Horia Ion GROZA
Despre participarea credinciosilor la Dumnezeiasca Liturghie

Dumnezeiasca Liturghie - ALTERNATIVA        Liturghia ortodoxa este o calatorie în care Îl însotim pe Domnul Iisus prin scurta Sa existenta pe pamânt. Prima parte, Proscomidia, închipuie Nasterea Domnului (“prescura din care este taiat agnetul o închipuie pe Maica Domnului si, prin ea, pârga framântaturii firii umane, iar scoaterea agnetului simbolizeaza nasterea Mântuitorului, aratând astfel ca Hristos s-a facut om desavârsit luând firea umana în afara de pacat”; savârsita în taina altarului, ea cuprinde slujba de preparare a pâinii si vinului când se efectueaza toate pomenirile de vii si morti).
       Partea a doua a Liturghiei începe când preotul deschide perdelele usii centrale a altarului si spune: “Binecuvântata este Împaratia Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin”. Aceasta este Liturghia Cuvântului (liturghia catechumenilor, a învataceilor).
       Rugaciunile de cerere si antifoanele merg într-un crescendo spre momentul de vârf al Liturghiei Cuvântului: citirea Evangheliei. Antifonul întâi (Ps. 103) si prima jumatate a Antifonului doi (Ps. 146) tin de Vechiul Testament, jumatatea a doua a Antifonului doi si Antifonul trei (Fericirile) tin de Noul Testament (la noi, la români, nu se cânta la strana prima parte a Antifonului doi). Preotul rosteste în altar, referindu-se la rugaciunile de cerere care tocmai s-au terminat: “Cel ce ne-ai daruit noua aceste rugaciuni obstesti si împreuna-glasuite, Cel ce si la doi si la trei, care se unesc în numele Tau, ai fagaduit sa le împlinesti cererile, Însuti, si acum, plineste cererile cele de folos ale robilor Tai dându-ne noua, în veacul de acum, cunostinta adevarului Tau, si în cel ce va sa fie, viata vesnica daruindu-ne”. Este momentul când atentia noastra se îndreapta spre învatatura Domnului. Cu aceasta începe Mica Iesire, când preotul iese cu Sfânta Scriptura purtându-o la înaltimea fruntii, închipuind intrarea Domnului Iisus în lume sa propovaduiasca Cuvântul lui Dumnezeu. El este precedat de diacon sau baiatul de altar cu lumânarea aprinsa care reprezinta pe Sfântul Ioan Botezatorul (“Ioan era lumina, care este aprinsa si lumineaza, si voi ati vrut sa va înveseliti câtava vreme la lumina lui” – Ioan 5,35), care L-a anuntat pe Domnul („El este Acela despre care ziceam eu: ,Cel ce vine dupa mine, este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine’ “ – Ioan 1, 15).
       Momentul Micii Iesiri corespunde predicii de pe munte când Domnul i-a învatat pe oameni Fericirile (cântate în acest timp de strana) si pregateste pamântul roditor al inimii pentru samânta cuvântului Evangheliei. Preotul, pregatit sa reintre în altar, rosteste neauzit aceste vorbe: “Stapâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat în ceruri cetele si ostile îngerilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca împreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc împreuna cu noi si împreuna slavesc bunatatea Ta”, care amintesc spusele Domnului (“Adevarat, adevarat va spun, ca, de acum încolo, veti vedea cerul deschis si pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorându-se peste Fiul omului.” - Ioan 1,51). În aceasta atmosfera de mare tensiune spirituala, preotul ridica Sfânta Scriptura sus cântând pe un ton înalt: “Întelepciune, drepti”. Întelepciunea este Fiul lui Dumnezeu (v. episodul Despre întelepciune în Vechiul Testament).
       Acum întreaga suflare – îngerii si sfintii, precum si credinciosii (care cânta la strana: “Veniti sa ne închinam si sa cadem la Hristos. Mântuieste-ne pre noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morti, pre noi cei ce-Ti cântam: Aliluia.”) este numai o sublima cântare de slava iar prezenta lui Dumnezeu se simte pretutindeni în aer. De aceea vine firesc Trisagionul: invocarea Sfintei Treimi pe ton de fierbinte ruga: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi”. Cântarea de evlavie a credinciosilor se rostuieste în ceea ce glasuieste preotul în numele tuturor, cu o voce auzita doar de el si de Dumnezeu: “Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de toata puterea cereasca închinat; Cel ce dintru nefiinta întru fiinta ai adus toate; Care ai zidit pe om dupa chipul si asemanarea Ta si cu tot harul Tau l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocainta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tai, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tau jertfelnic si a-Ti aduce datorata închinare si preaslavire: Însuti Stapâne, primeste si din gurile noastre, ale pacatosilor, întreit-sfânta cântare si ne cerceteaza pe noi întru bunatatea Ta. Iarta-ne noua toata greseala cea de voie si cea fara de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa slujim Tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-placut Tie. Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin”. Sufletul nostru este acum gata de a asculta, cu dragoste si cutremur, în cuget curat, Cuvântul Domnului care se coboara spre noi în puternica slava.
       Se aude mai întâi cuvântul Apostolilor inspirat de întelepciunea Domnului (Faptele sau Epistolele) si apoi, dupa rugaciunea din altar a preotului rostita cu glas de adânca taina (“Straluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stapâne, lumina cea curata a cunoasterii Dumnezeirii Tale si deschide ochii gândului nostru spre întelegerea evanghelicelor Tale propovaduiri. Pune în noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului calcând, vietuire duhovniceasca sa petrecem, cugetând si facând toate cele ce sunt spre buna-placerea Ta. Ca Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.”), se aude Însusi Cuvântul Domnului – cel din Evanghelie.
       Urmeaza, ca un coborâs spre lume si nevoile ei, rugaciunile de cerere ale credinciosilor, pentru toti ai nostri, vii si morti. Aceasta a doua parte de Liturghie, numita Liturghia Cuvântului se încheie cu Ectenia Catehumenilor (cei care se pregatesc sa devina crestini ortodocsi – lucru valabil în vechime cu noii veniti dintre fosti pagâni si, în timpurile moderne, cu cei care se convertesc în Vest de la alte credinte crestine), când cu o ultima rugaciune, ramân doar crestinii adevarati, consacrati de biserica (“Câti suntem credinciosi, iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam”).
       Începe partea a treia a Liturghiei, cea mai importanta, Liturghia Euharistiei, Liturghia credinciosilor, al carei miez este Sfânta Jertfa, cuprinsa între doua rugaciuni mari, vitale pentru credinciosi - cea a Crezului si cea Domneasca (“Tatal nostru”). Strana intoneaza cântarea Heruvimilor când ne înaltam cu îngerii laudând pe Dumnezeu, în pregatirea iesirii cu Sfintele Daruri (Marea Iesire). Aceasta iesire, care initial era motivata real de aducerea darurilor la altar dintr-o alta parte a bisericii, închipuie trecerea Domnului prin Ierusalim (strana cânta “Ca pre Împaratul, pre Împaratul tuturor sa-L primim, pe Cel nevazut, înconjurat, de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia”) în mersul Sau spre Rastignire (Jertfa care are loc pe altar). Cu evlavie credinciosii ating, îngenunchiati, haina preotului purtând Sfintele Daruri, ca odinioara femeia cu scurgerea de sânge atingându-se de haina Mântuitorului si vindecându-se (Luca 8, 43-48). Jertfa nu poate avea loc pâna nu spunem Crezul ca sa întelegem sensul Jertfei. La Crez cuvântul "Eu" (tot crezul este rostit la persoana întâia) reprezinta întreaga suflare a bisericii într-un singur trup spiritual.
       Ajungem la alt vârf - vârful Liturghiei Frângerii Pâinii (al Euharistiei), punctul central si vital al întregii Liturghii. În pregatirea acestui moment, când iarasi toata suflarea devine una si simtim peste noi suflarea lui Dumnezeu, strana cânta: “Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartita”. Glasuirea ei este dusa mai departe de preot spre Dumnezeu în rugaciunile de sfintire a Cinstitelor Daruri (“Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti cânta Tie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne închina, în tot locul stapânirii Tale; caci Tu esti Dumnezeu negrait si necuprins cu gândul, nevazut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind: Tu si Unul-Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt. Tu din nefiinta la fiinta ne-ai adus pe noi, si cazând noi, iarasi ne-ai ridicat si nu Te-ai departat, toate facându-le, pâna ce ne-ai suit la cer si ne-ai daruit împaratia Ta ce va sa fie. Pentru toate acestea multumim Tie si Unuia-Nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfânt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim; pentru binefacerile Tale cele aratate si cele nearatate, ce ni s-au facut noua. Multumim Tie si pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, desi stau înaintea Ta mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, care se înalta zburând…”)
       Strana cânta “Osana” cu glas mare de slava, ca la intrarea Domnului în Ierusalim, în timp ce preotul se adreseaza în taina Sfintei Treimi, cu glasul rugaciunii launtrice, în altar, înapoia perdelelor trase: “Cu aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stapâne, strigam si graim: Sfânt esti si Preasfânt, Tu si Unul-Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt. Sfânt esti si Preasfânt si slava Ta este plina de maretie. Caci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Nascut Fiul Tau L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Si Acesta venind si toata rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut si mai vârtos Însusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâinea cu sfintele si preacuratele si fara prihana mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicând”. Atunci, noi de-afara, auzim cuvintele Sfintei Jertfe: “Luati mâncati…” Sfânta Jertfa, prin care iesim din timpul nostru curgator al omenescului perisabil si intram în timpul vesnic al pacii lui Dumnezeu, aduce revarsarea Domnului în noi si produce trezirea spiritului Sau care sade pururi tainuit în noi si acum se ridica în întâmpinarea revarsarii Lui.
       Strana intoneaza cântarea de lauda a Maicii Domnului (“Cuvinne-se cu adevarat…”), caci ea este puntea noastra la cer. Devenim astfel prin comuniunea sufletului nostru cu Hristos, fii ai lui Dumnezeu (asa cum spune si Domnul Iisus în rugaciunea Sa în Ghetsimani, narata de Sfântul Evanghelist Ioan) si, astfel, dupa rugaciunile de cerere ale Ecteniei, putem cere sfios permisiunea de a cuteza, “cu îndraznire si fara de osânda”, sa chemam numele lui Dumnezeu Tatal. Înaltam astfel rugaciunea "Tatal nostru", o rugaciune rostita într-un glas la persoana întâia plural, ca o universalitate a simtirii crestine.
       Urmeaza împartasirea cu Sfintele Taine prin care si trupul nostru participa la vesnicie, asa cum spiritul deja a facut-o în timpul savârsirii Sfintei Jertfe. Domnul Iisus a înviat! Apoi este rugaciunea de despartire ("Cel ce binecuvintezi Doamne pe cei ce te binecuvinteaza si sfintesti pe cei ce nadajduiesc întru Tine") când redevenim indivizi separati si plecam în lume (rugaciune pe care parintele Kalistos o numeste “liturghia noastra de peste saptamâna” - cuvintele care ne vor însoti pâna când vom reveni la urmatoarea liturghie).
       Deci sa încercam sa devenim o fiinta liturgica, sa respiram întregul parcurs al Sfintei Liturghii în orice clipa constienta a existentei noastre. Ea este trairea noastra cu Domnul Iisus si cuprinde tot: si Sfânta Treime cu existenta Sa cereasca, si existenta pamânteasca a Fiului lui Dumnezeu întrupat, si existenta noastra (prin rugaciunile ecteniilor) si comuniunea spre care tindem.

Pentru arhiva ORTODOXIE apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate