PETRE VĂLIMĂREANU

Teolog, jurnalist, editor

 
PETRE VĂLIMĂREANU

       Petre Vălimăreanu s-a născut în satul Ţigăneşti – Topoloveni, jud Argeş, fiul învăţătorului Nicolae şi al Alexandrinei (fiica preotului Ion Tulucă din Lereşti), pe 29 iunie 1909.
       Copilăria o petrece în satul natal. Urmează Seminarul Teologic la Curtea de Argeş şi apoi la Constanţa, unde se întreţine singur, funcţionând ca învăţător.
       Studiează teologia la facultăţile din Cernăuţi şi Bucureşti, obţinând licenţa în 1933, decan fiind Prof. Ion Mihălcescu, mai târziu mitropolit al Moldovei cu numele de Irineu. Frecventează, cursurile şi conferinţele profesorilor, A C Cuza, Nicolae Paulescu, Ion Găvănescu, lunând parte la congresele studenţeşti de la Braşov, Sibiu, Băile Herculane.
       În anul şcolar 1940/1941 este profesor de religie la Liceul Militar Ştefan cel Mare, mutat de la Cernăuţi, din cauza urgiei ruseşti, la Câmpulung Muşcel.
       Părăseşte ţara prin Jugoslavia, Valea Timocului. La Vîrşet este arestat şi înternat la Buchenwald. Lucrează la fabrica de avioane de la Rostock. Colaborează la revista „AXA” editată de Paul Costin Deleanu.
       În 1944 fuge pe timpul bombardamentului la Viena. De aici trece Alpi în Italia prin pasul Brennero, stabilindu-se la Roma.
       Îşi continuă studiile, susţinându-şi doctoratul în Drept şi Teologie. Editează începând cu anul 1951 publicaţia „VATRA” - foaie românească de opinie şi informaţie, care apare până în ultima clipă a vieţii sale.
       Se hotăreşte să se mute în Germania la Freiburg. Se căsătoreşte a doua oară cu doamna Maria Ott, născută Gruia (31 decembrie 1968).
       Acuzând dureri abdominale este internat pe 12 octombrie 1994 la Clinica Universităţii din Freiburg, unde este operat.
       Se stinge din viaţă în ziua de 30 octombrie 1994, lângă el fiind soţia Maria şi Părintele Protoiereu Dumitru Emanoil Popa.

BUNÃ ŢARÃ - REA TOCMEALÃ

       România n-a fost, sub crunta ocupaţie a îndrăciţilor, decât codru de jefuit şi, mai ales, cobaiul celor mai absurde încercări de a strâmba în om ochiul lui Dumnezeu, fără de care n-ar mai rămâne decât o vită oarecare, supusă la orice.
       Pepiniera a fost la Piteşti, în închisoarea cunoscută drept cea mai de preţ realizare a "marelui bărbat de stat", plâns şi acum de democraţii dictaturii lui Carol Wolf, gâdele Armand Călinescu. Noile procedee, îmbogăţite cu rezultatele macabrului laborator, s-au extins apoi la toate închisorile din ţară, cu aplicare şi în marea închisoare România, izolată de lume prin sârmă electrificată, câini dresaţi, miradoare, reflectoare, mine şi grăniceri răsplătiţi regeşte pentru fiecare cap vânat, biet frate nefericit, adulmecând un fir de respiraţie mai liberă. Efectul era scontat în orice caz ca sigur: căci cei ce rezistau, dispăreau; iar ceilalţi ajungeau tot la moarte, cea mai atroce dintre morţi: moartea spirituală,-necesari şi buni ca instrumente docile la înfăptuirea planurilor din hrube. Examenul general, pentru verificarea gradului de reuşită în opera de animalizare, s-a dat la alegerile din 20 Mai anul trecut...

'VATRA' - foaie românească de opinie şi informaţie, Editor Petre Vălimăreanu

„VATRA” - foaie românească de opinie şi informaţie, Editor Petre Vălimăreanu

       Lupta dintre internaţionale pentru comanda globului, se conturează tot mai mult. Cu uriaşele descoperiri, nu va mai fi posibil ca pământul să aibă mai mulţi stăpâni. Unele caută să consolideze prin colaboratori în subordine; altele, prin supuşi. România, în acest context, pare sortită unei colonizări masive. Este o ţară "făcută" ideală în acest scop: bogată din pronia cerească, ea are acum locuitori „blajini" (sau blajiniţi), reduşi la reflexe condiţionate, iar în frunte deja un sinedriu, grup de alogeni care fac tot ce pot ca bruma de "inteligenţă" ce-a mai rămas să se expatrieze, rămânând pe loc numai dresaţii şi dresabilii. Aşa se explică şi strădania căpuşelor din creştet: Iliescu-Neulander-Brucan-Bârlădeanu-Rosen, de a lăsa ţara cât mai înapoiată. Căci nu-i putem considera, pe toţi, atât de idioţi încât să nu vadă că modul lor de guvernare îndepărtează toate simpatiile - şi toate ajutoarele - externe, ţinând ţara pe loc. Aşa ne explicăm şi graba risipirii, cu fapte de mardeiaşi care au uimit întreaga lume, a imensului capital moral câştigat de ţară la revoltă. Şi atunci, de ce totuşi o fac? Întrebarea cheie e una singură: Au fost ei bineintenţionaţi? E vorba numai de incompetenţă? Sunt în slujba vreunei oculte, opusă intereselor noastre naţionale? Incompetenţa este mai mult ca sigură, căci, dacă şi pentru cizmărie trebuiesc ani de ucenicie, - unde şi când au învăţat, de unde şi-ar fi putut ei câştiga capacitatea de a guverna o naţiune? - care nici nu-i a lor.
       Reaua credinţă însă, ca şi slujirea altor interese, reies cu claritate din tergiversarea, din silnicia cu care -şi numai împinşi din afară!- iau câte un sfert de măsură spre normalizare, praf în ochii celor ce aşteaptă măsuri hotărîte. Interesul lor, probat de fapte, este să ţină ţara înapoiată, pentru a putea-o comanda fără murmur şi a rămâne incapabilă de acţiune când milioane de vagabonzi -"oameni fără Dumnezeu şi patrie", cum i-a văzut Rădescu- vor socoti momentul potrivit să treacă Nistrul şi Egeea spre noul eden, cu "câmpii mănoase" şi slugi "blajine": ideal hinterland al patriei istorice, devenită far, cu lumini drămuite, al globului întreg.
       Există în ţară o reacţiune, nu ştim cât de conştientă de ce este în joc, sau numai instinctivă. Bănuim mail mult ipoteza ultimă, căci, de-ar fi conştienţi de grozăvia pusă la cale pentru destinul românesc, ar fi mai sgârciţi la gâlceavă, şi mai uniţi. Căci şi câinii încăieraţi, când se iveşte lupul, se reped toţi asupra lui! De aceea socotim că n-au ajuns să vadă ce-i aşteaptă, iar când în fine vor vedea, nu va mai fi nimica de făcut.
       Dar dincolo de socotelile lumeşti, şi de nevrednicia oamenilor, mai este şi o providenţă, care scapă oricărui calcul. Aceeaşi providenţă care, în ciuda unor vicisitudini unice, ne ţine vii de două mii de ani! Şi dacă şi "interesaţii" o vor mai ajuta-o, "n-o fi pre voie cânelui de tătar", cum scrie giupâneasa lui Stroe Buzescu, pe crucea de la Stăneşti, pe Olt. Calculele vor rămâne la pământ, "edenul" va rămâne fără hinterland -ba poate chiar fără... eden-, "tătarii" strecuraţi la cârmă se vor evapora, iar din îngheţul celor 50 de ani de năbuşiri vor ieşi ghioceii sufletului românesc, cu totul primenit. Vom avea atunci şi-o ţară nouă, puternică şi-ascultătoare de Dumnezeu. O Românie strălucitoare ca sfântul soare de pe cer, cum a visat-o cel mai strălucit fiu al Moţilor, care în această vizuiune şi-a pus sfintele-i oase, jertfindu-se cu totul voluntar, temelie de neclintit luminosului viitor al României. Doamne-ajută!

*** *** ***


Despre Petre Vălimăreanu:

       Născut în România Mare şi-a iubit Vatra străbună şi n-a avut odihnă până ce spre sfârşitul vieţii n-a scos o lucrare de întregire spirituală cu "Prin Basarabia Voievodală", un documentar pe care să-l citească fiecare ţăran, seara, la gura sobei, cum îi plăcea lui să spună, înainte de a se culca, în gând cu strămoşii şi obiceiurile lor.
       Plin de duh, dotat cu o pană usturătoare, un al doilea Badea Cârţan, a colindat apusul Europei, îndreptându-se spre Maica Romă spre a sorbi din izvorul nesecat al vieţii noastre. Pribegii desrăţaţi îl întâlneau pe Petrică Vălimăreanu cu tiparniţa în spinare, scriind şi multiplicând la fiecare popas, pagini după pagini, ce înmănunchiau o nouă Vatră ce străbătea pământul din Alasca până în Australia.
       Peste tot îi căuta pe Români cu lumânarea, pentru a le insufla curaj şi speranţă în dreptatea neamului.

Cicerone IONIŢOIU
       Acest om, bun ca pâinea caldă, săritor la nevoile altora, afabil şi plin de umor; integru, cinstit şi inflexibil, a rămas credincios propriului crez – unul singur – cel înfiripat în „sfintele lui tinereţi”.
       Petre Vălimăreanu omul unui singur ideal, pe care nu l-a trădat niciodată – acceptând, în acelaşi timp, opiniile diferite ale prietenilor din preajmă – reprezintă un exemplu absolut de pildă în sine. Dar se delimita net de cei pe care îi ironiza: „democraţii’ care votau cu „EL” (Lenin sau urmaşii la Bucureşti), că aşa era moda şi aşa le cerea cariera, şi CONTRA „lui” (Lenin, Stalin, Ceauşescu, etc) după ce se refugiau „cu sinceritate” la Paris (şi în Occident), unde şi moda şi cariera le cereau să întoarcă cojocul...
Andrei PANDREA
       Fondator şi editor al publicaţiei „VATRA” – foaie românească de opinie şi informaţie, Petre Vălimăreanu a înţeles foarte bine perioada istorică, condiţiile şi resursele financiare, reuşind să-i dea o viaţă lunga de 44 ani de apariţie neîntreruptă, într-un ritm de trei sau patru numere pe an, ajungând la Nr 194.
       Sumarul ei cuprinde rubrici precum: „Articolul de fond”, cu subiecte politice, economice, religioase, culturale; „Calendarul naţional”, o idee originală a presei româneşti cu date istorice, culturale şi ale personalităţilor din ţară şi exil; „Despre fraţii înstrăinaţi” cu aspecte din viaţa şi preocupările celor plecaţi de acasă; „Puncte şi Contrapuncte”; „Doruri şi necazuri”; „Din lumea Exilului”; „Din ziare, cărţi reviste”; „Din patria încătuşată”; „Semnalări” sau „Curierul” care înlesnea contactul între miile de români din pribegie.
       Revista a fost o punte de legătură între românii împrăştiaţi pe toate meridianele lumii, o tribună de cultură şi atitudine.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate