ION PANTAZI

Editor, memorialist, publicist

 
ION PANTAZI

       Ion Pantazi s-a născut la 26 iulie 1920, în Bucureşti. A absolvit Liceul Militar „Ştefan cel Mare”, din Cernăuţi (1940). Urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Cavalerie, din Târgovişte, primind gradul de sublocotenent (1942).
       Pleacă voluntar pe front la 1 iunie 1942, având pe rând pozitia de comandant de pluton, comandant de escadron şi de grup de cercetare, in Regimentul 9 Roşiori din Div. 9 Cavalerie. Se remarcă prin eroizm pe front şi este decorat cu: „Coroana României” cl. V-a, „Steaua României” cl V-a, ordinul „Mihai Viteazul”, „Crucea de Fier”, cl II-a şi cl I-a. La 1 martie 1946 este trecut în rezervă.
       Urmează Facultatea de Drept, pe care nu o termină, în anul IV fiind exmaticulat.
Arestat, execută 16 ani de închisoare, 10 ani cu condamnare şi 6 ani fără vreo justificare juridică.
       La 1 iunie 1964, este eliberat şi lucrează ca minier şi maistru minier la hidrocentralele, Argeş, Lotru şi Someş. Se pensionează de boală.
       După 11 cereri respinse, primeşte paşaport de turist la 28 aprilie 1978 şi rămâne ca azilant politic în Germania, la München.
       Debutează ca ziarist la „Stindardul”, condus de I V Emilian. Colaborează la presa exilului: „Curierul” din Los Angeles, condus de Gabriel Bălănescu, „Cuvântul Românesc” din Hamilton, editat de George Bălaşu. În octombrie 1985, scoate ziarul său propriu „Stindardul Românilor”.
       Este unul din membrii care au fondat „Congresul Mondial Românesc”, prima întâlnire având loc în 4 iunie 1988, la Paris.
       Dupa evenimentele din Decembrie 1989, vine in ţară cu ajutoare materiale şi participă la formarea partidului „Uniunea Creştin Democrată”.
       Publică volumele de memorialistică „Am trecut prin iad” vol I (1940-1964) şi vol II (1964-1988).
       Se stinge din viaţă în ziua de 9 august 1996 la München.

***

Ion Pantazi - Am trecut prin iad

Ion Pantazi - "Am trecut prin iad"

Al doilea „Congres Mondial Românesc”

       Al doilea „Congres Mondial Românesc” a avut loc la Cleveland, la 2 octombrie 1988, orele 17.
       Ca şi la Paris când s-a înfăptuit unirea Exilului Românesc, ne-au năpădit calomniile şi falsurile, Securitatea urmărind cu orice preţ să sugrume în faşă un ideal, care astăzi a devenit un fapt împlinit.
       Dacă la Paris, Securitatea a surprins prin loviturile sale imprevizibile, la Cleveland, cu tot efortul pe care l-a depus, a cunoscut cea mai mare înfrângere din întreaga sa activitate în Occident.
       Scrisorile de ameninţare trimise, falsificarea antetelor organizatorilor si a celei mai mari si mai vechi organizatii româneşti din exil, „Uniunea si Liga”, precum şi calomniile semnate în fals, nu au împiedicat peste 700 de români, din toate colţurile pământului să fie prezenţi la Cleveland.
       Congresul Mondial Românesc nu mai poate fi astăzi oprit să-şi ducă la îndeplinire misiunea sa de unire a românilor.
       Încă 11 organizaţii, printre care Episcopia Ortodoxă Româno-Americană din Statele Unite şi Canada, precum si Uniunea şi Liga Societăţilor americane şi canadiene, s-au alăturat celorlalte organizaţii aderente, ridicând numărul lor la 41.
       Mii de români sunt astăzi în jurul Congresului Mondial Românesc, care a căpătat astfel credibilitatea atât de necesară faţă de Occident, faţă de Ţară şi Exilul însuşi.

Ion Pantazi - Stindardul Romanilor

Ion Pantazi - Ziarul "Stindardul Romanilor"

       Ambasadorul David Funderburk, cel mai iubit om politic occidental de către români, ne-a onorat acceptând Preşedenţia de Onoare a Congresului Mondial Românesc.
       Exilul românesc a dovedit o maturitate de necontestat, acum în ultimul ceas al zbuciumatelor timpuri pe care le trăim.
       Cele 41 de organizaţii care au constituit Congresul Mondial Românesc, reprezintă un eveniment unic în istoria Exilului nostru. Români, care niciodată nu s-au înregimentat în nici-o grupare politică, au răspuns cu sutele la chemarea pentru unire. Este vorba de netăgăduit a redeşteptării conştiinţei naţionale.
       Prin federalizarea organizaţiilor româneşti, prin imensul aport al neînregimentaţilor, Congresul Mondial Românesc a devenit un For reprezentativ, căruia mai devreme sau mai târziu i se vor ralia toţi românii de bună credinţă.
       Ideia unei organizaţii, care să reprezinte Exilul românesc s-a dovedit neviabilă, întrucât marea majoritate a românilor nu au acceptat ca în numele lor să vorbească un singur om, ales „preşedinte pe viaţă”, cu atât mai mult cu cât acest „preşedinte” este atât de controversat.
       Congresul Mondial Românesc nu dispune de o personalitate politică proeminentă, deoarece această personalitate nu există in exil. El are in schimb un grup de oameni cinstiţi şi energici, care nu precupeţesc nimic pentru a se pune cu tot sufletul şi cu toată energia de care dispun, în slujba intereselor Neamului Românesc.
       Deciziile, în Congresul Mondial Românesc, nu sunt luate de către un singur om, ci de întreg Biroul Executiv, în care se vor promova tot timpul noi oameni, pe criteriul capacităţii şi tinereţii.
       Porţile Congresului Mondial Românesc nu vor fi închise niciodată, noi organizaţii fiind întotdeauna bine venite, iar cei ce nu fac încă parte din Forul reprezentativ, vor putea fi promovaţi direct în conducere, dacă răspund calităţilor mai sus enunţate...
       Congresul Mondial Românesc va duce o politică românească, cerând în permanenţă aplicarea punctelor înscrise în Charta Atlanticului: Autodeterminare si Alegeri libere pentru Ţara noastră.
       Niciodată Forul reprezentativ nu va accepta sa se afilieze vreunui partid politic occidental sau să urmeze linia politică a vreunui guvern occidental, care sa fie în contradictie cu adevăratele interese româneşti.

Ion Pantazi - Conferinta, Congresul Mondial Românesc, 1988

Ion Pantazi - Conferinta, Congresul Mondial Românesc, Cleveland, 1988

       Congresul Mondial Românesc are o linie politică centristă, care respectă democraţia şi pluralitatea partidelor politice. El socoteşte misiunea sa îndeplinită în momentul în care Ţara îşi va putea spune liber cuvântul. Să nu-şi închipuie vreun român din acest Exil că va putea conduce Ţara după eliberarea ei. Numai cei ce-au suferit până în ultimul moment acolo vor putea să-şi spună cuvântul. Noi cei din exil, va trebui să justificăm in taţa Ţarii activitatea ce am depus-o aici şi abia după aceea să obţinem sau să nu obtinem dreptul de a ne mai numi cetăteni români.

***


Despre Ion Pantazi:

       Căpitanul de cavalerie, Ion Pantazi – distins luptător anticomunist. În exil a fost deasupra partidelor politice, fiindcă înainte de orice, el a fost într-adevăr un român, un nationalist in adevăratul sens al cuvântului...
       Şi-a iubit ţara mai mult decât orice pe acest pământ.

Ziarul „Cuvântul Românesc”
       ...Totuşi în această carte (n.n. ”Am trecut prin iad”) bate o inimă care nu e numai personală. Este inima cea mare a Ţării, al cărui tic-tac de spaimă reuşeşte să îmbibe de spasme tragice paginile acestui scriitor născut pe pământ românesc odată cu cronicarii, demn urmaş al unei experienţe şi al unei atitudini, contemporan fără timp al eternei experienţe româneşti în faţa istoriei.
Vintilă HORIA
       Militar de profesie Ion Pantazi, având drept armă în exil, condeiul, s-a remarcat ca luptător pentru adevăr şi dreptate. Modestia şi sinceritatea cuvântului, în fapt imaginea comportamentului său, încântă pe cititor. Articolele sunt la obiect, combative şi mobilizatoare.
       Cartea sa ”Am trecut prin iad” este un document, o mărturie a suferinţelor din închisorile comunite, un viguros rechizitoriu al barbariei umane, dar şi un apel la resemnare, care stinge orice urmă de ură sau răzbunare.
       Dragostea de ţară l-a determinat ca imediat după evenimentele din decembrie ’89 să participe direct la procesul de democratizare a României, declarându-şi ziarul „Stindardul Românilor” - organ oficial al „Uniunii Democrat-Creştine”.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate