FLORINA-MARIA BĂCILĂ ŞI ŢARA MARAMUREŞULUI

 

-Constantin TEODORESCU-

 

 

Prof. Constantin TEODORESCU

            După ce am terminat de citit cartea CRÂMPEIE DINTR-UN VIS de Petru Giurgi (1), am exclamat: „Oriunde pune mâna sa gingaşă, Florina-Maria Băcilă transformă totul în aurul cărţilor!” Aşa s-a întâmplat şi cu „arhiva de suflet”devenită primul volum „dintr-un proiect editorial de anvergură”(2). Cred într-un efort total pentru realizarea proiectului.

            Văd această carte ca un dar pentru viitorul culturii religioase a Maramureşului, pentru literatura memorialistică românească, o bucurie în siguranţa relaţiei cu Dumnezeu. Valorile eterne ale vieţii se păstrează sub semnul cuvântului, după cum se recunoaşte inspirat: „Călătorind din vreme în vreme, cuvintele înţelepte ale celor de demult găsesc adesea răgazul să poposească înspre cei din generaţiile de azi şi de mâine”(3). În „sinegrafia” propusă de Petru Giurgi, lectorul universitar doctor Florina-Maria Băcilă descoperă triada autor, povestitor, personaj în privilegiul să înţelegi pe Dumnezeu prin mişcarea de renaştere creştină „Oastea Domnului”cu sentimentul indestructibil al apartenenţei la neamul româsc.

            Am convingerea că bogăţia amintirilor lui Petru Giurgi a impresionat puternic pe îngrijitoarea unei ediţii critice remarcabile. În acest spaţiu fascinant s-au întâlnit, prin legături nebănuite de suflet, două fiinţe provenind din două ţări româneşti recunoscute prin mândria de a fi libere, Ţara Almăjului şi Ţara Maramureşului. Structurarea formei de comunicare prin amintire aminteşte de o veche observaţie:”Vasul păstrează multă vreme mireasma de care s-a pătruns prima dată”(Horatius). În configuraţia spirituală a omului, mireasma amintirii se pierde dacă nu o cuprinde cuvântul. Perspectiva autoreferenţială de natură confesională nu subordonează viaţa interpretată ca existenţă românească. Libertatea personală a lui Petru Giurgi înseamnă opţiune deschisă prin recunoaşterea tradiţiei. În acelaşi timp opţiunea sa trece în planul estetic-existenţial cu idealuri înalte.

            Privind în urmă, Petru Giurgi, recunoaşte că în viaţa sa un rol important l-au avut întâlnirile cu două fiinţe (soţia şi poetul Traian Dorz) care l-au ajutat să devină ceea ce a fost şi este  este astăzi. Decisivă a fost însă întâlnirea cu Dumnezeu. (4) Modul de a privi cu ochii minţii câştigă în procesul vieţii. Minunea transformării unui suflet sub puterea credinţei face din Petru Giurgi un om cu un viitor nou: scriitorul care pune în practică adevărul, o întemeiere umană.

            Evenimentele majore din viaţa unui om capătă înnobilare molipsitoare prin harul nativ al povestirii. Astfel se poate vedea cum se schimbă o inimă prin găsirea de principii călăuzitoare, care devin constante ale existenţei într-o viaţă desăvârşită de biruinţă: „Cu faţa spre ţinutul pe care nu ni-l puteau smulge din inimă”(5), după cum mărturiseşte autorul. Dacă suferinţa dezarmează unele fiinţe, alte suflete, aidoma lui Petru Giurgi, fac din „răscruci” de viaţă tăria depăşirii conflictelor emoţionale determinate de presiunea socială într-o călătorie „iniţiatică”, prin comunicarea cu divinitatea şi cu semenii prin rugăciune, prin faptă, prin ascultare în credinţă. Generozitatea povestitorului eliberează autenticul. Generozitatea, ca expresie a dragostei creştine, a determinat asumarea unui mare risc: păstrarea unei părţi din creaţia lui Traian Dorz. Superioritatea morală a credinţei în faţa cinismului politic impune manifestarea individului ca valoare absolută.

            Cuvântul-înainte intitulat „Fiinţarea-vis, minune, întemeiere” este un exerciţiu de performanţă. Pe întinderea unui spaţiu tipografic redus ca dimensiune, se identifică, printr-o pătrundere în profunzime, caracteristicile unei scrieri, profilul unui scriitor creştin. Fixate, trăsăturile generale, se pot aprofunda prin detalii ulterioare. De mare importanţă este descoperirea unei privelişti spirituale imprtesionante. Nu avem toţi parte de asemeanea momente, deşi ne mişcăm în spaţiul vital al creaţiei. În mod cuprinzător, Florina-Maria Băcilă aduce în faţă cititorului un on care a trăit şi trăieşte prin cuvântul lui Dumnezeu. Într-un mecanism, fie simplu, fie complex, părţile componente, adică starea lucrurilor, se bucură fiecare de o prezenţă hotărâtoare în poziţia ocupată. Aşa şi în starea creaţiei, fiecare element este esenţial. Cei mai mulţi dintre semenii noştri păstrează în sine amintirile, de fapt îşi ascund viaţa. Sinceritatea mărturisirii, aspect remarcabil în memorialistică, defineşte. Florina- Maria Băcilă, pe bună dreptate, observă că important este ceea ce ai în suflet. Această bogăţie ia o formă exterioară – cartea prin care autorul se reculege sufleteşte în credinţă prin cuvântul românesc (6).

            „Descoperirea fericită” a unei cărţi provoacă o emoţie copleşitoare. Concluzia pe care o sugerează Florina-Maria Băcilă, prin observaţii pertinente, este preţioasă: credinţa face parte din condiţia umană.

 

1.Petru Giurgi, Crâmpeie dint-un vis, Editura Artpress, Timişoara, 2018, Volum îngrijit, cuvânt-înainte şi notă asupra ediţiei de Florina-Maria Băcilă.

2.Constantinovici, Simona, Sinegrafii, în Ibidem, p. 521

3.Băcilă, Florina-Maria, în Ibidem, Fiinţarea-vis, minune, întemeiere, p. 5.

4.Giurgi, P., Crâmpeie de vis, p. 244 şi 494.

5.Ibidem, p. 429

6. Vezi Mioara Pop şi Ana-Maria Radu-Pop, Crâmpeie de vis sau lungul drum al vieţii spre lumină, în Ibidem, p. 518-519.   

 

 

                            

 

 

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate