DE LA REVISTĂ LA CARTE

 

-Constantin TEODORESCU-

 

 

Prof. Constantin TEODORESCU

            „Textele narative” din cartea „STELE-N PANTEON, portrete literare de personalităţi bănăţene, au apărut, în cea mai mare parte, în   ICOANE BĂNĂŢENE REVISTĂ DE  CULTURĂ PROVINCIALĂ (nr. 1, octombrie-decmbrie 2011).

            Ideea de cultură locală nu se rezolvă prin izolare. Chiar numai o privire aruncată fugar peste titlurile din toate numerele revistei dezvăluie densitate tematică şi depăşirea, prin idei  şi atitudini, a limitării spaţiului cultural.

            Un centru de cultură manifestă şi reacţia de respingere. Este firesc să apară grupări, care, dacă nu subminează, menţin legătura cu pământul, evitând ancorarea totală pe un ţărm suficient doar „aleşilor”. Problema nu e complexă, chiar se limpezeşte prin apariţia altor centre de cultură. Totul arată că mereu a existat o provincie culturală, e drept, marginalizată, ceea ce nu înseamnă lipsa valorii.

            Cartea STELE-N PANTEON Istorie culturală din Banat de  Nicolae Danciu Petniceanu şi Caius N. Danciu, apărută la Editura Mirton, Timişoara, 2016, începe cu o „mărturisire”: „Adesea am auzit, adesea am  citit şi adesea mi s-a imputat de către confraţii din alte spaţii culturale româneşti: „ Voi, bănăţenii, geaba vă lăudaţi că sunteţi <fruncea>, lauda de sine  nu miroase bine. Voi, bănăţenii, nu aţi dat un Eminescu, nu aţi dat un Iorga,  nu aţi dat un Enescu, nu aţi dat nimic, de Doamne ajută, pentru  vârful culturii române.”(p. 5). Se întâlnesc, totuşi, în această carte, „nume sonore care au făcut pionierat în cultura română”, de la Nicolae Stoica de Haţeg, ultimul cronicar român,  şi Eftimie Murgu, marele revoluţionar,  până la Tiberiu Brediceanu, fondatorul Operei Române din Cluj-Napoca, prima operă din ţară, şi Ion Sârbu, autorul „Istoriei lui Mihai Vodă Viteazul, Domnul Ţării Româneşti”, pentru  care a luat premiul „Năsturel” al Academiei Române sau la  Traian Vuia, primul om din lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, realizat cu mijloace proprii,  şi Traian Lalescu, cel mai tânăr savant român prin lucrarea despre teoria ecuaţiilor integrale, la personalităţi din alte domenii, cum ar fi sportul sau artele plastice. N-a fost uitat Banatul istoric prin „pictoriţele de la Uzdin”şi poetul Vasile Barbu, pentru care „satul bănăţean e ţara mea”.

            Văd, în această carte, un gest cultural semnificativ. Cultura dă sentimentul superiorităţii. Celelalte aspecte ale vieţii impun superioritatea. Valorile culturale nu trebuie uitate. Ele trebuie ţinute la lumina zilei. File în cartea creaţiei neamului, ele sunt izvoarele din care se stâmpără setea culturală a generaţiilor care ne înlocuiesc. Tiparele universale pierd din valoare dacă uniformizează. Existenţa lor câştigă în profunzime prin ceea ce e specific. Frumuseţea ieşită pe bandă rulantă impresionează pe moment şi cade în banalitate. Adevărata frumuseţe e unică, nu se repetă. Se repetă frumosul ca valoare absolută. A renunţa la ceea ce este specific înseamnă a ceda în lupta vieţii pentru desăvârşirea ei spre o limită de neînchipuit. În natură, la fiecare pas, schimbarea de perspectivă aduce altă frumuseţe. Natura e unică în diversitatea ei. La fel frumuseţea. Nu în ultimul rând cea artistică.  

            Specificul românesc s-a dezvoltat în anumite împrejurări istorice, unele chiar tragice, deoarece prin ele s-a urmărit distrugerea culturală, asimilare etnică.

            Tradiţiile culturale nu au apărut întâmplător, au crescut dintr-o necesitate. Elemente dintr-o zestre culturală, ele s-ar pierde dacă n-ar fi valorificate într-un plan local, de unde pot intra uşor în largi structuri, în conştiinţa intelectuală de valoare naţională. Pe lângă resurse spirituale, ele impun elemente de educaţie românească. In această privinţă, „Icoanele bănăţene” cuprind aspecte elocvente ale vieţii culturale. Ofiţeri, savanţi, istorici, scriitori, compozitori, sportivi intră într-o amplă imagine a Banatului. Imi aduc aminte cu plăcere de Iolanda Balaş-Sötér cu 14 recorduri mondiale la săritura în înălţime, de Ion Corneanu din Craina mea bănăţeană, cel care a obţinut, ca antrenor federal, prin lotul de luptători, prima medalie olimpică românească.

            Un moment unic în istoria războielor lumii este legat de numele vestitului taragotist bănăţean Luţă Ioviţă. Fiind soldat în Regimentul 43 Infanterie Caransebeş, se afla, spre sfârşitul primului mare război din secolul trecut, pe frontul italian, la Piave, în armata austriacă. A cântat o melodie îndrăgită de italieni: LA PALOMA. În aplauzele italienilor iubitori de cântec, au încetat ostilităţile. După ce, la cerinţa italienilor, taragotistul a repetat melodia, a urmat o suită de melodii populare din Banat. Cântecul a oprit, pe moment, luptele, contrazicând afirmaţia că în „în timp de război, muzele tac”. Cântecul a învins „nebunia” lumii. Nu pot, fiind vorba despre muzică, să nu reproduc din carte o constatare: „Cea dintâi înregistrare a unui cântec popular pe pământ românesc s-a făcut la Oraviţa, cu taraful vestitului Alexe Bârca”, în 1905.

            Prosperitatea materială a Banatului nu se poate lipsi de cultură. Eu cred în perspectiva văzută de Aron Cotruş în poezia închinată Banatului: „Glia, văzduhul, ţi le-om preface în tumultoasă uzină albastră / unde legea fi-va unică, imensă, munca noastră / aprinsa noastră sete spre mai bine, / spre uriaşe-mpărăteşti destine / în fruntea ţării şi a neamului, cu tine / doinitorule, răsfăţatule, / Banatule, / Banatule, / Banatule!...”

            Ceea ce uneşte aceste personalităţi bănăţene este virtutea românească. Unele personalităţi, de altă origine etnică, au trăit în Banat sentimentul împlinirii într-un spaţiu multicultural, cosiderându-se „bănăţeni”. Numele sonore de pe paginile acestei cărţi au trăit, simţind că „Virtutea este o calitate veselă şi plăcută”(Montaigne).

           

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate