NICOLAE PENESCU

Avocat, politician

 
NICOLAE PENESCU

       Nicolae Penescu s-a născut la Piteşti în 28 februarie 1897, fiu de învăţător.
       A studiat Dreptul la Paris, ocupând apoi funcţii de: preşedinte al Uniunii Barourilor de avocați din România, preşedinte al organizației PNȚ din județul Argeş, ministru de Interne, în guvernul generalului Constantin Sănătescu şi secretar general al PNȚ.
       A fost arestat împreună cu soţia Fulvia în 1947 şi condamnat la cinci ani închisoare corecţională. Sentinţa a fost apoi majorată la opt ani, muncă silnică. După eliberare în 1955 a primit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Este arestat din nou în 1959 şi condamnat la 15 ani, fiind deţinut la Jilava. A aflat în aprilie 1963 că soţia sa a murit la scurt timp după eliberare. Prin graţierea deţinuţilor politici din 1964 este pus în libertate.
       Cu ocazia vizitei din 1968 a Generalului Charles de Gaulle în România, primeşte aprobarea unei vizite în Franţa, din care nu se mai întoarce, alegând calea exilului.
       Aici a pus bazele Consiliului Național Român, cu filiale în cinci state europene, în SUA, Canada şi Australia.
       Un colet cu bombă artizanală primit pe 3 februarie 1981 îl răneşte grav şi este internat la spital, unde a decedat pe 28 februarie.
       Este înmormântat de un sobor de patru preoţi: Vasile Boldeanu, Mircea Domitriu, Ion Târziu şi Monsignorul Cosma de la Biserica Greco-catolică, în Cimitirul Père Lachaise.

***

 
O DATORIE MAJORĂ

       Emigraţia română nu acordă suficientă importanţă unei reprezentări legitime a naţiunii noastre faţă de guvernele occidentale. Se confundă utilitatea manifestărilor individuale, de grup, sau de asociaţii, care fac cunoscute în lumea liberă aspiraţiunile românilor, cu necesitatea existenţei, unui purtător de cuvânt, care să aibă calitatea de a vorbi în numele poporului român, nu a emigraţiei. Cele câteva mii de emigranţi, aflaţi în ceea ce se cheamă încă "lumea liberă", prin diversitatea situaţiunii lor şi a inegalei lor repartizări în diferite ţări, unde de foarte multe ori ei s-au integrat definitiv, nu se pot confunda cu naţiunea română.
       Aliaţii au făcut deosebire între Statul Român, care era vremelnic dominat de o dictatură militară şi naţiunea română care nu se putea exprima, de aceea ei au dus tratative la Cairo cu partidele de opoziţie nu cu guvernul Antonescu, fiindcă acele partide reprezentau în realitate voinţa poporului român.
       După încetatea războiului, aliaţii Anglo-Americani au impus la Postdam sovieticilor prezenţa în guvernul român a partidelor democrate pe care guvernul Groza - tranziţie spre dictatura comunistă - le eliminase din compunerea acelui guvern cu ajutorul Uniunii Sovietice, care a impus pe Groza. Aceleaşi Puteri Occidentale, în principal Statele Unite, au înţeles la fel situaţia, când au crezut necesar să conlucreze cu reprezentanţii ţărilor captive, emigraţi în occident. Americanii şi englezii n-au recomandat alegeri generale în emigraţia românească, ca să se desemneze un organ reprezentativ al poporului român, ci s-a adresat Regelui şi reprezentanţilor partidelor, pe care aliaţii le recunoscuseră prin documente internaţionale. Pe această bază s-au constituit după 1947 toate comitetele naţionale, care reprezentau ţările care devenise captive, nu emigraţiile din aceste ţări.
       Primul Comitet Naţional Român s-a constituit prin procesul verbal din 6 aprilie 1949, care a fost sancţionat de Rege. El era compus din reprezentanţii Partidelor, Naţional-Ţărănesc, Naţional-liberal, Social-Democrat Independent şi personalităţi, care avuseseră în ţară responsabilităţi politice importante.
       Anterior cele trei partide, formaseră Consiliul Partidelor Naţional-Ţărănesc, Naţional-liberal, Social-Democrat Independent. Ziarul "Nation Roumaine" creat de naţionali-ţărănişti (Ghilezan şi Boilă) a devenit organul acestui Consiliu.
       La 3 iunie 1949, Comitetul Naţional prezidat de fostul Prim-ministru, Generalul N. Rădescu, şi-a dat un Statut. Scopul Comitetului Naţional era printre altele: a) a reprezenta Naţiunea Română şi a apăra interesele ei până în momentul liberării naţionale; b) a duce prin toate mijloacele acţiunea în vederea liberării României şi restabilirii sistemului democratic de guvernământ; c) a îndruma cooperarea românilor din străinătate, spre îndeplinirea acestor ţeluri. Pentru a marca o dată mai mult că la baza Comitetului Naţional stau partidele politice, Statutul prevedea la punctul 3: "Vacantele ce s-ar produce în sânul Comitetului, vor fi complectate precum urmează: Ȋn cazul în care devine vacant un loc deţinut de un reprezentant al unui partid politic, partidul respectiv va desemna dintre membrii săi un reprezentant nou. Această desemnare nu poate fi respinsă de Comitet decât cu 2/3 din voturi ... Am reprodus din acest Statut dispoziţiunile care au importanţă în chestiunea care ne preocupă.
       Primul Comitet Naţional a durat aproximativ un an. Discuţiile ce s-au produs în sânul lui, n-au fost imputate reprezentanţilor partidelor.
       Al doilea Comitet a fost prezidat de domnul Vişoianu. El a fost constituit tot cu reprezentanţii celor trei partide, conform hotărîrei din 6 Aprilie 1949, dar fără domnii Gafencu, Caranfil, Fărcăşanu, şi Creţeanu, care au refuzat să mai facă parte din el.
       Ȋn cursul timpului, acest Comitet s-a descomplectat. Ceva mai mult, împotriva unuia dintre membrii lui s-au adus acuzaţii grave de autorităţile competente franceze.
       Ȋncă din 1970, am cerut Regelui atât în audienţa ce mi-a acordat, cât şi prin memorii ce i-am trimis fie în numele partidului naţional-ţărănesc, fie împreună cu liberalii, să ia iniţiativa formării unui nou Comitet. La 1 martie 1972 printre altele scriam Regelui "Comandamentul Naţional în aceste zile grele, este uniunea forţelor româneşti cu reprezentanţi ai partidelor democrate şi personalităţi politice şi culturale din cele mai reprezentative din exil într-un Comitet de Uniune Naţională..."
       Descompunerea Comitetului s-a accentuat. El devenise o ficţiune. Ȋn 1974, el nu mai beneficia nici de ajutorul material american. Domnul Vişoianu a prezentat Regelui demisia Comitetului şi a cerut să formeze un nou Comitet, însărcinând cu formarea lui o personalitate în afară de partide. Ȋn numele partidului naţional-ţărănesc am făcut regelui această propunere. Regele n-a răspuns la demersurile noastre.
       Faţă de această situaţie, în numele partidului naţional-ţărănesc am luat iniţiativa reuniunei Consiliului celor trei partide democrate. Ea a avut loc la începutul lunii ianuarie 1976. S-a exprimat cu multă atenţie şi obiectivitate întreaga problemă a creării unui organ care să aibe legitimitatea necesară reprezentării naţiunii române. El nu putea fi decât un nou Comitet Naţional organizat pe aceleaşi baze, ca cele anterioare, dar ţinând seama de structura actuală a emigraţiei. Ȋn acest scop s-a hotărît lărgirea bazei noului Comitet, aşa cum noi o propusesem Regelui. Ȋn consecinţă nu s-au mai făcut discriminări ca în trecut şi s-au pus principii la alcătuirea lui. Pornind de la un nucleu iniţial format din membrii partidelor naţional-ţărănesc, naţional-liberal şi social-democrat independent, viitorul organism de reprezentare este deschis tuturor acelora, care în ţară sau în exil au manifestat sentimente şi atitudini conforme năzuinţelor neamului nostru.
       Contrară oricărei concepţii politice anti-democratice activitatea sa este incompatibilă cu participarea acelora care în mod direct sau indirect nu acceptă ca principii fundamentale de organizare politică pluralismul democratic şi librtatea de expunere a ideilor şi credinţelor religioase...
       Noul Comitet Naţional, continuarea celor anterioare se va constitui fără pecetea regală. Aceasta nu din vina noastră. Noi nu avem căderea să hotărîm care va fi viitorul regim constituţional al României. Acesta este dreptul exclusiv al poporului român, când el va fi liber să hotărască. Partidul Naţional-Ţărănesc a luat act că Regele a repudiat actul de abdicare din 1947. De aceea eu, în numele partidului meu, am făcut tot ce a fost cu putinţă pentru a determina pe Rege să continue a reprezenta legitimitatea statului român liber. Regele n-a binevoit să răspundă apelului ce i s-a făcut din mai multe părţi.
       Nimeni nu va mai fi acuzat de ignorarea Regelui. Se poate că cei care au redactat Statutul Comitetului Naţional la 3 iunie 1949 au prevăzut această împrejurare. De aceea au stipulat în primul articol: Comitetul reprezintă Naţiunea română.
       Noul Comitet va reperzenta deci naţiunea română, cu condiţia ca el să aibe la bază partidele politice, care au fost expresiunea voinţei ei în România Liberă. El nu va fi compus numai din partidele politice. Acestea îi vor da baza legitimităţii lui...
       Asociaţii. grupuri sau persoane se vor pretinde fiecare îndreptăţiţi să reprezinte poporul român. Guvernele occidentale nu vor şti cu cine să stea de vorbă. Nu numai că nu vor putea fi apărate cu eficacitate înteresele naţionale, dar se va crea un adevărat haos, care ne va discredita. Asociaţiile şi grupările ce nu vor participa la constituirea Comitetului, vor putea colabora cu el spre satisfacţiunea generală şi binele ţării.
       Este de o deosebită importanţă alegerea preşedintelui acestui Comitet Naţional. El va trebui să fie un om încă tânăr, energic, inteligent, cultivat, dacă se poate cu unele relaţii internaţionale, om de iniţiativă şi imaginaţie. Pe scurt un om cu însuşiri politice.
Despre Nicolae PENESCU şi activitatea sa:

       Lupta permanentă în viaţa politică de aproape 60 de ani a început-o în 1923 alături de Iuliu Maniu. Ȋmpreună cu Ion Mihalache a râmas statornic lângă acest ctitor al României Mari tot restul vieţii. După cei 17 ani de închisoare, Nicolae Penescu a mai găsit energia să pună bazele Consiliului Naţional Român în vederea unirii românilor din Exil.

Cicerone IONIŢOIU  

       Dinamismul şi perseverenţa lui Nicolae Penescu au dus la crearea Consiliului Naţional Român, primul organism român, format din adeziunea românilor din Exil, hotărîţi să facă cunoscute suferinţele şi doleanţele fraţilor noştri subjugaţi.

Ion MILOAE  

       Nicolae Penescu a luptat pentru salvarea Bisericii Ortodoxe Române de la Paris în momentele grele prin care ea a trecut, fiind unul din stâlpii Consiliului Eparhial.

Preot Vasile BOLDEANU  


 
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate