IOAN I. MIREA

Pictor, sculptor, poet, scriitor

 
IOAN MIREA

       Ioan I. Mirea s-a nascut pe 4 aprilie 1912, la Rasuceni. Poet, pictor, sculptor. A urmat cursurile Universitatii de Medicina din Bucuresti, luand in paralel cursuri particulare de pictura.
       Deschide prima expozitie personala la Galeriile Mozart din Bucuresti in 1938, initiativa primita cu elogii de critica. Dupa 1938 se ocupa in special de sculptura si grafica. In jurul anilor '40, pentru o perioada se afla la studii in Italia.
       In 1947, obtine prin concurs o bursa de studii la Paris, acordata de guvernul francez. Nu a putut pleca in acel an si totul s-a prelungit pana in 1964. Ajuns la Paris se decide sa ramana definitiv.
       Activitatea sa creatoare s-a regasit in 26 de expozitii personale sau de grup, atat in Romania cat mai ales in marile galerii ale lumii - Venetia, Paris, Amsterdam, Bayonne, Puerto del Cruz (Venezuela), Nairobi (Kenya), Wurzburg (Germania), precum si in colaborarile literare la publicatiile exilului.
       Se stinge din viata, usurat de povara unei lungi si incercate suferinte la Paris, pe 3 octombrie 1987. Casa memoriala dedicata artistului se gaseste nu departe de capitala Frantei.
       A obtinut numeroase premii in tara si in exil: Premiul Salonului Oficial din Bucuresti si al Caminului Artei (1946); Premiul Academiei Romane (1947); Premiul International din Antibe (1967); Premiul pentru sculptura la Salonul National de toamna din Issoudun; Marele Premiu pentru sculptura si arhitectura al Salonului International de Arta Contemporana de la Rouérque (1977); Marele Premiu de sculptura simbolista decernat de Salonul International de Arta "Les Mâitres de Notre Temps" (1977); Le Prix de l'Academie Internationale de Lutece (1980); Premiul Special de recunostinta ARA (1987).

IOAN MIREA, Pictura01

***

IOAN MIREA, Pictura02

***

IOAN MIREA, Pictura03

***

IOAN MIREA, Pictura04

IOAN MIREA, Cateva din picturile sale

 
TACERE

De ce ma intrebati - cine va pune sa ma intrebati?
daca semnez cu stima, al dumneavoastra, sau al dumitale?
poate n-am auzit bine, pardon!
poate ai vrut sa intrebi daca sunt al tau,
o posesie sigura, a ta, o abandonare
ca o floare rupta, ca un cerb alungat din paduri!?

Nu, nu sunt al dumitale, nu sunt al dumneavoastra,
nu sunt al tau - (poate al nimanui);
mi-ai facut semn, adu-ti aminte, sa plec;
mi-am luat buruienile in brate
si nu mai stiu spre ce constelatii m-am dus
cu buzele arse am astupat gurile florilor
si cum n-aveam altceva, le-am turnat
tarana drumurilor interzise intoarcerii;
si ca totul in urma mea sa dispara
au fost arsi arborii pe cand se daramau turnurile...

In lipsa de arbori, condamnatul n-a mai avut de ce sa se atarne
- poate ca a scos limba la luna -
si mainile acestea care nu s-au mai odihnit niciodata
s-au ridicat - si s-au facut eclipsa;
tacerea - imensa; cuvantul - nimanui adorare.

P.S.
Doar cartile inaltau musuroaie
spre vulturii care, oricat le e privirea lor ascutita
musuroaiele li se pareau tatele uscate ale iepelor
legate de copacii cazuti, pe cand femeile goale
dansau peste cosurile de mere golite
si inghitite mai dinainte de serpi
- ca vulturii sa zboare si cartitele sa scape in adanc...

***

SARPELE

Din alergare scursa
mai nicaieri patrunsa
tarat pe noduri insirate
zvarguind margelele nesparte
- un mers ascuns alunecat
un val in el insusi inecat.

Ca gandul la porti neispravite
in timp continua sa curga inainte
pe rapi, in somn si pe pustiuri
tot mai rar Fetii-Frumosi calari
se bat cu nevazuti balauri...

O zbatere de parca e o lunga agonie
un fel de moarte care-n vie
de sub scoarte vechi de psaltichie
varf de coada ce febril dereteca
ispita de Duminica...

Cat se taraste – redeschisul
cat de mare-i Paradisul?
strans in ghem – inchisul
cat de stramt e Paradisul?
unde doarme, in ce colt neinvinsul?

Secret, triunghiul larg al gurii sparte
oficieaza rugaciuni de moarte
iar aurele de la sfinti furate
le-a incolacit bratare pe mistere
dorinte – glorii de muere...

***

       "Ati incercat sa vorbiti despre mine ca pictor si scriitor. Va asigur ca nu stiu ce sunt. Nelinistile mele, iscodirea, au mers pe mai multe planuri. Diversitatea care a rezultat s-a implinit adesea fara vreun calcul. De fapt am incercat sa gasesc, ceea ce nu am stiut niciodata..."

Ioan Mirea

 
IOAN MIREA, Cetate cu turnuri parasite - Alternativa

Cetate cu turnuri parasite

IOAN MIREA, Genese - Alternativa

Geneza

IOAN MIREA, doua din sculpturile sale in lemn

Despre IOAN I. MIREA:

       Mirea –în peisajele facute la Bucium – a valorificat pictural amploarea si varietatea geometrica a locurilor, jocurile de planuri si linii sugerate de coline si drumuri, de arborii si viile locului. Aici coloritul este ceva mai stins si mai transparent, dar organizarea imaginilor se mentine tot la mari planuri si suprafete colorate prin contrast, prin valori generatoare de spatiu. Contururile sînt mai accentuate în ciclul de la Bucium si deci însasi geometria structurilor naturii mai evidenta. Culori nete, fara nuantari si tranzitii continuau si aici, dar acum fara intensitatile de mai înainte. Însusi caracterul locului impune altfel de forme si vibratii cromatice – mai discrete, mai fluide si cerea o pasta mai putin densa...
       Totdeauna, Mirea a fost solar, apolinic, poet de imnuri si ode aduse vietii. Prin contraste, prin intensitati puternice si egale, printr-o pasta suculenta si sclipitoare – tonurile închegau forme substantiale si capatau un spatiu adînc sugestiv...

Petru COMARNESCU
       Ei bine, pictura lui Ion Mirea este corespondentul si filtrul în arta noastra culta, al acestui tezaur. În expozitia lui publicul va putea verifica si afla confirmarea acestei arte marcata prin caracterul sarbatoresc al variatiei în unitate, prin hohotul de bucurie si triumf al vitalitatii unui popor, asa cum ele razbat în bîlciurile noastre de tara, în jocurile pastrate prin datini si stilizate prin ele, ale mosilor, irozilor, vicleimurilor, paparudelor si calusarilor, în toate acele hore si procesiuni populare cu care aria lui Mirea e atît de înrudita, facîndu-se ecoul înalt si colorat al acestei sarbatori unanime în care graba se imbina cu forta, încrederea cu gingasia, fragilul cu permanentele.
Miron Radu PARASCHIVESCU
IOAN MIREA, Prietenie - Alternativa        Aici in refugiu, Ioan Mirea s-a manifestat neobosit pe cele mai diverse taramuri: de la pictura, desen si sculptura, la poezie, proza, filosofie si cele ale exilului. Activitatea sa atat de multipla si variata are ca factor comun, o infrigurata cautare, originalitate, dragoste de oameni si o dimensiune spirituala. In poezie latura mistica este mai accentuata, in pictura dimensiunea poetica se exprima prin intensitatea luminii si a culorii.
Gabriela CARP
       Creatia lui Ioan Mirea este o simbioza perfecta intre poezie si culoare, intre natura si cultura, intre arta populara si ce culta. Pictura lui are esente de viziuni populare, reflecta parfum si muzicalitate. Poezia lui are lumina si culoare. Sculptura, pictura si poezia sunt corelate, regasindu-se in nevoia de autenticitate romaneasca, de afirmare a specificului national si de modernizare.
       Maestria cu care a manuit in egala masura condeiu, penelul si dalta, il defineste ca o mare personalitate artistica, care a adus o bogata si originala contributie la cultura exilului.
Alexandru TOMESCU
        El mi-a stiut chipul inainte de a ma fi vazut…Am rostit de mult forma de dor a lacrimei ce se va ivi pe obrazul lui Mirea, candva intr-o nopte in miezul careia ingerii orbi vor alcatui alte trupuri pentru fiecare culoare…Imi aduc aminte cum va trece rasuflarea sa de camp indepartat de miezul lucrurilor…Atentie inca odata la nori si la culoarea amintirii, care-si cauta umbra pe obrazul lui Mirea.
Alexandru LUNGU
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate