IOAN CUŞA
Editor, publicist

 
IOAN CUŞA

1925-1981

       Ioan Cuşa s-a născut în Macedonia. Ca mulţi fraţi ai săi, datorită evenimentelor social-istorice ale timpului, a ajuns pe pământ dobrogean.
       Urmează Academia Comercială din Bucureşti.
       Scăpat de arestările din 15 mai 1948, a pribegit o vară, ascuns pe la prietenii din Constanţa, Tulcea, Babadag, Cobadin sau Ostrov.
       Părăseşte România prin Iugoslavia cu un grup de camarazi. S-a stabilit în Franţa. Cu eforturi deosebite reuşeşte să deschidă o tipografie în localitatea Evry, la Sud-Est de Paris. Aici tipăreşte lucrări în limba română, din care amintim revista „Prodomos”.
       Mai târziu întemeiază Editura Ethos, unde a publicat multe cărţi ale scriitorilor din ţară şi din exilul românesc: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Basil Munteanu, Horia Stamatu, Ion Pârvulesco, Nicu Caranica. În anul 1967 publică volumul de poezii „Plângeri”, închinat părinţilor săi şi fratelui Leonida Cuşa mort în închisoarea Aiud.
       În urma lui au rămas în faza de pregătire pentru editare o lucrare memorialistică cu note şi însemnări de la personalităţi culturale ale exilului românesc.

***

Scrieri Din Diaspora - Mircea Eliade, Ioan Cuşa, Mircea Vulcănescu

Scrieri Din Diasporă - Mircea Eliade Ioan Cuşa Mircea Vulcănescu, editată la Constanţa, Europolis, 1991.

CUMPENE

CUMPĂNA II

În cinstea privighetorilor dobrogene şi a bătrânului Măcin

O, maiestrie a ciocului tău mic
Făcut anume duhul să măsoare
Ca aurarul în cântare mici
Tu cântăreşti în gâtul tău cântare. Savante triluri descompuse până
La Komma limită, nasc în cascadă
Şi se lungesc spre a lunii albă lână
În taina primăverii când se scaldă.

Ce visuri încă neajunse plângi
Ce bucurii la miezul nopţii numeri
Sau cauţi primăvara din anţărţ?...

Şi mănăstire din Măcin strămoşul
cupole rotunjeşte să te asculte
când prin tufişuri şi pădure trece
fudul sălbatec şi gătit Cucoşul.

Totul adastă a bucurii şi nuntă
Iar Dobrogea întinsă ca o fată
Lungindu-şi coapsa-n apa mării multă
Sub licurici de aur se desfată.

Am poposit deci, descălecătorii noi
Prin case părăsite de turci
Câte un ceaun vechi, câte un ibric,
Câte o rogojină roasă de timp,
La gura cuptorului de lut am găsit.

Geamiile cu minareturi strâmbe
şcoli le-am făcut.
Bulgarii aveau pământ,
bulgarii aveau oi
bulgarii aveau cai
noi nu aveam nimic.
N-aveam nici învăţători.

CUMPĂNA III

O zăpezi! Ce borangic
Nins pe deal al Bazargic
Ce taifasuri şi nopţi lungi
Ce bărboase feţi de turci
Ce lulele ce tutun...
Cum să fac să vi le spun!
Târgul mic de la Arman
mirosea a baiaram
a lokum a baclava
zaiafet şi zalhana...
Deadu Beciu, un bulgar
hâdru spân şi grădinar
ceapnic chior şi chel şi bun
cu taraba de tutun
cataifuri şi susan
pentru nopţi de ramadan
şi burtoşi haini geambaşi
hoţi de cai şi bulibaşi
harabnice de curea
vătămate-n seu de mia
tătări scurţi cu ochi subţiri
pe albi cai scoşi din ceiri
aldămaşuri de boiari
la Pazar de armăsari...
şi mirosul înăcrit
de rânced uleiul cleit.

PLÂNGERI

I

Cucule pasăre cobe
Si cânti acum a senin
S-aud cum urcsi vin
Din pământ ascunsele vorbe.

Taina cumplitei tăceri
Să umple gura fântâna
Crispată pâlnie mâna
Să facă semnul la cer.

II

Steaua răsare
Cărare tăind prin păduri
Steaua cu albă lumină
Punte se face
din cer la pământ
cale fugarului mut.
Fraţii rămsşi cu vecia
Pe dealul străin
Trupul lor frânt
Pământului pradă.
Osul lor sfânt
Scară cu treptele strâmbe
„scară la cer” din pământ.
Maicămea plânge...
lacrima mea
lacrima mamei cuprinde.
Steaua răsare...
Cale de raze din cer la pământ.
Apusul la capătul lumii...
drumul mai lung!
Pădurea duşmană
umbra de spaimă
fugarului mut.
Frăţie de sânge
frăţie de cruce
lacrimă, vin învechit.
Maică-mea plânge
paşnicul dulcele plâns
umple vasul durerii.

III

Lerui-ler cntec de mult
Caii mei mici şi subţiri.
Duşmanul. Hainele firi.
Nădejdea fugarului mut.

 
 
Lerui-ler Doamne şi Ler
Iarna îşi culcă pe sat
Neaua colind îngheţat
Boboteze cu ger.

IV

Pasărea nopţii-a tăcut.
Curând începutul luminii
Nisip şi argint risipit
Pe pacea pădurii.
...curând sângerii
Lungi raze vor trece
Pe cerul de stele golit.
Iar ieri... iar azi...
lacrimi răsfrâng pe obraz
lumânări sparte dar lungi
trupuri negre de brazi.

V

Cucule cucule sfinte
Cântă-mi de moarte şi somn
În negru pântece dorm
Ascunse cuvinte.

Pe palida crucilor frunte
(lungi linii zenit şi pământ)
Tăcerea aşează cuvânt,
În albia timpului punte!

VI

Lerui-ler Doamne...
Hainule cuc
Tacă-ţi cântarea!
Mi-e sete mi-e foame...
Închide-te uşă!
Lerui-ler Doamne
Şi Lerui-ler iară
Vecie păgână
mi-e foame de Ţară!

Mi-e sete de-o noapte
Pierdut printre vii!
Deschide-te uşă!

* * *

Despre Ioan Cuşa:

Dialog întrerupt
-La plecarea fratelui Ioan Cuşa dintre noi-
(fragment)
...
Tu Ioane erai
o neistovită fântână de voioşie
şi oile din visul copilăriei tale
au ajuns fapte împlinite
pentru bucuria celor din jurul tău întru memoria spiţei şi obştei tale.
din Pindul străbunilor
şi din Măcinul casei părinteşti
până la Alpii maritimi
şi tot mânând oile visului tău
dintr-o ţară într-alta
ele au crescut turme aeve
şi acum au plecat cu tine
din pajiştea ierbii aurite
de soarele Provenţei
din ţara trubadurilor
şi a iubirii curtenitoare
şi a jertfelor ultimilor puri din Alpi
aţi plecat mai departe
dincolo de orbita devenirilor
la izvoarele răscolitoarei eternităţi
...
Când pierde cineva un frate
străinătatea acestei lumi
i-apare înfricoşată
pentru că ducându-se ce avem aproape
în această lume a îndepărtaţilor
încetul cu încetul ni se face
tot mai străinătate
până la recolta cea mare
A Domnului.
...
 
Poate că suntem
şi tu erai şi aşa rămâi între noi
o mână de oameni pe care-i leagă
nicio dare sau luare a chiriei
pe spaţiu pe unelte sau pe timp
şi nu au să-şi dea
nicio dijmă sau dobândă
şi chiar când sunt despărţiţi
în spaţiu şi vreme şi treburi
împrăştiaţi în atâtea ţări şi oraşe
rămân mereu legaţi
chiar şi ani de zile fără cuvinte
de acea lumină adună fraţii
să vadă unul prin altul dincolo
să guste din priveliştea păcii
şi din seninul iubirii
care înalţă oamenii
Mai presuS de toti zeii pământului
şi mai încolo de toate puterile
ce fac şi desfac nodurile
turburei precarei
şi apoasei noastre istorii.
...
Ai iubit mult
această limbă literată de plumbul
comunicaţiilor utilitate
ai iubit limba în care vorbesc
cântecul şi basmul
şi cu dorul ei neîntrerupt
ai trecut dincolo de tot ce pot să spună
şi cântecul şi basmul
şi chiar gândul în clipa încolţirii lui
în limba ce în afară de orice limbă
vom vorbi mai departe
până când vom da faţă cu faţă
pe totdeauna
in Patmosul ceresc.

Horia STAMATU
       Păstor al cuvântului ales, al frumosului şi al dragostei de libertate, în veşnică şi necurmată căutare, şi-a plimbat visele neîmplinite în timpul clandestinelor nopţi bucureştene, a recilor barăci de puşcăriaşi sau de exilaţi, de-a lungul frământatei dar oarbei Europe, ani de-a rândul.
       Şi-a poposit în cele din urmă pe malurile mai ospitaliere ale Senei, şi-a ridicat cort vremelnic, a dat trup chemării de ziditor, clădind pentru el dar şi pentru mulţi alţii stână pentru popas trecător, dar şi unealtă pentru asigurarea pâinei, cea de toate zilele, fără să uite că nu numai din pâine se trăieşte dar şi din Duhul Sfânt.
Dumitru BACU
       Ajuns în capitala Franţei, unde acostase din amarnica lui pribegie de refugiat politic, a cunoscut toate neajunsurile prin care au trecut tinerii idealişti români, evadaţi după 1944 din România cotropită. Câtă tărie le-a trebuit acelor tineri plecaţi în Apus, spre acel miraj al libertăţii, când au întâlnit la capătul drumului, fantoşa prostituată a idealului lor, este greu de conceput.
       Au scrâşnit din dinţi, au răbdat, au muncit şi nu şi-au abandonat visele, nici la primul colţ de stradă, nici în amalgamul noilor idei, ivite ca ciupercile după ploaie, fie la taraba politicianistă a partidelor politice din Occident, fie la prestigioasele catedre universitare, fisurate de răvăşelile ultimului război.
       Ioan Cuşa a fost unul dintre ei. Pas dârz şi voinicesc a ajuns în fruntea plutonului.
Zanu PANÂ
 
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate