FLAVIA COSMA - SĂLBĂTICIUNI ȘI UMBRE

 

Flavia Cosma – Sălbăticiuni și umbre

Flavia Cosma – Sălbăticiuni și umbre (Editura Ars Longa, Iași, 2015; ediție în limba franceză: Fauves et ombres, Editions du Cygne, Paris, 2017; ediție în limba spaniolă: Fieras y sombras, Malva Editores, Granada, 2018): Timpul, natura, iubirea și călătoria sunt cele patru variabile poetice, crucificate am putea spune, din volumul Sălbăticiuni și umbre. Natura elementală primordială se aliniază în versurile Flaviei Cosma în această ordine: foc, lemn, aer, pământ apă, cu tot universul lor coloristic corespunzător: roșu, verde, alb, galben și albastru. Motivele poetice frecvente în cele cincizeci și șase de creații, sunt legate de trecerea ireversibilă a timpului. Motivul zborului, al drumului, al imperfecțiunii, al nimicniciei, al luminii, al umbrei, al flăcării, al lumii paralele, al visului, al maleficului, al magnetismului, al toamnei și al ploii, dar și al șarpelui (ispită, înțelepciune) și al pisicii (labilitate, perfidie), între altele, nu fac altceva decât să-l completeze. Șarpele, pisica și Sfinxul, apar destul de frecvent în poeziile Flaviei Cosma. Primul e asociat cu forțele ascunse ale întunericului, cu puterea tenebrelor ca element inițiatic, Sfinxul, altă metaforă inițiatică, accentuează misterul și enigmele vieții, pisica apare poate și pentru că în subconștientul ei, poeta o asociază cu timpul, prin cel puțin o calitate comună, anume aceea de dominare, de stabilirea limitelor spațial-teritoriale chiar, dar nu mai puțin prin faptul că pisica ‘își amintește’ de brațe ocrotitoare și de căldura copilăriei (cum face poeta însăși), temă și ea prezentă în poeme. (…) Sălbăticiuni și umbre, cartea metaforă a Flaviei Cosma e o o altă formă de ilustrare a motivului vanitas vanitatum, prin care poeta încearcă să ne spulbere iluzia că am trăi o realitate obiectivă (Iluzii deșarte). Adevărata noastră realitate ar fi unică și personală, construită de propia noastră minte, limitat-subiectivă deci, din care doar dragostea adevărată ne-ar putea salva. Acea dragoste necondiționată care să ne ridice vibrația energetică până acolo încât să ne facă să rezonăm cu glasul îngerilor, chiar. (extrase din recenzia semnată de Ofelia M. Uță Burcea, Doctor în Filologie Romanică, Universitatea Complutense, Madrid)

 

 

Pe un pat de spital

 

Afară strălucesc nămeţii albi şi mari

Sub soarele de ora patru după amiază,

Înăuntru - colcăie secţia de urgenţe

Şi ameninţarea obscenă cu moartea.

Doctori cu carnete în mâini

Te iscodesc dacă mai vrei sau nu

Să fii resuscitat,

Orbecăie printre multiple diagnoze,

Emit teorii, fac presupuneri,

Negoţul cu moartea-i înfloritor,

Trebuie s-o cumperi, vrei nu vrei,

Ca sa nu superi vracii, călăii.

 

Tânjeşti să pleci, să fugi cât mai departe,

Dar ei te ţintuiesc pe pat,

Te învinuiesc de nesimţire

Când nu prezinţi simptomele din cărţi,

Pereţii fluizi foşnesc ameninţător

Lumea geme, vomită, împrăştie microbii,

Unii îşi pierd raţiunea şi

Delirează.

 

Visez cu ochii deschişi la pâinea aurie din cuptor

La scrisorile încă nescrise, la doruri,

La omul acela care mi-a uitat adresa şi nu ştie unde să mă mai caute

Sau nu vrea, sau nu poate.

 

 

 

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate