NICOLAE PETRA

Economist, editor, poet, publicist

 
NICOLAE PETRA

       Nicolae Petra s-a nascut in satul Sibiel, jud. Sibiu, la 9 octombrie 1909, tatal sau fiind, proprietar de banca. Dupa clasele primare, urmeaza cursurile liceului „Gheorghe Lazar” din Sibiu. Studiaza stiintele economice in Germania unde in final isi ia doctoratul.
       In 1935 indeplineste functia de director al Bancii fondate de tatal sau si aceea de secretar al Congresului Economic al Ardealului si Banatului. Un an mai tarziu publica cartea „Bancile romanesti in trecut”. In 1940 este numit subsecretar in Ministerul Economiei Nationale.
       Evenimentele si urmarile celui de al II-lea razboi mondial il determina sa paraseasca tara, stabilindu-se mai intai in Belgia. De aici pleaca in America. Intre anii 1949-’50 este redactor la publicatia „Solia” editata de Episcopia Ortodoxa Romana de la Vatra. Dupa un timp, se stabileste in Mexico-City.
       Prin activitaea sa este considerat drept una din personalitatile marcante ale exilului, un luptator al unitatii romanilor deztarati, un pastrator al datinilor si traditiilor romanesti. A fondat impreuna cu Vasile Posteuca revista „Drum”, iar la Madrid a editat cu Virgil Ierunca, publicatia „Limite”.
       La Puebla, nu departe de capitala Mexicului a infiintat un locas dedicat culturii stramosesti - Casa Romaneasca.
       A publicat poezii, eseuri in revistele timpului. A editat la Madrid volumul „Poezii” (1974), "Predici in pustiu" in Mexico, (1982). A incercat si pictura.
       S-a stins din viata in ziua de 15 august, 1985, in urma unui atac de inima

 
SINGURI

Te-ai ascuns de noi Doamne, si ne-ai lasat singuri
Ca sa pacatuim, nestiuti de Tine
Intr-o lume plina de ispite si dureri.

Sa ridicam glasul catre Tine spre iertare,
Si Tu sa nu auzi nimic
Si geamatele sa se sparga in piepturile noaste.

Suntem prea plini de ele si nu este scapare
Ca sa spunem ascunsi sub sutana
La ce ne ajuta, ca sa plangem mai greu.

Ne-ai aratat un drum de foc cu spada
Dar nu putem sa-l tinem drept in noi
Caci ne-ai facut slabi si nevolnici dintru inceput

Apoi Ai scris cu trasnet legile tale in piatra,
Dar piatra e grea si inima goala
Si poruncile tale nu le putem implini.

Nu esti nicaieri sa ne ajuti in calea vietii,
Ne uitam la cer dupa semne
Si vedem doar surda Ta neindurare, Doamne.

Anii aduc cu ei, peste noi cenusa pacatelor noastre,
Caldura lemnului ars ne minte putin
Sa credem ca rugaciunea noastra gaseste ascult

Dara cum nu mai vedem nici cerul, nici iesirea,
Ca sobolul traim sub pamant, slabiti si goi
Pierduti in negrul pacatelor noastre.

Ori vreai sa spui ca drumul este numai prin noi,
Ca tu apoi sa ne alegi,
Sa ne imparti intre Tine si cel rau.

Dupa masura faptelor noastre, dupa cat am dat,
Ori dupa masura furtului nostru,
Sau daca am pierdut semnul lui Iov.

O Doamne, gaseste undeva mila de noi,
Si da-ne o speranta de drumul catre rai,
Ne-ai lasat prea mult singuri in pacatele noastre.

***

MERS

Privim inlauntrul vremurilor
ce stau stranse in noi
si le desfasuram din ceata.

Lumina se apropie galbena
si se lasa apasata de albastrul anilor
ca sa se stecoare prin frunze
in verdele padurior.

Cei ce inteleg viata din priceputul vesniciei
ce nu alearga catre stangeri grabite
de avutii, de pamanturi, de fala.

Stau sprininiti in marginea serii linistite
de bradul iesit indraznet din padure
in mijlocul pasunii
de ieri privind in maine.

Intr-o pace care pierde sensul si culoarea
mergerii
si tine numai rasuflul din adancuri spre inaltimi
a marii.

 
ANII

Cand aruncam un vis peste cerurile-nalte
Anii se-ntorc si cad mai grei pe noi

Cand risipim prin campuri atatea asteptari
Anii se pierd si praful lor ne doare

Cand stam uitati la margine de drum
Anii se duc mai tristi ca altadata

Cand radem si intindem lumini in departari
Anii se schimba-n zile, in clipe si-n nimic

Cand plangem si inchidem durerile in noi
Anii se prind in glod far-de miscare

Cand ramanem tacuti si plini de remuscari
Anii se-ntind in zare, cuprind in ei vecia

Cand cautam sa prindem un inteles din totul
Anii se-ascund in vorbe si vorbele sunt goale.

Publicatia DRUM
Publicatia LIMITE

 
Publicatia "LIMITE" editata de Nicolae Petra, Virgil Ierunca si Aurelio Rauta la Madrid (sus)

Revista "Drum", fondata de Nicolae Petra si Vasile Posteuca in Statele Unite (stg)


Despre Nicolae Petra:

       Nicolae Petra este exemplul unei personalitati exceptionale din acest exil atat de greu ipotecat prin tot felul de anti-sentimente ale atator firi zacase…Tot ce spune Petra gandind la viitorul de trezire al neamului sau, este negarea raului ca forta de sine insasi. “Raul” trece ca visul rau. De aceea orice razbunare este de fapt o intoarcere la el. Neamul drept este ca dumnezeirea: nu se razbuna, pentru ca dreptatea insasi nu este razbunarea si este straina de firea neamului… Rareori s-au intalnit asa de armonios (n.n. ca la N. Petra), simtirea, inteligenta si bunul gust romanesc din arta milenara a poporului nostru.

Horia STAMATU
       Cugetarea lui Nicolae Petra fiind tesuta intr-un covor poetic trebuie s-o receptam intr-un mod poetic, altfel nu vom intelege nimic, decat niste fire de lana colorata, care desi sunt parte din covor si interpretate fir cu fir, fara contextul metaforei mari, ofera un punct de vedere al omului fara perspectiva...
       Cugetatorul este si poet. Daca nu l-ai inteles „simfonic”, atunci cand iesi din aceasta gradina in care te-a ospetit cu jocul de-a v-ati ascunselea, dupa otravi de indoieli si coborari in prapastii unde soarele se vede mai disperat de inalt, la gluma facuta nu te cearta, ci ca unul care ramane iarasi singur, in ceea ce voia sa spuna, inchide poarta dupa tine, dar inainte de a urca in Foisorul de Taina ii spune celui care, ”a intins cu Mine mana in blid, acela ma va vinde”.
Dumitru ICHIM
       Daca tristetea lui Nicolae Petra ni se releveaza la ceea ce critica moderna numeste “prima lectura”, provenind in mod esential din conditia de exilat, la o a doua lectura, ne dam seama ca poetul pune in discutie probleme mult mai generale si profunde. La capatul unei vieti, Nicolae Petra incearca transfigurarea artistica a ceea ce s-ar numi bilantul existentei omului modern. Ce ramane? Un dor imens, in primul rand un dor de tara: ”O singura doina / si numai o vorba / ne vine de-acolo si merge aici / si-o singura cale aseaza o tara in veci.” (Tara)
Oana COSTIN
       Nicolae Petra aduna in poeziile sale, si mai ales in sufletul sau dorul de tara si marea iubire, una deosebita, o iubire in sensul christic al cuvantului: „Tu nu esti pentru a sterge / Gresalele / Nici pentru a uita / Impotrivirea / La poruncile Tale / Ci doar pentru a indruma / nestiinta / Catre intelesul vietii / Aratandu-ne / Lumina catre adevar” (Gresalele noastre).
       El sugereaza complexitatea conditiei de exilat, prin dureroasa acceptare a prezentului, a neincrederii viitorului si a evocarii trecutului pe veci pierdut, dar neuitat: „Prind Carul Mare si-l imping spre sura / Ca noaptea ce se aseaza peste dealuri / Inchid in el atatea doruri / ce-asteapta doar sa zgarie, sa sparga / Ca toate dorurile neimplinite, ce nu mor” (Doruri).
Alexandru TOMESCU
       Nicolae Petra a insemnat un murmur bun, un fel de rugaciune pe care o exprima fara preget, chiar atunci cand spunea blajin lucruri aparent indiferente, chiar atunci cand tacea, ascultandu-te cu zambetul lui deopotriva impacat si trist, niciodata amar sau resemnat, zambetul unui indragostit si de Cer si de pamant in stare sa gaseasca oricarei tristeti izul cel dulce.
L. M. ARCADE
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate