranţă verbul ylao din greacă. Existenţa cuvântului în limba noastră e susţinută de o baladă şi de două mărturisiri (un vânător şi un ţăran). Se trage o concluzie normală: „Este dovada cea mai bună nu numai a prezenţei hilacului în fauna noastră, ci şi a conservatorismului limbii noastre.”(3)

Dacă aş spune că am auzit în copilărie cum se strigau câinii la stână, aş putea fi lăudat că stau bine cu imaginaţia. Pentru a nu fi „molestat” pe reţeaua de socializare, chem în ajutor un almăjan, preot din Ţara Almăjului, care a lăsat, din 1910, o monografie: „Când se cheamă câinii la mâncare, se strigă: ”Na, loci”.(4) Cum cuvântul „na” este „Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice” (DEX), „loci” nu poate fi decât substantiv. Ȋn privinţa etimologiei interjecţiei, în DEX şi NODEX, se face trimitarea „Cf. alb., bg., ngr., magh.” DER, mai generos” cu posibilitatea originii slave, aminteşte croata, poloneza şi rusa, precizând în cele din urmă şi „De origine obscură, după Philippide, II, 725.” Ultima părere se apropie de adevăr, termenul „na” aparţine unui fond lexical balcanic comun. Ţinând seama de ocupaţia fundamentală a păstoritului la români şi de prezenţa cuvântului în albaneză, e de acceptat originea românească a interjecţiei.

Între sunetele limbii noastre, consoana h se găseşte într-o situaţie deosebită. În primul rând, nu are pereche sonoră. Apoi, circulaţia fluxului de aer e liberă. Nici o restricţie nu-i asigură o bază de articulare, doar sunetele din apropiere îi dau un caracter glotal, palatal sau velar.

Păstrarea acestui sunet în vorbirea românească, după Gr. Brâncuş, se explică prin limba dacă. (5) Împrumuturile din slavă i-au întărit poziţia. În graiurile din sudul Banatului, în general, consoana h nu se rosteşte: oţ (hoţ), otar (hotar), dar horă, haină.

Forma fonetică notată de autorul monografiei satului Pătaş permite explicaţii posibile. Dispariţia lui h, a determinat corpul fonetic iloc, iloci. Vocala o din rostirea cuvântului în, sudul Banatului, se poate pune pe seama diferenţierii fonetice subdialectale. Dispariţia sunetului i poate fi „accident” fonetic, datorită pronunţării lungi a vocalei din interjecţie. Dacă h n-a existat etimologic, apropierea de termenul grec este interesantă. Nu e vorba de un împrumut lexical, ci de un cuvânt vechi, deci autohton. În orice caz, trebuie să recunoaştem „conservatorismul limbii noastre”.

Elementele lexicale vechi, mai ales în domenii specifice vieţii româneşti, cum ar fi păstoritul, reprezintă rezistenţa clară faţă de ceea ce numesc opresiunea prin limbă, slavonă sau greacă.

 

  

            1. Giurescu, C. C., Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi, Ediţia  a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Ceres, Bucureşti, 1976, p. 269, nota 7 la subsol

            2. Cantemir, Dimitrie, Descriptio Moldaviae, 1973, p. 236

            3. Nania, I., Patru cuvinte româneşti din fondul străvechi, în publicaţia Studii şi comunicări, vol. III, 2010, p. 396

            4. Popoviciu, V., Monografia comunei Pătaş, Sol, grai, credinţă şi obiceiuri locale, Ediţie îngrijită de Ileana Craşovan, Ed. Waldpress, Timişoara, p. 55

5. Brâncuş, Gr., Introducere în istoria limbii române, Ed. Fundaţia România de Mâine, I, Buc., 2005, p. 24

 

                                               

                                                                                                                       

 

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate