MIRELA ROZNOVEANU

Poeta, critic literar, eseist, prozatoare

 
MIRELA ROZNOVEANU

       Mirela Roznoveanu s-a nascut la Tulcea, in familia medicului stomatolog Iancu Roznovschi. Scoala elementara o urmeaza in comuna Baia si la Constanta. Absolva liceul „Mircea cel Batran” din Constanta si apoi Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti (1970). Obtine licenta in Informatica si biblioteconomie cu specializare in online databases si cercetare legala la Pratt Institute din New York (1996).
       Prin activitatea si pozitia sa Mirela Roznoveanu, devine treptat o scriitoare incomoda societatii acelor timpuri, de trista amintire.
       Are functia de redactor si cronicar literar (1971-1974) al revistei „Tomis”, de unde este concediata. Pentru urmatorii doi ani ocupa pozitia de bibliograf la Biblioteca Judeteana Constanta, de unde demisioneaza. Este colaboratoare permanenta si realizatoare de emisini culturale la Televiziunea Romana (1976-1980), apoi redactor principal la revista „Magazin” (1979-1989). Pierde aceasta ultima pozitie, deoarece grupul format din P. M. Bacanu, Anton Uncu, Tia Serbanescu din care facea parte si ea, ce avea drept scop editarea unei publicatii clandestine anticomuniste este descoperit.
       In zilele lui Decembrie ’89, preia functia de comentator si membru in Consiliul de conducere al ziarului „Romania Libera”. Este membru fondator al „Aliantei Civice”.
       Paraseste Romania in anul 1991, stabilindu-se in Statele Unite. Aici indeplineste pe rand functiile: translator la biroul de avocatura „Salzman, Ingber & Winer”, asistenta la New York University School of Law Library, cercetator in domeniul dreptului international si comparat. Este invitata sa predea cercetare în dreptul international, strain si comparat la Facultatea de Drept din Yerevan, Armenia, la Constitutional and Legal Policy Institute of the Open Society Institute în Budapesta; la Moscova, la Riga Graduate School of Law într-un program oraganizat de Constitutional and Legal Policy Institute din Budapesta, la International Legal Institute/The Open Society Justice Initiative în Budapesta, în Brazilia la Federal Senate Legal Information Services.
       În anul 2005 devine redactor sef al GlobaLex, jurnal online de cercetare juridica, publicat de NYU Hauser Global Program si cercetator cu rangul de profesor asociat.
       Traieste la New York, Statele Unite.
       Colaborari: articole, cronici de carte, studii de specialitate; in tara la Tomis, Romania Literara, Luceafarul, Viata Romaneasca, Vatra, Convorbiri literare, Arges; in Statele Unite la Lumea libera, International Journal of Legal Information, American Journal of Comparative Law si la emisiunile de radio BBC si Vocea Americii.
       Volume publicate: Lecturi moderne, eseuri, (Bucuresti, Editura Cartea Românească 1978) / D.R.Popescu, Monografie critică, (Bucuresti, Editura Albatros, 1981) / Civilizatia romanului. Eseu despre romanul universal, (Bucuresti, Editura Albatros, vol I - 1983, Cartea Românească vol.II – 1991) / Totdeauna toamna, roman, (Bucuresti, Editura Cartea Românească, 1988) / Viata pe fugă, roman, (Bucuresti, Editura Sirius,1997) / Învătarea lumii, poeme, (Bucuresti, Editura Fundatiei Luceafărul, 1998) / Platonia, roman, (Bucuresti, Editura Cartea Românească, 1999) / Timpul celor alesi, roman, (Bucuresti, Editura Univers, colectia Ithaca, 1999) / Toward a Cyberlegal Culture (Către o cultură legală virtuală), eseuri, (New York. Transnational Publishers 2001, editia a doua 2002) / Born Again in Exile, poeme, (New York, iUniverse, 2004) / The Life Manager and Other Stories, nuvele, (New York, iUniverse, 2004) / Elegies from New York City (Koja Press, 2008)

MY LEGEND

I've been told to give up long sentences.
In order to succeed, I'll have to forget the convoluted
turns and counterturns of Romance languages.
The same cadence over and over: subject, predicate, object.
A soldier's beat ad nauseam.
I'm fifty.
Only my brain keeps menstruating.
I'm still a woman.
But I'm a man too.
Twice I have dreamed of possessing a woman.
Having to be alone in the room while I write.
Humans only in faraway rooms allowed.
I went to India in search of Alexander the Great.
I realized why he had gone there:
to bathe in the eternal light,
still there over the Ganges in Varanasi
waiting for me.
It is springtide now.
I burned all my diaries at 21.
I feel like doing the same.
My friends. My Homer.
My teachers. My Socrates.
My body my Goethe.
I feel like smoking, yet I can't.
I feel like drinking, yet all I get is a heartburn.
I do not use underwear in the summer
to fight the witches' curses: a Romanian saying.
The loneliness somehow of the rainforest.
That's what I experience during the weekends
In New York City.
A man from Europe I lived with for a while had there a mistress.
When he got drunk he spoke about her.
He asked me to love her.
I asked him to ask her to love me too.
I am not sure whether in me he saw his faraway mistress.
Orgasms during nighttime while dreaming.
The best ever. And also in early puberty
not knowing what was happening
while sleeping in secret chambers carpeted with handmade rugs
and filled with barrels of salty tasty feta cheese.
Many times I found drowned mice in those barrels.
The cheese acquired a distinctive tang.
The same with the pickle barrels.
Having to be alone in the room while I write.
Humans only in faraway rooms allowed.
Cooking apple pies
I am thinking of Jason's golden apples.
I am very fond on him.
Peeling the apples I see Jason stealing them.
I was doing the same with quinces in my childhood.
Did Jason eat apples?
Still, I am seeing him stealing those golden apples.
Drifting through this endless emptiness of my life
I write poems while thinking of writing poems.
The art of poetry.
I write poetry only once in ten years. Prowling like a beast
in search of myself.
I had been here before I was born.
I had been perceived before my existence.

       Din volumul “Elegies from New York City”

*** *** ***

Cartile exilului

       Nu locul geografic în care a fost scrisa o carte o face sa apartina unei literaturi sau culturi, ci limba în care a fost scrisa si mentalul colectiv exprimat si caruia i se adreseaza acea carte. Mai exista apoi tentativa de universalitate prin adoptarea unei alte limbi ca vehicol al expresiei literare.
       Fiecare scriitor în exil are un alt destin. Adoptarea unei alte limbii de exprimare de unii scriitori români în exil, care au deja o opera în limba româna, este o tentativa interesanta care nu le scoate cartile din literatura româna. Macedonski a scris în franceza. Aceasta nu i-a expulzat cartile din biografie si cultura româna. Cioran face parte integranta din literatura româna. Ca si Eugen Ionescu si Mircea Eliade.
       Pe de alta parte. exista scriitori în exilul american care desi scriu în limba româna exprima un mental care este atât american cât si românesc. De aceea unii dintre ei au avut si au probleme de receptare în cultura româna. Consider acest fapt extrem de incitant, carti scrise în limba româna cu un mental care nu este total românesc, dar care se adreseaza si mentalului românesc. Fiind scrise în româna, aceste carti apartin tot literaturii române. Mai exista si o alta directie, a scriitorilor români care au debutat în limba engleza, dar care au început sa scrie si publice ulterior în limba româna. Iata ce multitudine de nuante îmbogatind imaginarul literar românesc!
       Literatura traieste dintr-o imensa generozitate. Cum sa nu fii fericit ca profesor de literatura româna si critic când ai atâtea perspective si realitati literare? De ce sa ignori, expulzezi scriitori, sa-i marginalizezi, doar pentru ca traiesc într-o alta tara, în loc sa te bucuri de cartile lor prin comentarii critice aplicate?
       Consider ca în multe privinte literatura româna scrisa azi în exil este o literatura de avangarda. Traind în alte culturi si limbi si find expusi la alte realitati estetice si sociale, scriitorii din exil au reusit mai repede sa arda etapele. Ma refer la cei 50 de ani de stagnare literara în cultura româna, care nu pot fi trecuti foarte usor, cultura trebuie sa refaca într-un fel etapele sau experimentele estetice prin care au trecut celelalte culturi occidentale în acel timp dormant al realismului socialist si cenzurii. În cei cincisprezece ani de la Revolutia din 1989 acele etape eludate nu au fost arse complet.

Mirela Roznoveanu, din cartile sale

Mirela Roznoveanu, din cartile sale

       Mi-am dat seama de acest adevar la un recital de poezie într-un club poetic din Manhattan. Stateam lînga un poet american si profesor de literatura engleza la o universitate din New York si comentam ce auzeam. Un tânar poet rus emigrant, experimentalist, agresiv, foarte talentat, recita din cartea lui în curs de aparitie. „Nu ti se pare ca seamana cu Ubu Roi de Jarry?” l-am întrebat pe interlocutorul meu care mi-a raspuns amuzat: „Cam asa scria grupul de poeti newyorkez între 1945-50. Literatura rusa nu a trecut prin aceasta etapa pe care, iata, o traieste acum prin acest poet. Ca sa se sincronizeze cu ce se întâmpla azi, literatura rusa trebuie sa treaca prin toate etapele pe care a fost nevoita sa le puna între paranteze în comunism.” L-am întrebat pe tânarul poet într-un târziu daca citise Ubu Roi. „Nu, mi-a raspuns el, dar am auzit despre Alfred Jarry de la un prieten de la Moscova care îl traduce acum în ruseste.”
       În fine, salut tentativa unor critici si istorici literarari singulari, dar mai cu seama a tinerei generatii de critici români, care au început sa comenteze literatura exilului. În mod normal, cartile exilului românesc si autorii lor îsi au locul în cursurile de literatura româna contemporana si în istoria literaturii române. A venit timpul ca dictionarele despre literatura exilului, interviurile, comentariile conjuncturale sa fie înlocuite de evaluari estetice reale si eseuri critice integratoare.

*** *** ***

 
Dinu Negoita, Aurora Cornu, Mircea Sandulescu  Mirela Roznoveanu, Liviu Georgescu cu Doina

Dinu Negoita, Aurora Cornu, Mircea Sandulescu, Mirela Roznoveanu, Liviu Georgescu cu Doina

Mirela Roznoveanu, India, 2007

Mirela Roznoveanu, India, 2007


Despre Mirela Roznoveanu si opera sa:

       Personalitatea Mirelei Roznoveanu îmbina într-un mod neasteptat doua componente definitorii: creatia si actiunea; sau, în reverberatia lor caracteriala, feminitatea ca intuitie si dinamismul ca lupta. Ambele trasaturi care-i cheama personalitatea la afirmare sunt traite la intensitati maxime, desi efectul lor în reciprocitate ar fi trebuit sa fie acela de temperare, de moderatie, de bemolare încrucisata. Firea ei puternica iese din norma si restructureaza mereu ceea ce putea parea previzibil. Rezultatul acestei atipicitati si-l asuma, investindu-l ca mod de a fi care nu se mai supune operatiunilor de dezbatere/disecare, ci se arata ca atare pentru a fi acceptat.

Titu POPESCU 
       Iata, Învatarea lumii, cartea de poezie a Mirelei Roznoveanu, aparuta recent la Fundatia Luceafarul (2004), putea sa fie publicata înca prin 1981, cînd era predata unor edituri bucurestene. Autoarea are la activ o biografie interesanta, sinuoasa, plina de discontinuitati, pe care nu va ezita sa le puna în seama unei conspiratii a destinului în complicitate cu sistemul, si în mod curios întreg acest parcurs este preluat într-un fel sau altul de carte de fata, amplificata în cuprins pe masura ce viata oferea alte si alte dezamagiri. Mi-o amintesc pe Mirela Roznoveanu (Roznovschi) de pe holurile Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti, spre finele anilor ’60: volubila, temperamentala, ambitioasa în studiu, cu o silueta unduitoare, dar si cu cearcane proeminente, de pe urma lecturilor de noapte, care i-au consolidat un acut simt critic la adresa profesorilor, dar si al colegilor, dintr-un an numeros si eterogen, ca si al meu de altfel, si din care ieseau lesne în evidenta Paul Goma si Alex. Stefanescu.
Cristian LIVESCU 
       Platonia este o carte foarte frumoasa. Am retrait nelinisti ale propriei mele adolescente, scaldat într-o nostalgie de o intensitate pe care nu credeam ca o mai pot trai. Suntem persoane diferite la vârste diferite, dar multi dintre noi ucid si îngroapa pe cei care au fost în trecut - de aceea este remarcabil sa citesc o carte în care nimic nu pare sa fi fost uitat. Iar cititorul se îndragosteste, desigur, de Platonia. Desigur, autorul trebuie sa o omoare câta vreme mai sunt doar câteva clipe înainte de Decembrie 1989 (care ar fi eliberat-o sau nu ar fi eliberat-o pe Platonia) si acest fapt subteran mareste patosul pe masura. Am citit ca Tolstoi a fost nesigur pâna aproape de final daca sa o omoare pe Anna sau nu. Sa se fi întâmplat la fel cu Mirela?
Andrei CODRESCU 
       What I find fascinating are the startling images gleaned from such a breadth of human experience. The poetry is of such depth and complexity while not in the least hermetic. It is as if the image is the precise one to stir the conflicting emotions that permeate the poems. Mirela Roznoveanu’s world travels and breadth of literary experience carry a resonance that inspires further exploration into the poetic line. Without actually reading the Romanian I find the reading of her poetry and of Heathrow O’Hare's translations as seamless. This is quite a remarkable accomplishment.
Elizabeth GAMBLE MILLER 
       Mirela Roznoveanu’s poetry is "innovative" where it counts, I think — the imagery is really stunning. I can't imagine anyone with any sensitivity reading her work, and not experiencing a strong emotional response.
William James AUSTIN 

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate