MIRCEA CARP

Ofiţer, jurnalist, crainic, analist politic, redactor emisiuni radiofonice

 
MIRCEA CARP

       Mircea Carp s-a născut în oraşul Gherla, pe 28 ianuarie 1923, în familia Locotenent-Colonelului Constantin Carp şi a Ecaterinei Carp, născută Catargi. Prin strămoşii săi se trage din Moldova familiei paterne Carp şi din Muntenia.
       La vârsta de doi ani, familia, urmând locurile de muncă ale tatălui se mută la Chişinău, apoi la Botoşani unde şi-a petrecut copilăria. După o scurtă şedere la Bălţi ajunge la Sibiu unde a urmat clasele primare. Urmează apoi liceul militar, început la Iaşi şi terminat la "Mănăstirea Dealu". Ȋn timpul şcolii militare a fost trimis într-un stagiu de perfectionare în Germania.
       Ca ofiţer a luptat în al doilea război mondial. Din considerente politice a fost exclus din armată şi arestat în 1947.
       Părăseşte în mod clandestin ţara în ianuarie 1948, făcând un prim popas la Salzburg, Austria. Aici s-a căsătorit şi a lucrat la Misiunea Militară Americană.
       Cu o viză specială, în 1952, pleacă în Statele Unite, stabilindu-se la New York.
       A lucrat ca ziarist la Comitetul Naţional pentru Europa Liberă, departamentul de presă şi publicitate. editând împreună cu alţi colegi publicaţia lunară „Cronica românească”.
       Ȋn 1955 s-a angajat la postul de radio "Vocea Americii", cu sediul în Washington, pentru început în poziţia de crainic, apoi reporter, ajungând Şef al Serviciului Românesc.
       Mircea Carp avea să-și revadă țara de origine după 21 de ani, în 1969, cînd l-a însoțit pe președintele Nixon în vizita întreprinsă în România, prima vizită a unui președinte american la București.
       Primeşte oferta de a lucra la postul de radio "Europa Liberă", din München, în funcţia de Director adjunct al Departamentului românesc unde îşi desfăşoară activitatea din 1979 până la pensionare în 1995.
       Are un băiat, Mihai, cu prima soţie care a murit, când fiul avea 7 ani. S-a recăsătorit cu Gabriela, critic da artă. Mihai Carp deţine o funcţie importantă în cadrul NATO, fiind specialist în gestionarea crizelor internaţionale.
       Pe 21 decembrie 1989, Mircea Carp se afla împreună cu Emil Hurezeanu şi Neculai Constantin Munteanu la microfonul "Europei Libere", în direct.
       După Revoluţia din Decembrie '89, Mircea Carp a participat în România, la remarcabile eveninente cum ar fi "Memorialul de la Sighet", unde ţinea prelegeri la Şcolile de Vară.
       Cărţi publicate: "Vocea Americii în România (1969-1978)", Editura Polirom, Iaşi, 1997 / "Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!", Editura Polirom, Iaşi, 2012.
       Mircea Carp trăieşte la München.

***

Mircea Carp la microfonul Vocea Americii

Mircea Carp la microfonul "Vocea Americii"

UNDEVA, ȊN ALSACIA

       "Undeva în Alsacia". Cu aceste cuvinte aş fi tentat să încep însemnările mele despre locul şi felul în care românii din exil au comemorat şi anul acesta ZIUA EROILOR. Acea zi în care, odinioară, când România era liberă, în frunte cu Regele ţării, cu Oştirea lui, cu demnitarii şi întregul popor aduceau laolaltă prinos de recunoştinţă celor care îşi sacrificaseră viaţa, ca să trăiască Neamul Românesc.
       Dar acest "undeva în Alsacia", nu este un loc uitat de Dumnezeu şi de oameni, ci un cimitir în care zac somnul de veci 687 de soldaţi români, foşti prizonieri de război în primul război mondial... soldaţi români care, "din cauza foamei, a torturilor şi a privaţiunilor" au murit în lagărul de la Soultzmatt, nu depare de Colmar - pe vremea când provincia franceză era ocupată de armata împăratului german. După război, soldaţii români au fost îngropaţi cu toată cinstea în acest cimitir...
       "Departe de patria voastră pentru care v-aţi sacrificat... acoperiţi de glorie în acest pământ care nu vă este străin" - cum sună cuvintele Reginei Maria a României Ȋntregite, înscrise pe lespedea unei Cruci mari şi albe care străjuieşte şirurile celor 687 de cruci mai mici, albe, frumos aliniate, de la căpătâiul mormintelor frumos îngrijite. Pe aceste cruci albe - de cele mai multe ori - numele soldatului român; pe altele - cuvintele "soldat român necunoscut". De-a dreapta şi de-a stânga Crucii mari, două pavilioane din vârful cărora flutură roşu-albu-şi-albastrul francez şi roşu-galben-şi-albastrul românesc.

Cimitirul Românesc din Soultzmatt, Alsacia, Franţa

Cimitirul Românesc din Soultzmatt, Alsacia, Franţa

       Cimitirul eroilor români de la Soulzmatt se găseşte într-o poiană mare: o pădure de brazi jur împrejur şi, ceva mai încolo, colinele şi dealurile de la poalele munţilor Vosgi. Departe de şosea, o linişte desăvârşită în care dorm somul de veci cei 687 de foşti prizonieri de război români.
       Anul acesta, ZIUA EROILOR de la Soultzmatt a căpătat o semnificaţie deosebită. Ȋntr-adevăr, au fost cinstiţi nu numai ostaşii români care au căzut în timpul războaielor, ci şi toţi care au murit în închisorile şi lagărele de muncă forţată ale României cu regim comunist: de la Piteşti şi Aiud, de la Gherla şi Jilava, de la minele de uraniu din nord-vestul Ardealului, de la Canalul Morţii Dunăre-Marea Neagră.
       Aceasta, deoarece 1983 a fost hotărît de "Asociaţia foştilor deţinuţi politici români" drept ANUL INTERNAŢIONAL AL DEŢINUŢILOR POLITICI ROMÂNI.
       Au venit la Soultzmatt români tineri şi mai puţin tineri de la Paris şi de la Munchen, de la Aachen şi de la Geneva, de la Roma şi din Spania. A fost oficiat un Te Deum de către Părintele Protopop Dumitru Popa de la Freiburg şi Părintele Ursachi de la Geneva. Răspunsurile au fost date de un cor creat ad-hoc. A urmat un parastas pentru morţii neamului, în frunte cu Regele Ferdinand şi Regina Maria, cu Mareşalul Ion Antonescu. Au fost rostite apoi ocazionalele cuvântări şi s-au citit mesajele primite din Europa şi din America. Ȋn primul rând, de la Regele Mihai, care a adus prinos de recunoştinţă ostşilor căzuţi în războaie şi deţinuţilor politici morţi în închisorile şi lagărele comuniste. Au vorbit: Cicerone Ioniţoiu, fruntaş naţional ţărănesc, unul din organizatorii ceremoniei de la Soultzmatt, alături de Remus Radina (autorul "Testamentului din morgă"), publicistul Ion Vălimăreanu din Freiburg, Alexandru Micle, fost fruntaş politic român în Ardealul de Nord, sub ocupaţia maghiară între 1940-1944, doctorul D. C. Amzăr din Germania apuseană, Dan Cernovodeanu, istoric.
       Solemnitatea s-a încheiat cu intonarea, de către sutele de români de faţă, a Imnului Eroilor:
       "Presăraţi pe-a lor morminte ale laurilor foi,
       pentru a fi mai dulce somnul fericiţilor eroi"...

       Vremea a fost foarte frumoasă la Soultzmatt, la 18 iunie 1983. Ceea ce a oferit celor prezenţi un peilej în plus să urmeze un vechi obicei românesc şi să rămână încă câteva ore pe pajiştea din faţa cimitirului, la o adevărată agapă la iarbă verde. Veniseră cu merinde de acasă şi pe grupuri au stat la taifas, au reluat legături vechi, au făcut altele noi. Şi-au povestit necazurile şi bucuriile, au făcut planuri de viitor. Veniseră la Soultzmatt, români nu numai din cele mai îndepărtate colţuri ale Europei apusene şi chiar din Statele Unite, dar şi cu vederi politice din cele mai felurite. Au plecat fiecare la casele lor cu aceleaşi păreri. Şi este bine să fie aşa - căci trăim într-o societate pluralistă. Dar, pentru câteva ore, pentru o zi, au avut aceleaşi idealuri, au avut aceeaşi trăire românească. De la Vlădică până la Opincă. Şi aceasta mi s-a părut lucrul cel mai important. Nu o "unire", greu de realizat din atâtea şi atâtea motive; ci o "unitate" în cuget şi simţiri, în urmărirea aceloraşi idealuri naţionale. A adevăratelor idealuri naţionale pentru care - aşa cum afirma unul din românii de la Soultzmatt - "am îngenunchiat în faţa eroilor din primul şi al doilea război mondial, precum şi a celor căzuţi în lupta împotriva dictaturii comuniste".

*** *** ***

Mircea Carp şi Edelina Stoian, stingând luminile redacţiei la închiderea postului Europa Liberă de la München (30 iunie 1995)

Mircea Carp şi Edelina Stoian, stingând luminile redacţiei la închiderea postului "Europa Liberă"
de la München (30 iunie 1995)

***

Lansarea cărţii 'Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!'- la sediul Ministerului Afacerilor Externe, vineri, 17 mai 2013

Lansarea cărţii ”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”- la sediul Ministerului Afacerilor Externe, vineri, 17 mai 2013

***


Despre Mircea CARP:

       ...Şi a început o prietenie care a continuat după aceea cu elemente extrem de concrete, pentru că atunci când noi am început Memorialul de la Sighet, din prima clipă de altfel, totul începuse şi mai de înainte, din timpul Alianţei Civice, când “Europa Liberă” era singurul loc din care se spunea adevărul despre ceea ce făceam noi în România, iar după aceea, în clipa când am început Memorialul, relaţia noastră s-a instituţionalizat ca să spun aşa, pentru că Gabriela Carp a devenit reprezentanta noastră în Germania, aşa cum doamna Maria Brătianu era la Paris şi doctorul Miron Costin în Statele Unite...
       Ani de zile familia Carp a venit la Sighet. Deci veneau în România şi veneau până la Sighet şi Mircea Carp ţinea conferinţe, vorbea elevilor şcolii de vară şi transmitea în felul acesta o experienţă care într-un fel era aproape exotică, pentru acei copii cu siguranţă suna aproape exotic, dar făcea să renască o lume care se concentra în fiinţa lui şi prin prezenţa lui dovedea încă o dată că acea lume existase, deci poate fi continuată, pentru că până la urmă despre asta este vorba.

Ana BLANDIANA  

       „Îmi amintesc că în 10 mai 2015, de Ziua Regalităţii redevenită sărbătoare naţională, la Palatul Elisabeta, am nimerit în mulţime chiar lângă domnul Mircea Carp. M-a emoţionat profund faptul că a avut tot timpul ochii în lacrimi, a cântat în întregime Imnul Regal din tot sufletul şi, pentru că nu putea ridica drapelul regal cu ambele maini, din cauza vârstei, îl flutura atârnat de baston... M-a emoţionat profund sinceritatea dumnealui - cu atât mai mult cu cât cei cu adevărat sinceri se pot număra pe degete, la aceste manifestări... şi o spun cu toată tristeţea. La „Vocea Americii” a lucrat împreună cu o rudă a familiei noastre, dintre cei care au fost obligaţi să plece din ţară la începutul anilor '50, în Grecia şi apoi în America.”

Silvana COJOCĂRAŞU  

       Mircea Carp făcea parte din prima echipă a Europei Libere. Venea de la Vocea Americii şi avea o rigoare de fost militar cu care articulase programele Europei Libere încă de la începuturi.
       Avea o voce inconfundabilă, cu o tăietură precisă şi din care se citea o atitudine radical anticomunistă.

Cristian TEODORESCU  

Ȋn întreaga lui activitate radiofonică, Mircea Carp nu a încetat să fie acelaşi luptător ca şi în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Deşi cu alte arme, el a combătut duşmani României, şi putem spune că s-a aflat în tabăra învingătorilor. Prin activitatea desfăşurată în lupta împotriva comunismului, posturile de radio "Vocea Americii" şi "Europa Liberă" au fost echivalentul unei adevărate armate, din care a făcut parte şi ofiţerul Mircea Carp, căruia astăzi trebuie să-i mulţumim pentru ceea ce ne oferă spre lectură - Să auzim numai de bine!, cum ne ura Mircea Carp la fiecare dintre emisiunile lui. Astăzi românii au nevoie mai mult ca oricând, în ultimii ani de urarea lui Mircea Carp.

Dinu ZAMFIRESCU  

        Cunoscut sub numele de Dan Mircescu, la Radio "Vocea Americii", şi uneori de Mihai Şoimu, la "Europa Liberă", Mircea Carp trezea mereu în sufletele ascutătorilor speranţa eliberării. Părerile şi prezentările transmise pe calea undelor, nu erau încătuşate, nu aveau caracterul unor secrete, erau obiective, exprimate în numele adevărului şi al democraţiei. Ele alinau lipsurile şi frustările, suferinţele şi dezamăgirile, dădeau un spirit de rezistenţă, o şansă pentru viaţă.
       Jurnalismul său radiofonic, prin subiectele tratate, prin reportajele evenimentelor oficiale sau din cadrul comunităţii româneşti aflată în pribegie, constituie pagini de istorie adevărată, de o inestimabilă valoare.

Participarea lui Mircea Carp, la Săbătorirea Zilei de 10 MAI, (1972) ce a avut loc în Detroit, Michigan, menţionată în Ziarul 'AMERICA,, Anul 66, Nr. 11 din Sunday, 28 Mai 1972.

Participarea lui Mircea Carp, la Săbătorirea Zilei de 10 MAI, (1972) ce a avut loc în Detroit, Michigan, menţionată în Ziarul "AMERICA", Anul 66, Nr. 11 din Sunday, 28 Mai 1972.

Alexandru TOMESCU  

***

'Vocea Americii în România (1969-1978)', Editura Polirom, Iaşi, 1997 / 'Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!', Editura Polirom, Iaşi, 2012

"Vocea Americii în România (1969-1978)", Editura Polirom, Iaşi, 1997 / "Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!", Editura Polirom, Iaşi, 2012

***


Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate