Părintele Arhimandrit MARTINIAN IVANOVICI
 
 
Părintele Arhimandrit MARTINIAN IVANOVICI

       Părintele Arhimadrit Martinian Ivanovici s-a născut în Valea Seaca, jud. Suceava, pe 16 noiembrie 1909.
       La vârsta de 12 ani a intrat în corul Mânăstirii Slatina.
       Urmează Seminarul Teologic la Mânăstirea Neamţ şi la Mânăstirea Cernica. Studiază teologia la Bucureşti şi Cernăuţi (1935-1942). Lucrează în paralel la Mitropolia din Cernăuţi. Susţine doctoratul în teologie (1944).
       Se reîntoarce pentru doi ani la Mânăstirea Slatina unde este ridicat la rang de arhimandrit şi stareţ. Între anii 1942-1946 este directorul Institutului Teologic din Suceava.
       Este numit în 1946 reprezentant al comunităţii Ortodoxe Române în Franţa. Aici cunoaşte bine situaţia emigranţilor de după al II-lea război mondial şi toate frământările Bisericii Ortodoxe Române din Paris.
       Decide să ia drumul exilului şi se stabileşte în 1952 la Windsor, Ontario, Canada, unde este numit preot paroh al Bisericii „Sfântul Gheorghe”. La scurt timp este numit Vicar al Episcopiei de la „Vatra”.
       În 1955 primeşte responsabilitatea organizării activităţii religioase în provinciile Manitoba şi Saskatchewan - parohiile din Lennard, Shell Valley, Blue Wings, MacNutt, Canora.
       În 1959 devine cetăţean canadian.
       Înfiinţează prima tabară religioasă din vestul Canadei situată la Shell Valley (1961). În condiţii mult mai bune se întemeiază Centrul Creştin Ortodox de la Fort Qu’Appelle, cu o cazare de peste 80 de locuri (1971).
       Fiind numit preot paroh la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Regina, (1967) călătoreşte mult, menţinând flacăra ortodoxismului în Canada de Vest.
       În 1982 se pensionează, stabilindu-se la Centrul Creştin Ortodox de la Fort Qu’Appelle unde îşi continuă munca în ogorul lui Hristos.
       Colaborează permanent la foaia de zidire sufleteasca Solia (The Herald), publicaţie bilingvă editată de Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra.
       Ultimile câteva luni din viaţă le-a petrecut la Lakeside Home în Wolseley.
       A plecat întru Domnul pe 20 ianuarie 1994.

 
PRIVIRE ASUPRA EVANGHELIZĂRII ÎN CANADA

       Primul număr mare de români au venit în Canada, în oraşul Regina, Saskatchewan, prin anii 1890, aşezându-se acolo ca fermieri şi muncitori. Ca stil de viaţă, aceşti pionieri s-au dovediţ austeri şi tenace în prezervarea tradiţiilor lor ortodoxe române. Preoţimea din ţară a slujit de asemenea pentru nevoile credincioşilor risipiţi prin zonele rurale şi urbane ale acestei îndepartate provincii de vest a Canadei.
       Evanghelizarea s-a făcut sporadic, şi în totalitate în limba română. În principal, aceasta a constat în învăţarea de rugăciuni, cateheză, cântece şi colinde româneşti, şi, pentru unii, muzica bisericească. Se poate încă vorbi cu unii oameni din generaţia veche care păstrează frumoase pagini pline cu notiţe din primele lor asemenea lecţii. O listă a parohiilor din Canada poate scoate în evidenţă că acest proces şi misionarism nu s-a încheiat pentru românii ortodocşi, ba chiar continuă, în parte datorită faptului că oamenii s-au mutat în afara zonelor oficiale ale primei aşezări, şi odată cu influxul noilor veniţi de prin anii '50 care au imigrat în marile centre urbane din alte provincii: "Sf. Nicolae," Regina, Saskatchewan (1902); "Sf. Ilie," Lennard, Manitoba (1902); "Sfinţii Petru şi Pavel," Canora, Saskatchewan (1903); "Sf. Treime” ManNutt, Saskatchewan (1903); "Sf. Gheorghe," Dysart, Saskatchewan (1906); "Sfintii Petru şi Pavel," Flintoft, Saskatchewall (1912); "Sf. Gheorghe," Regina, Saskatchewan (1914); "Sf. loan Botezătorul," Shell Valley, Manitoba (1919); "Sf. Gheorghe," Toronto, Ontario (1954); "Sf. Gheorghe," Blue Wing, Saskatchewan (1954); "Pogorârea Duhului Sfânt," Assiniboia, Saskalchewan (1958); "Sf. Gheorghe," Winnipeg, Manitoba (1961); "Sf. loan Botezătorul," Kitchener, Ontario (1967); "Sfânta Maria," Calgary, Alberta (1970).
       Organizaţiile reuniunii femeilor s-au format şi, în anii 1940, s-au organizat în grupuri de tineret. Încet, dar sigur, folosirea şi a limbii engleze s-a dovedit a fi necesară. Căsătoriile mixte au început, şi majoritatea partenerilor nu vorbeau româneşte. De cele mai multe ori, credincioşi ucrainieni se amestecau cu românii dar, fiind de prin părtile Bucovinei, mulţi vorbeau ambele limbi. Alţii din substratul neortodox, între timp, şi-au făcut loc în comunitate şi, din dragoste pentru familie şi perseverenţă au devenit membrii activi şi de nădejde ai parohiilor. Copiii din aceste căsătorii mixte, ca şi mulţi dintre cei de origine româno-canadiană, au simţit nevoia de a şti mai mult despre credinţa lor, în special în lumina faptului ca preoţimea Romano-Catolică şi Protestantă au lansat planuri bine ticluite de a aduce creştinii ortodocşi în bisericile lor.
       Astfel evanghelizarea tineretului a fost întreţinută prin deschiderea taberelor de educaţie religioasă în Shell Valley unde tinerii au fost strânşi împreună să înveţe, să se roage şi să pună întrebări. Astăzi, fiecare parohie are o şcoală duminicală, şi majoritatea sunt în limba engleză. Comunităţile române menţin identitatea lor etnică exact ca şi alte grupuri din Canada, dar membrii sunt de asemenea integraţi în viaţa canadiană. În acest moment, sub oblăduirea bisericilor şi organizaţiei există chiar o mişcare de evanghelizare, în afară, printre canadieni.

Solia (The Herald), publicaţie bilingvă editată de Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra.
Solia (The Herald), publicaţie bilingvă editată de Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra.

       În 1975, în Regina, s-a înfiinţat "Fraţia Ortodoxă" din Canada. Acest grup de laici este organizat cu scopul de a suporta financiar şi a propaga credinţa. Unul dintre cele mai scumpe, dar entuziastic sustinute proiecte a fost întretinerea tineretului la cursurile religioase de la Vatra, unde se învaţă despre principiile ortodoxiei cu scopul de a întări credinţa acestei cea de a treia sau a patra generaţie din familie, de a insufla în ei dorinţa de a împărtăşi Crezul Ortodox şi altora. Misionarismul este tema cheie în lecţiile de la Vatra. Unii dintre canadieni sunt atraşi de Biserica prin participarea la unul sau altul din serviciile liturgice. Alţii au venit la cunoaşterea credinţei prin intermediul prietenilor. Cei convertiţi din Bisericii sunt zeloşi şi chiar nerăbdători să ajute la procesul de evanghelizare în Canada.
       Datorită anumitor schimbări, tabăra de la Shell Valley s-a întrerupt şi un nou loc, Fort Qu' Appelle, lângă Regina, a fost ales ca potrivit pentru aceasta. Recent, s-au construit aici un oficiu administrativ şi. un dormitor şi s-au ţinut cursuri. Centrul Creştin Ortodox Român Misionar de sub conducerea Prea Cuvioşiei Sale Arhimandritul Ivanovici şi a preoţimii din împrejurimi serveşte de asemenea nevoilor parohiale din Protopopiatul Canadei de Vest. Se intenţioneaza ca acest Centru să fie locul de întâlnire unde se vor discuta şi plănui activităţile misionare, se vor ţine slujbe şi se vor organiza tabere. Se cuvine de asemenea menţionată grija avută pentru nevoile spirituale ale celor bolnavi şi bătrâni. Mulţi însă nici nu realizează ce mari distanţe trebuie să străbaţi pentru a vizita credincioşii risipiţi pe întinsul a trei provincii, ţinuturi mai intinse decât multe state din SUA, dar păstorite de mai puţini preoţi.
       Biserica din Canada este gata să crească, să se extindă. Ea necesită preoţime, suport financiar, dăruire. Se caută a se lărgi spaţiul de misiune original şi către cea de-a treia şi a patra generaţie de români-canadieni care s-au mutat şi mai departe de vechile parohii, şi, de asemenea, să împărtăşim Evanghelia cu "toate neamurile”.

*** *** ***

 
Tabară de Vară religioasă de la Shell Valley, Manitoba, Canada (Iulie 13-27, 1969). În mijlocul elevilor Părinţii, Arhimandrit Marinian Ivanovici, Brendan O’Keefe şi Pantelimon Stanciu. De la Episcopie a mai ajutat seminaristul Laurence Lazăr. Au participat aproape 50 de copii.

Tabară de Vară religioasă de la Shell Valley, Manitoba, Canada (Iulie 13-27, 1969).
În mijlocul elevilor Părinţii, Arhimandrit Marinian Ivanovici, Brendan O’Keefe şi Pantelimon Stanciu. De la Episcopie a mai ajutat seminaristul Laurence Lazăr. Au participat aproape 50 de copii.

***

Catedrala Ortodoxă Română „Sfântul  Gheorghe” din Regina, Saskatchewan - 1980
(Rând I, stg-dr): Părintele George Streff, Mae Dobrescu, Larry Lascu, George Nenson, Dan Toniţa, Ruby Popescu, Părintele Arhimadrit Martinian Ivanovici, (Rând II): John Lascue, Cliff Fawset, John Roscoe, (Rând III): Otto Sleidlitz, Genne Sheppard, Gorden Gieni, George Giofu, Dennis Costron

Catedrala Ortodoxă Română „Sfântul Gheorghe” din Regina, Saskatchewan - 1980
(Rând I, stg-dr): Părintele George Streff, Mae Dobrescu, Larry Lascu, George Nenson, Dan Toniţa, Ruby Popescu, Părintele Arhimadrit Martinian Ivanovici, (Rând II): John Lascue, Cliff Fawset, John Roscoe, (Rând III): Otto Sleidlitz, Genne Sheppard, Gorden Gieni, George Giofu, Dennis Costron


Despre Părintele Arhimandrit Martinian Ivanovici:

       He was a son, a brother, an uncle, a godfather, a spiritual father, a Vicar, a Dean, a parish priest, a monk, a friend, a father confessor. He was all that and to many of us even more. Hardly a day goes by that I or someone in my family doesn't think of something Fr. Martinian said or did and comment on it. His teachings, his humour, his wit, his unconditional love, his counsel, are etched in our memories and will be there for our lifetime.
       Fr. Martinian's only purpose in life, as he saw it, was to serve God. He did this with resolute strength and a consuming need to do God's will, without thought of himself or his person. He was relentless in striving to achieve the goals he had set for himself. His con¬suming passion was to teach the young and spread Orthodoxy across Canada. He worked tirelessly to accomplish this.

Alice NENSON
       Părintele Arhimandrit Martinian Ivanovici a fost un slujitor a lui Hristos prin faptă şi cuvânt.
       Spunem prin faptă, pentru că Prea Cuvioşia sa a condus întreaga suflare ortodoxă din Vestul Canadei, acolo unde s-au stabilit pentru prima dată emigranţii români, fiind Protopop, Vicar, Preşedintele Clerului Ortodox din Regina, şi întemeietorul Centrului Creştin Ortodox de la Fort Qu’Appelle.
       Spunem prin cuvânt gândindu-ne la activitatea sa ca Părinte duhovnic al mirenilor de oriunde s-ar fi aflat, al tinerilor preoţi, al copiilor din taberele religioase şi nu în ultimul rând ca scriitor al binecuvântatei rubrici „Margăritare duhovniceşti din grădina pustnicilor” din publicaţia „Solia” (The Herald) a Episcopiei Ortodoxe Române de la „Vatra”.
       Cuvântul lui, ziditor, îndrumător şi mângâietor a rămas peste ani în sufletele celor care au avut bucuria să-l aibă duhovnic, sau măcar să-l cunoască din descrierile altora şi prin scrierile sale.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate