MARIA VÂTCĂ ŞI ŢARA ALMĂJULUI

 

-Constantin TEODORESCU-

 

           

Prof. Constantin TEODORESCU

            Dintr-o veche deprindere, după ce privirea urmărea titlul, căutam cuprinsul. De această dată, din întâmplare, am deschis cartea¹ la informatori. În lumina privirii a venit un nume: Elena Curescu, născută în Lăpuşnicel. Aşa s-au declanşat gândurile prin reacţia amintirilor. Viaţa m-a prins direct în obiceiul colindatului. Cred că a fost ultima manifestare a fenomenului în satul meu natal, deoarece amploarea rezistenţei anticomuniste din Munţii Banatului a determinat autorităţile să oprească orice tip de întrunire ce nu putea fi controlată. În calitate de „trezorier” am purtat „trăistuţa” cusută la gura ei în aşa fel incît să se poată introduce banii primiţi ca cinste pentru colindat.      

            Valea Almăjului (“ cetate a naturii”² )  e o entitate a spiritului românesc, care a făcut din convieţuirea cu natura un  mod de a fi. Modul de a fi ca obşte ţărănească a construit valori tradiţionale într-o organizare românească tipic bănăţeană, districtele, devenite privilegiate, cu statut juridic administrativ recunoscut de autoritatea regală maghiară. Mult mai târziu, Valea Almăjului a fost plasă, apoi raion pînă  la reapariţia judeţelor.

            Lucrarea OBICEIURI DE IARNĂ ÎN VALEA ALMĂJULUI (JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN). COLINDELE ŞI COLINDATUL se structurează în patru capitole: VALEA ALMĂJULUI – EXCURS DOCUMENTAR-BIBLIOGRAFIC; OBICEIURI DE IARNĂ ÎN VALEA ALMĂJULUI. DESCRIERE; COLINDELE ŞI COLINDATUL. ANALIZĂ ETNOLOGICĂ; VALENŢE STILISTICE ŞI SIMBOLICE ÎN TEXTELE CEREMONIALE DIN OBICEIURILE DE IARNĂ ALE VĂII ALMĂJULUI. Precedată de un ARGUMENT, cercetarea propriu-zisă este completată de CONCLUZII, de un CORPUS DE TEXTE, de BIBLIOGRAFIE şi de ANEXE.

            Demers complex, interdisciplinar, cartea începe cu discutarea conceptului care organizează cercetarea – obiceiul şi continuă cu problematica complexă a temei.

            E de remarcat consecvenţa prin care se urmăreşte natura obiceiurilor de iarnă din Valea Almăjului, esenţa colindatului şi evoluţia semnificaţiilor fenomenului. Important este că nu acceptă poziţia etnologuluii de astăzi: a salva ceea ce se mai poate. Adevărat e că de mare importanţă e să mai prinzi real  elemente de cultură populară. E vremea acţiunilor culturale prin care se contribuie la păstrarea vie a vieţii satului. Satul nu mai este, în general, ceea ce a fost chiar cu puţin timp în urmă, va fi altceva, dar totul depinde de factori culturali să nu devină o simplă aşezare omenească cu un singue sens: depopularea. Pe de altă parte, nu se poate ca toate satele să devină zone turistice.

            Exhaustivă, cercetarea indirectă (arhive, bibliotecă) nu ţine pur şi simplu de bibliografie, se combină cu cea directă, care dă starea la zi a obiceiurilor de iarnă şi care confirmă ceea ce a fost, dezvăluie  pierderile, deci stabileşte ceea ce a mai rămas ori nu a fost prins de către cercetători, remarcîndu-se pertinenţa observaţiilor..

            Obiceiurile nu sunt cercetate ca valori în sine, ci se văd ca elemente în fiinţa colectivităţii, ceea ce face ca interpretările să valorifice toate informaţiile ce stau la dispoziţie, ţinând seama şi de aspecte de interferenţă etnografică..

            Deosebirile nu diferenţiază absolut, dimpotrivă pun în lumină particularităţile dezvoltate intern. Conştiinţa de apartenenţă la o colectivitate nu se reduce la izolare, ci se manifestă ascendent, într-un proces de întegrare culturală. În Valea Almăjului, între ei, almăjenii sunt bozoviceni, rudăreni, putneni etc. Pe plan superior ei sunt almăjeni în raport cu bănăţenii de pe pustă sau din  Craina. În cele din urmă, bănăţenii sunt români.

            Pentru almăjeni, cartea Mariei Vâtcă rămâne o contribuţie valoroasă la cunoaşterea vieţii lor. Pentru autoare, experienţa din Ţara Almăjului devine izvor de manifestare lirică.³

 

 

            1. Vâtcă, Maria, Obiceiuri de iarnă în Valea Almăjului (Caraş-Severin), Colindele şi colindatul, Timişoara, Excelsior Art, 2016

            2. Sîrbu, Ion, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, domnul Ţării Româneşti, ediţie îngrijită de Damaschin Mioc, Timişoara, 1976, p. 407

            3. Vezi Maria Vâtcă, La margine de poveste… , Timişoara, Editura Artpress, 2018

 

 

 

 

                                                                                      

                                                                                      

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate