Maica Stareta Benedicta Braga
Meditaţie la “Adormirea Maicii Domnului”
15 august

Adormirea Maicii Domnului

       „Ȋntru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea o ai părăsit de Dumnezeu Născătoare.” (din troparul Adormirei)
       Cine poate descrie taina acestui mare praznic împărătesc?
       Hristos a lăsat aceasta taină nerostită, dar, nu cu totul necomunicată.
       Sfinţii Andrei Criteanu şi Ioan Damaschin au multe predici lămuritoare despre Maica Domnului şi despre acest praznic.
       Sfântul ei fiu ridicându-se la Tatăl sau, a ridicat la „pământul ceresc”, pe cea care era „cer pământesc”.
       Ea era fiinţa care împlineşte planul Sfintei Treimi cu privire la mântuirea oamenilor şi a lumii.
       Proorocul David, insuflat de Duhul Sfânt, face din întreg Psalmul 44 o cântare de preamărire lui Mesia – Ȋmparatul veacurilor.
       Cerurile s-au deschis şi Proorocul vede pe fiul Tatălui în locaşurile de slavă, stând pe tron de domnie, plin de frumuseţe şi îmbracat în putere.
       Iar înlăuntrul curţilor casei lui Dumnezeu, Psalmistul vede o femeie, învăluită şi împodobită cu mare frumuseţe.
       El nu-şi poate stăpâni glasul de admiraţie şi strigă: ”Statut-a Ȋmpărăteasa de-a dreapta ta, Doamne, îmbrăcată în haina aurită...” (Ps. 44,11)
       Cine este acea femeie, împodobită cu toată strălucirea?
       Este Prea Sfânta Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Şade de-a dreapta tronului Fiului ei, pentru că este Stăpâna tuturor fapturilor.
       Ceea ce Sfinţii Părinţi au contemplat în viziuni răpitoare, noi vedem astăzi cu ochii credinţei noastre.
       Sfânta Fecioara a trăit pe pământ şi prin curaţia ei feciorelnică s-a învrednicit să devină mireasa a Prea Sfântului Duh.
       Ȋn trupul ei s-a zămislit cel fără de început – Fiul lui Dumnezeu. La sânul ei s-a hrănit „Hrănitorul” nostru şi al tuturor făpturilor.
       Acest „Rai Cuvântător” după ce şi-a îndeplinit pe pământ rolul ei de „chivot”, purtator al Cuvântului lui Dumnezeu, astăzi o vedem trecând de la cele pământeşti, la cel de sus.
       O vedem în lăcaşurile cereşti, lângă altarul Prea Sfintei Treimi: „Ȋnvăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de 12 stele pe cap” (Apoc. 12,1)
       Pe cruce fiind răstignit Domnul Iisus, o încredinţează pe Sfânta Sa Maica ucenicului iubit Ioan. „Fiule, iată mama ta„ şi „Femeie iată fiul tău.”
        Prin aceste cuvinte Iisus ne-a făcut pe noi, întreg neamul omenesc, fii ai măicutei Lui, iar pe Prea Sfânta Lui Maica, rugătoarea şi ocrotitoarea noastră în nevoi şi necazuri.
       După înalţarea fiilui ei la cer, Sfânta Fecioară a fost ca o făclie luminoasă în mijlocul apostolilor şi a primilor creştini din Ierusalim.
       Ea se afla cu ucenicii la rugăciune şi la frângerea pâinii, şi deasemenea prezentă la „pogorârea Duhului Sfânt” peste Sfinţii Apostoli.
       Când i s-au împlinit zilele de trăit pe pământ, ea a murit cu moarte firească, pentru că fiind ca noi toţi din pământ, în pământ trebuia sa se întoarcă. Dar moartea i-a fost fără durere, şi Cel ce i-a păzit fecioria la naştere, i-a păzit şi trupul de moarte (putrejune) ridicându-l la cer, în Sfânta Sfintelor, lângă tronul lui Dumnezeu.

       ”Maica mea Binecuvântată, intra în slava mea. Frumoasă eşti şi nici o prihană nu este în tine.”(Cant. 4,7)

Iar noi păcătoşii cu smerenie strigăm ţie:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu.
Bucură-te stâlpul bisericii cel neclintit.
Bucură-te adâncul milostivirilor.
Bucură-te Maică, Pururea Fecioară!
Amin!

Pentru arhiva ORTODOXIE apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate