ZIUA DE 10 MAI

ZIUA DE 10 MAI, TEDEUM, Hamilton, Canada, 1986

Sărbătorirea Zilei de 10 MAI, 1986, Hamilton, Canada
TEDEUM oficiat de: (stg-dr) Pr Mihai Handrabur, Pr.Dr. Petre Popescu, Preot Virgil Pârvănescu, ȊPS Episcop Nathaniel, Pr. Sterie Mihădaş, Pr. Nicolae Zelea, Pr.Dr. Dumitru Ichim, Diacon Leo Copacia.

       Ziua de 10 Mai pe care şi anul acesta (n.n. anul 1987) o sărbătorim în exil, este o dată care ne fixează existenţa istorică, dar şi esenţa nemodificabilă, care ne-a permis să ne definim în mod definitiv şi să justificăm prezenţa noastră în marele spaţiu, care se numeşte Europa.
       Este o dată explicită a unei realităţi vizibile care-şi prelungeşte rădăcinile către o profunzime invizibilă. Este o dată în care s-a afirmat conţinutul, fenomenul românesc, tradiţia şi esenţa ascunsă timp de secole şi care dintr-o dată şi într-un mod aproape miraculos (George Brătianu) îşi reia dreptul de expresie.
       Nu este vorba azi, să sărbătorim o independenţă sau o unire oarecare, pe care şi actualul regim este dispus să o comemoreze ca stăpân absolut pe existenţa românească. Această comemorare, chiar atunci când o face, nu atrage decât tăcerea umilită a cetăţenilor şi rezistenţa lor impusă de adâncurile firii, a unei firi esenţiale, care nu a fost niciodată profanată, şi care nu a putut fi convertită la noua ideologie.
       Ȋn 1944, esenţa, conţinutul, tradiţia, fenomenul românesc au devenit invizibile, s-au ascuns sub aspecte exterioare ale unei existenţe chinuită şi amputată de o putere impusă din afară, străină esenţei. Poporul român, redus la expresia unei existenţe, a încetat de a mai fi prezent şi reprezentativ din punct de vedere spiritual şi cultural şi el n-a mai putut trăi într-o stare de echilibru între esenţă şi existenţă şi n-a mai putut îmbogăţi cultura europeană cu propriile lui creaţii. Esenţa s-a întors la tăcere. Ea s-a născut totuşi în exil, pentru ca acest suflet românesc să nu fie uitat. El fecundează neoficial, dar se manifestă în universal. Ȋn acest caz, comemorarea din ţara robită, este lipsită de sens, este în afara tradiţiei, esenţei şi fenomenului românesc. Sufletul românesc nu participă la ea decât fizic, cu teroarea de a fi prezent cu flori artificiale în mână.
       Astăzi, în exil sărbătorim 10 Mai, realizat calitativ de geniul popular, de cultura, de speranţa niciodată ofilită, de arte, de literatură de ştiinţă, de viziunea clară a bărbaţilor politici şi de eroismul soldatului român.
       Existenţa şi esenţa au dat ziua de 10 Mai şi ea are nu numai o importanţă naţională, dar mai ales universală sub impactul unor nume propri şi sub impactul unor calităţi specifice neamului, pe care etnia românească n-a încetat o clipă, de atunci încoace să le ofere lumii.
       Noi, sărbătorim în exil 10 Mai cu Tedeum, sub cupola Bisericii strămoşeşti, sub cupola în care etnia românească s-a născut, a crescut şi a luat o statură spirituală unică.
       Ȋn această vreme, adepţii marxismului persecută Biserica, îi dărâmă sanctuarele şi pe cele mai reprezentative le transformă în muzee pentru curioşi, iar pe preoţii cu vocaţie şi duh apostolic îi pun în închisori. A persecuta Biserica la Români, înseamnă atentat la esenţa lui creatoare, înseamnă a împiedica neamul să trăiască pe linia lui proprie, să aibă stilul lui specific, să fie el ceea ce trebuie să fie.
       Tot în acest timp adepţii ateismului au înfiinţat în exil biserici paralele. Ele nu au nimic în comun cu biserica strămoşească, cu Biserica tăcerii, cu Biserica catacombelor, cu biserica chinuită şi umilită din ţară. Pentru ca aceste biserici să existe, au nevoie de sigiliul statului ateu, cu scopul de a discredita credinţa creştină şi biserica noastră strămoşească. O altă formă subtilă de atentat la viaţa Bisericii strămoşeşti.
       La această sărbătoare de 10 Mai nu se face apel la solidaritate şi la unire. Este vorba ca românii cu suflet românesc să se regăsească în conţinutul spiritual şi naţional românesc, alături de sufletul tăcut al Neamului, alături de cei ce ne-au dat ziua de 10 Mai, până la izvoare şi care odihnesc la umbra crucilor pe pământul patrie şi sub cupola Bisericii strămoşeşti.
       Numai în acest fel, îşi ia adevărata însemnătate şi se scrie în conştiinţa universală.

       Pr.Dr. Petre Popescu

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate