Va invitam să citiţi din email-urile ce apar in grupuri de discuţii, unde participă şi ALTERNATIVA.
       Facem acest lucru, cu cea mai bună intenţie, socotind că unele din ele sunt la inălţimea articolelor şi chiar a editorialelor din publicaţii de largă răspândire, sau fac referire la subiecte, pe care mass-media le ocoleste. Punctele de vedere reprezentate in această rubrică nu neaparat reprezintă punctele de vedere ale editorilor publicaţiei. In nici un caz nu dorim ca ele să genereze dispute neprincipiale.

       Sent:Tuesday, April 4, 2017 7:05 PM
       Subject:Tito, Mirele fugitiv

Iosip Broz Tito        Iosip Broz Tito a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai charismatice personaje ale secolului trecut.
       De origine modestă, a crezut în steaua lui norocoasă, chiar dacă ea n-a fost, în cele din urmă, aceeaşi cu cea care a strălucit, decenii întregi, deasupra Kremlinului.
       Prima iubită a lui Tito a fost Marusa Novakova, o cehoaică pe care a intâlnit-o in 1912, la o grevă a muncitorilor din Cenkovo (astăzi în Cehia).
Îndrăgostită de chipeşul croat, care se prezintă drept inginer, fata nu ezită să renunte la logodnicul ales de părinţi pentru a i se dărui lui Tito.
       Aflând că Marusa a rămas insărcinată, acesta îi promite că o va lua în căsătorie, dar chiar în ziua nunţii va fugi la Viena, fără să apuce să-şi mai vadă primul fiu, Leopold Novakov.
       Fuga lui nu fusese intâmplătoare: pe când lucra la uzinele Skoda din Plzen, Tito întâlnise o frumoasă fată din înaltă societate austro-ungară, a doua iubită, Liza Spuner, care căzuse şi ea prada farmecelor lui. Invitat în apartamentul ei din Viena, tânărul de 21 de ani nu ezită să dea curs solicitării, lasând în urmă o mireasă înlăcrimată la altar.
       Dar Liza, mai mare decât el cu zece ani, nu era chiar în toate minţile: inclinaţiile ei sadice îl înspăimânta pe Tito, care e la un pas să fie ştrangulat de amantă în cursul unei partide de amor.
       Mai mult, Liza nu se sfieşte să aducă în casă şi alţi bărbaţi, cu care se drăgosteşte în vreme ce amantul "oficial" asculta, terorizat, în camera de alături...
       Pe de altă parte însă, aristocrata austriacă îl şi cizelează pe tânarul ţăran croat, învăţându-l să danseze, să cânte la pian, să se comporte în societate şi dezvoltându-i gustul pentru lecturi. Curând, Tito se simte atras nu doar de biblioteca Lizei, ci şi de foarte tânăra ei menajeră, cu care are o aventură.
       Când Liza îi mărturiseşte că a rămas insărcinată, Tito reacţionează cum nu va face nicicând în fata duşmanului, dar mai întotdeauna în faţa femeilor: dă bir cu fugiţii...
       Cel de al doilea fiu, Hans Spuner, va muri în 1943, ca soldat în armata germană ce lupta contra partizanilor conduşi de tatăl lui.
       La cursele de cai din Viena, Tito o întâlneşte la sfârşitul anului 1913 pe a treia iubită, Tereza Stacner, o croată făcând parte din protipendada vieneză. Ulterior, el o va urma la Zagreb, unde tânăra studia. În 1914, la izbucnirea războiului mondial, Tito este chemat sub arme, dar în faţa comisiei de recrutare se preface că este surdo mut. Descoperit, este trimis la închisoarea Petrovaradin şi doar relaţiile tatălui Terezei îl scapă de Curtea Marţială. Înrolat, începe instrucţia şi curând se va dovedi cel mai bun ţintaş al regimentului, în anul următor clasându-se al treilea la tir pe întreaga armată austro-ungară!
       Trimis pe frontul rusesc, el nu mai apucă să-şi vadă al treilea şi al patrulea copil, născuţi de Tereza, Paul şi Gabriela, care vor vedea lumina zilei în 1915.
       In Rusia, pe când unitatea lui e cantonată în satul Korutovo, face cunoştinţă cu a patra iubită, soţia unui moşier local, Liusa Sedlovska.
       Cultivată, inteligentă şi fermecătoare, femeia se simte atrasă de falnicul croat care nu ezită să-i ceară bani pentru un costum de haine, ca să poată participa la un bal local, în vreme ce se culca, la întâmplare, cu toate rusoaicele care-i acceptau propunerile. Aventura lui cu Liusa risca să-i fie fatală când soţul încornorat îl impuşcă.
       Transportat la spital, Tito nu va afla decât peste mulţi ani că dragostea lui nelegitimă a dat rod: Kiril Sedlovski, fiul Liusei, şi al cincelea copil al lui, care va deveni un renumit doctor.
       La spital o întâlneşte pe a cincea iubită, Ira Gligorieva, cu care se va căsători pe 17 iulie 1915, dar fericirea lor va fi umbrită de apariţia în viaţa lui Tito a Dariei Andirelova, o doctoriţă nimfomană care îl invita la vila ei pentru interminabile partide de amor. Ira îi va naşte al şaselea băiat (Serghei Gligoriev, viitor activist comunist in Uniunea Sovietică), dar va muri la scurtă vreme după ce devenise mamă.
       Rămas văduv, Tito îi promite Dariei, atunci când femeia îl anunţă că îi poartă în pântece copilul, ca se va căsători cu ea. Dar Tito n-are răbdare să-şi vadă pruncul nenăscut şi pleacă. Al şaptelea fiu al lui, Josip Andirelov, va muri pe front în 1944, ca ofiţer de aviaţie în Armata Roşie.
       Dragoste cu două surori gemene, o kirkiză şi o fată de 13 ani!
       Tito pleacă la Sankt Petersburg, unde face cunoştinţă cu Nina Bazan, dar şi cu sora geamănă a acesteia, Svetlana. Cum fetele seamănă ca două picături de apă, tânărul nu ştie cui să-i încredinţeze inima... şi atunci o împarte amândurora. Surorile rămân curând însărcinate, şi pentru a evita un scandal de proporţii, Svetlana acceptă să susţină că ar fi avut o aventură cu un profesor de la Universitate.
       Declansarea revolutiei din Octombrie tulbura apele; neavând acte, Tito este considerat spion si trimis in Siberia. In urma lui, Nina pierde sarcina, iar Svetlana naşte al optelea băiat, Vladimir Bazan, care va deveni doctor.
       In drum spre locul de exil, Tito sare din tren pe sub nasul gărzilor şi se dă drept negustor, atrăgând atenţia bogaţilor crescători de oi kirkizi din regiune. Unul dintre ei îl invită în iurta sa, unde fiica gazdei, Zuhra Badahur, dansează lasciv, fascinându-l pe tânărul croat. El o minte că este un aristocrat bogat, care fuge de Armata Roşie, iar fata se îndrăgosteşte şi îi acceptă cererea în căsătorie, cu binecuvântarea părintelui ei.
       După câteva luni, Zuhra rămâne însărcinată, dar Tito descoperă, brusc, că n-o mai iubeşte şi se volatilizează. Al nouălea fiu, Kadi Badahur, va deveni inginer chimist la Baku.
       Deşi pretinde ca este kirkiz, Tito este descoperit de noile autorităţi sovietice şi arestat, dar este salvat de Pelaghia Belousova, o rusoaică pe care o mai întilnise în 1917, pe când ea n-avea nici 14 ani şi cu care făcuse dragoste...Pelaghia este o infocată activistă bolşevică şi ea îi insufla lui Tito ataşamentul faţă de cauza Sovietelor. Se vor căsători pe 19 iunie 1919, iar din relaţia lor se va naşte al zecelea fiu, Zarko Broz, viitor ofiter al Armatei Roşii şi erou al URSS.
       În perioada interbelică, Tito devine un comunist autentic, fapt pentru care avea să fie de multe ori arestat.
       In martie 1934, abia ieşit din închisoarea din oraşul croat Ogulin, se prezintă drept "Rudi", un inginer austriac, reprezentant al unei companii feroviare vieneze. Şi astfel câştigă încrederea episcopului local, Rozman, care îi oferă găzduire. In casa episcopului, la o serată unde îşi etalează talentul de pianist, Tito face cunoştinţă cu Vida Kogej, vecina episcopului. Femeia, mult mai tânără, se îndrăgosteşte nebuneşte de el şi, atunci când ea pleacă la Viena, la studii, Tito o urmează.
       În apartamentul închiriat de ea, bărbatul nu se sfieşte să aducă femei, pe care i le prezintă Videi drept "tovarăşe comuniste".
       Dar, atunci când studenta ramâne insărcinată, Tito se ia cu mâinile de cap, spunând că pentru nimic în lume nu trebuie să facă acest lucru public, întrucât "contravine eticii comuniste". La fel de lipsit de etică, "tovarăşul Tito" o părăseşte inainte ca ea să aducă pe lume al unsprezecelea fiu, Dimitri Kogej, care va deveni profesor de muzica la Viena.
       De la Moscova la Paris şi Istanbul
       În 1936, în plină teroare stalinistă, Tito se afla la Moscova şi lucrează în cadrul Comintern. Aici o cunoaşte pe Elsa Gerlach, o activistă bolsevică frumoasă, dar cu inimă de gheaţă, care iniţial nu-l poate suferi, găsindul prea "burghez" pentru un comunist adevărat, din cauza pasiunii sale pentru lux (Tito fusese reclamat că ar consuma prea mult curent electric şi apă caldă la hotelul unde era cazat).
       Dar şarmul lui Tito îi vine în cele din urmă de hac tinerei femei şi aceasta se îndrăgosteşte de el şi îi cere să o ia de soţie.
       Tito era încă însurat cu Pelaghia şi, pentru a nu fi acuzat de bigamie, dar în acelasi timp pentru că nu putea găsi o justificare a refuzului său, alege calea deja ştiută: fuge, lăsând în urmă o femeie însărcinată care, după ce va da naştere la al doisprezecelea fiu, Viktor Gerlach, va fi arestată de NKVD şi va dispărea pentru totdeauna.
       Intuind primejdia iminentă, Tito se refugiază la Paris, unde cuceririle sentimentale urmează.
       O cunoaşte pe Jeanne Coitier, o frumoasa văduvă, pe care o minte că are o slujbă bănoasă: de fapt, îşi câstigă banii jucând noapte de noapte la cazinoul deţinut de o emigrantă rusoaică, Matveieva. Jeanne are o fată din prima căsătorie, dar Tito îi mai dăruieste al treisprezecelea fiu, Olivier Coitier, născut la Paris în 1938, şi care va deveni expert în fizică nucleară.
       La cazinou întâlneste o turcoaica plină de nuri şi foarte bogată, Zuhra Reuf, cu care se va căsători la Paris, imediat ce o părăseşte fără nici o remuşcare pe Jeanne.
       In iulie 1938, pleacă în luna de miere în Turcia şi apoi se implică în afacerile cu minereu şi mătase ale socrului său, dar, dându-şi seama că nu are nici un fel de talent negustoresc, se gândeşte să intre iarăşi în politică.
       O va părăsi pe Zuhra, care va naşte după câteva luni pe al paisprezecelea fiu, Izet Reuf.
       Revenit la Paris, are o relaţie cu Herta Haas, o comunistă devotată, care îl divinizează însă pe Tito mai mult decât pe Lenin!
       Ea îi va dărui al cincisprezecelea fiu, Aleksander Misa Broz, născut la Zagreb.
       În 1940, aflat în Iugoslavia în calitate de lider al Partidului Comunist, în ilegalitate, Tito duce o viaţă de proscris. Invadarea ţării de către nazişti va fi şansa vieţii lui: curând se impune ca lider al mişcării de partizani. Herta îl urmăreşte ca o umbră.
       Dar pentru el, aceasta femeie este deja istorie, pentru că în viaţa lui a pătruns "iubirea vieţii": Davorjanka Paunovici.
       Iubirea vietii - Davorjanka
       Davorjanka este angajată iniţial ca secretara a lui Tito şi îl însoţeşte în numeroase misiuni încredinţate de partid.
       Când tânara ramâne însărcinată, Tito se înfurie şi îi cere să avorteze, pentru că o asemenea "problemă" este tocmai ce îi lipsea.
       Dar Davorjanka vrea neaparat să aduca pe lume copilul şi nu se lasă convinsă de insistentele lui.
       O familie din Foca îl adoptă pe al şaisprezecelea fiu, dar deja ceilalti lideri ai partidului au aflat "secretul" şi comportamentul "tovarăşului Tito" devine subiectul unei şedinţe a Comitetului Central.
       Vizibil marcat, Tito se ridică în faţa adunării şi, cu lacrimi în ochi, mărturiseşte: "Pedepsiţi-mă, dar nu pot trăi fără ea!"
       Camarazii săi se lasă impresionaţi şi îl pun să jure că se va căsători cu Davorjanka imediat după încheierea războiului.
       Tânăra îi va sta mereu alături, pe tot parcursul conflictului, în ciuda degradării continue a sănătăţii ei. În cele din urmă, tuberculoza o va răpune, la 1 mai 1948.
       La funeraliile sale, Tito va rosti lângă sicriu: "Ai fost cea mai mare iubire a vieţii mele". Fiul lor, Slavisa Paunovici, trăieşte încă la Belgrad.
       După moartea Davorjankăi, Tito a cunoscut o profundă depresie şi luni în şir a stat în luxoasă lui reşedinţă, Casa Albă din Belgrad.
       Puţini apropiaţi aveau acces la el şi tuturor le spunea că în viaţa lui nu va mai exista nici o altă femeie.
       Şi totuşi, atunci când un camarad din Rezistenţă, Ivan Kraievici, îi face cunoştinţă cu Jovanka, o tânără de 25 de ani, liderul iugoslav simte că inima începe iarăşi să-i palpite, când îşi dă seama că această femeie voluntară şi dârză este exact ce îi trebuie. După ce o puternică criză biliară aproape îl răpune, Tito, aflat în convalescenţă îi promite noii sale iubite, că o va lua de soţie.
       Şi de această dată nu va mai fugi din faţa altarului...
       Jovanka: un bărbat în fustă
       Jovanka Broz este o Prima Doamnă care face cinste acestei funcţii şi, în ciuda vârstei fragede, demonstrează o maturitate uluitoare.
       Tito este bucuros să-i lase în seamă grijile administraţiei, sarcină de care ea se achită cu brio. Şi Jovanka, spre deosebire de alte femei din viaţa lui, ştie că sotul ei are nevoie, mai mult decât orice, de trei lucruri: să trăiască în lux, să domine şi să devină un conducător tot mai priceput.
       (...) Femeia are grijă de cele 40 de reşedinţe ale lui Tito, răspândite în toată Iugoslavia şi ţine o contabilitate strictă.
       De asemenea, ştie permanent starea iahtului prezindenţial Galeb şi a trenului special, "Trenul Albastru", cu care călătoreşte preşedintele şi care este dotat mai ceva ca-n filmele cu James Bond.
       Când Branko Mikulici propune ca Tito să fie ales presedinte pe viaţă, în 1971, Jovanka este prima care se ridică şi aplaudă sugestia.
       Oraşele încep să poarte numele conducătorului idolatrizat, apar timbre şi monede de aur cu efigia lui, iar Tito se impune ca un lider al mişcării de nealiniere, având-o lângă el pe frumoasa şi tot mai dolofana Jovanka. Aceasta este un veritabil "maestru de ceremonii": organizează securitatea vizitelor, alcătuieşte meniul şi decide cine să fie invitat la dineuri şi cine nu, în funcţie de simpatiile personale...
       In acest timp, economia iugoslavă intră însă în derivă, iar Tito, tot mai detaşat de politica internă şi convins că are de jucat un rol de seamă pe scena internaţională, lasă ţara în seama Jovankăi.
       Acest lucru îi nemultumeşte atât pe camarazii săi din mişcarea de partizani cât şi pe tinerii tehnocraţi iugoslavi, care decid să recurgă la o strategemă: îl sperie pe preşedinte ca Jovanka şi generalul Djoko Iovanovici pregătesc o lovitură de stat. Planul reuşeşte: femeia este arestată la domiciliu, iar generalul destituit.
       În aprilie 1975, Tito părăseşte reşedinţa oficială din Belgrad şi se mută la Beli Dvor.
       Se pare că în ultimii lui trei ani de viaţă n-ar mai fi văzut-o niciodată pe soţia sa, singura legătură fiind buchetul de flori pe care Tito îl trimitea de ziua ei în fiecare an.
       Abia la funeraliile preşedintelui, în mai 1980, ea avea să apară iarăşi în public, fiind ulterior din nou arestată la domiciliu.
       Singura dintre marile iubiri ale lui Tito care se afla încă în viaţă, Jovanka trăia la Belgrad, rememorând, în singurătatea modestului său apartament, amintirile anilor trăiţi alături de inepuizabilul "amant slav" Iosip Broz

 
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate