ION GEORGESCU-MUŞCEL

POEZII

Eseu_02

Culorile, de nu mă mint,
îmi spun povești din labirint...
Matematici trezite în zori
încă mai rumegă rostul lui zero –
spațiul fără miez dintre electroni...
Să ai puterea de zâmbet
în vreme de ploaie, fără soare –
o, de-aș putea să mă bucur
și de mai puțină splendoare!
Se naște-un dialog
 
Ion Georgescu-Muscel, pictura

între un nimic și ceva
când dai de un pârleaz
spre undeva...
O ploaie de cuvinte dulci –
spuzeală de garofițe –
mă separă un gard de uluci
de-o lume de fițe...
Își face loc aroma luminii
printre amintiri și culori –
un cireș în fața casei
face farmec până la nori!
Rămâne în urmă o lume buimacă
și-atâtea lucruri ne-nțelese –
o, Ancuța, câte drumuri
ne-au rămas nemerse
și câte garofițe neculese!

      Baden / Ianuarie 2017

***

 
       NOTA:
       Va invitam sa deschideti pagina cu creația poetului-artist:
        http://www.georgescumuscel.com


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate