Părintele Arhimandrit ROMAN BRAGA
 
 
Părintele Arhimandrit ROMAN BRAGA

       Părintele Arhimandrit Roman Braga s-a născut în Condriţa, Judeţul Lăpuşna, Basarabia, la 2 Aprilie 1922, fiind cel de al şaptelea copil al lui Cosma şi al Mariei. Clasele primare le face în satul natal (1930-1934). A intrat de tânar, la 12 ani, ca frăţior la Mânăstirea Căldăruşani de lângã Bucureşti. În următorul an se înscrie la Seminarul de la Cernica. După desfiinţarea acestuia, în 1940, se transfera la Seminarul Central din Bucureşti, iar ultimul an îl incheie la Seminarul Teologic din Chişinău (1943).
       Întorcându-se în Bucuresti, între anii 1943 si 1947 urmează atât cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie cât şi cele ale Seminarului Pedagocic „Titu Maiorescu”. Absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti cu mentiunea „magna cum laude” (1947). Obţine certificatul de profesor de Limba Romana şi Religie. Urmează cursurile anului I de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucuresti.
       Pe 16 iulie 1948 incepe calvarul închisorilor din timpul regimului comunist. Este arestat înscenându-se o posibilă legatură cu mişcarea legionară, deşi Roman Braga nu era legionar.
       După un an de cercetări şi anchetări la Ministerul de Interne şi la Jilava, este condamnat la 5 ani temniţă grea pentru omisiune de denunţ şi ajutor. Cunoaste teroarea „reeducării” de la Pitesti şi apoi distrugerea fizică şi morală din lagărele de muncă forţată de la „Canal”, la colonia Peninsula. Este eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu în Bucureşti. Între timp reuseşte să meargă pe ascuns la Iaşi, unde se afla sora lui Maica Benedicta. Mitropolitul Sebastian Rusanu îl cãlugãreste (2 ianuarie 1954) şi îl hirotoneşte întru diacon (6 ianuarie).
       Următorii cinci ani au fost roditori în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
       În anul 1959 începe un nou val al arestărilor aşa-zise politice de care nu scapă. Sub închipuite învinuiri, anchetat timp de un an de zile, este acuzat în final de singura vinovăţie că a făcut parte din „grupul” Rugului Aprins de la Mânăstirea Antim, în timpul studenţiei. Este condamnat la 18 ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru activitate duşmănoasă la adresa regimului “democrat” comunist. Execută în Balta Brailei la colonia Salcia, numai cinci din ei, fiind eliberat cu ocazia amnistiei generale a deţinutilor politici, din 1964.
       După eliberare a urmat un timp de pelerinaj, prin Episcopiile şi Mitropoliile României, unde era primit cu indiferenţă şi chiar izgonit. Dar prin mila lui Dumnezeu i se aprobă Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sã-l hirotonească preot. Un timp lucrează in arhiva Episcopiei. La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negreşti, Ţara Oaşului, unde functionează timp de trei ani. Este mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, ca în final să fie trimis misionar în Brazilia. Slujeşte ca preot pentru comunitatea româneasca din Sao Paulo, Brazilia (1968-1972).
       În anul 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamã la Episcopia de la Vatra. Aici timp de 7 ani se ocupă de educaţia religioasă a copiilor, traduce texte religioase din româna în engleză şi transpune cântările bisericeşti pe texte englezeşti.
       Este numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio (octombrie 1979), şi apoi la Catedrala „Sfântul Gheorghe”, din Southfield, Michigan (ianuarie 1982).
       Slujeşte ca preot şi duhovnic (1983-1988) la Mânăstirea „Schimbarea la Faţa” din Ellwood City, Pennsylvania, iar în 1988 se retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Rives Junction, Michigan unde se nevoieşte lui Dumnezeu şi în prezent.
       Opera: Părintele Roman Braga a avut largi preocupări teologice culturale. Colaborează la periodicile creştine din care amintim „Solia” (The Herald), editează jurnalul monahal „Rugul Aprins” (The burning bush) şi revista teologică „Lumină lină” (1991). A publicat cărţile: „Pe drumul credinţei” (On the Way of faith) la HDM Press Inc. ediţie îngrijită de PC Stareţă Maica Gabriela, (1995, 2006) „Trepte duhovniceşti - Interviu cu Părintele Roman Braga”, Editura Arhiepiscopiei Ordodoxe Romane (1998), “Exploring the Inner Universe”, HDM Press (1996, 2001).

 
ICOANA NASTERII DOMNULUI

       Crestinul Ortodox trebuie sa stie ca icoana nu este fotografie. Ea nu portretizeaza trasaturile fizice si nici caracterele psihice ale persoanelor pe care Biserica îi numeste sfinti. Desi manualele de pictura dau vagi indicatii cum trebuie reprezentati anumiti sfinti, nu este absolut necesar ca barba Sfântului Vasile sa fie asa cum el o purta în viata, sau ca Sfântul Antonie sa fie pictat cu statura dreapta sau gârbov. În iconografie totul este simbolistic, nu realist. Asa cum arata numele, iconograful “scrie” icoane, nu le picteaza. Afirmatia ca în iconografie se întrebuinteaza un stil decorativ este gresita, pentru ca icoanele sunt niste teofanii, nu simple decoratii. Ele sunt niste « instantanee » ale divinitatii sau, mai bine zis, sunt Revelatia Chipului lui Dumnezeu în om. Ceea ce este important în iconografie nu este maniera sau arta, ci caracterul teocentric al icoanei. Icoana este un arhetip al misterului Dumnezeirii. Omul duhovnicesc admira într-un peisagiu puterea Duhului Sfânt, datatorul de viata. Si frumusetea, ca pe un atribut dumnezeiesc, fara sa cada în idolatria fapturilor, cum zice Sfântul Apostol Pavel despre pagâni care, întunecându-si mintea din pricina pacatului, « …au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al târâtoarelor” (Romani 1:23).
       Când ne închinam în fata unei icoane, sfântul dispare ca importanta. El este venerat, fara îndoiala, dar îndeplineste functia pe acre o are sticla geamului prin care privim. Sfântul devine transparent. Sfântul Ioan Damaschin numeste icoanele “ferestre catre cer”. Ochii nostri nu trebuie sa se opreasca la sticla geamului, ci toata atentia trebuie îndreptata la ceea ce se petrece dincolo de imagine. Asadar icoanele, natura, sfintii si oamenii duhovnicesti sunt niste instrumente ale revelatiei. Proorocul David spune: « Minunat este Dumnezeu întru sfintii Lui… » (Ps. 67 :36). Asadar, obiectul adoratiei noastre este Dumnezeu, nu omul. În rugaciune omul nu trebuie sa adauge nimic prezentei lui Dumnezeu. În icoana Nasterii Mântuitorului Hristos, Dumnezeu cel necuprins se pogoara pâna când devine Fiu al Omului. Imnografia bisericii care merge mâna în mâna cu arta icoanei confirma aceasta revelatie a lui Dumnezeu în lume, în Scriptura, în natura si în istoric. Liturgia Nasterii Domnului nu se ocupa prea mult de copilul din Betleem, ci mai degaba pune accentul pe Întruparea lui Dumnezeu; Dumnezeu facut om cu scopul de a restaura si îndumnezei natura umana. Cu simplitate si claritate, icoana Nasterii exprima episodul din Evanghelia lui Luca si Matei. Însa functia icoanei nu este didactica, nici dogmatica. Fiecare figura exprima dumnezeiescul într-o simfonie a întregului. Dupa câteva momente de contemplatie te cuprinde o bucurie si o pace launtrica.

'Lumină Lină', revistă teologică - redactor Părintele Arhimandrit Roman Braga, redactori adjuncţi Dinu Cruga şi David Oancea, secretar de redactie Manuela Cruga.
„Lumină Lină”, revistă teologică - redactor Părintele Arhimandrit Roman Braga, redactori adjuncţi Dinu Cruga şi David Oancea, secretar de redactie Manuela Cruga.

       Înainte de secolul al IV-lea, Nasterea si Botezul Domnului se sarbatoreau în aceeasi zi sub numele de Epifanie, adica aratarea Domnului în Treime. Astazi icoana Botezului este diferita de cea a Nasterii; totusi în icoana Nasterii Dumnezeu a ramas reprezentat în Treime. Steaua Betleemului vine si lumineaza dintr-un triunghi înscris într-o sfera, triunghiul reprezentând Sfânta Treime iar sfera nemarginitul Dumnezeirii. Si pentru ca prin Duhul Sfânt, Dumnezeu intra în materie, icoana Nasterii reprezinta crearea din nou a lumii, regenerarea ei. O singura raza rasare din acest Triunghi, însemnând un singur Dumnezeu, o singura esenta a Dumnezeirii. Apoi raza se desface în trei, aratând participarea întregii Treimi la economia mântuirii omului. Vedem acolo cerul si pamântul plin de bucurie. Îngerii, reprezentând lumea cea nevazuta, iar Maria, Iosif, pastorii si Magii închipuind pamântul, adica lumea noastra în care traim, peste care troneaza Dumnezeu în Treime. Într-una din icoanele Nasterii de pe frescele de la Manastirea Cocosu, din România, este o coloana care uneste cerul cu pamântul. Este asteptarea Vechiului Testament, care se exprima în mod pesimistic prin gura Eclesiastului « …Dumnezeu este în ceruri, tu pe pamânt ». (Eclesiastul 5 :1), ori în dorinta plina de speranta a profetului Isaia: « Daca ai rupe cerurile si te-ai pogorî… » (Is. 63 :19) (Sf. Paul Evdochimov, The Art of the Icon). Iata ca astazi Betleemul a deschis cerurile. Iata ca Dumnezeu s-a coborât.

Arhimandrit Roman Braga - Jurnalul monahal Rugul Aprins si trei din cartile sale

Arhimandrit Roman Braga - Jurnalul monahal "Rugul Aprins" si trei din cartile sale

       Partea de sus a icoanei este statica, nemiscata, eterna. Acolo este Dumnezeu în Treime, lumina stelei care s-a oprit si îngerii care, desi cântând, nu se misca, pentru ca fac asta din vesnicie. Apoi pamântul care a deschis larg gura pesterii pentru intrarea lui Dumnezeu în materie. Acolo în negrul pesterii, sub cripta larg boltita a pamântului se îndeplineste taina Mântuirii. În fresca de la Cocosu, Maica Domnului si batrânul Iosif stau îngenunchiati cu mâinile unite în rugaciune contemplând taina, iar pruncul Iisus în mijloc, pe ieslea cu câteva paie, ca pe o masuta, ia chipul oferirii unei jertfe negraite. Pruncul nascut în pestera se arata a fi Împaratul tuturor, dar si Mielul jertfic. Deasupra acestui preînchipuit altar se vad capetele celor doua animale biblice: boul si asinul, a caror prezenta poate fi înteleasa mai usor, prin cuvintele profetului Isaia: „Boul îsi cunoaste stapânul si asinul ieslea domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; popriul Meu popor nu ma pricepe” (Is.1 :3). În aceste doua animale vedem drumul care a dus la compozitia icoanei Întruparii, reprezentând cele doua biserici: Biserica crestinilor proveniti din Iudei si Biserica crestinilor proveniti din pagâni. Ieslea Întruparii devine altarul lumii din care se ofera pâinea Cuvântului lui Dumnezeu ca hrana popoarelor pamântului. În icoana Craciunului se exprima taina întregii mântuiri. Betleemul se traduce Casa a pâinii unde s-a nascut ”…pâinea cea vie, care s-a pogorât din Cer” (Ioan 6 : 51).
       În partea de jos a icoanei este toata miscarea. Aici este istoria, intrarea omului în taina mântuirii: pastorii vin în graba, caii magilor alearga în galop, iar în unele icoane Iosif sta jos cu barba în mâini trist, cugetând în sine, iar un personagiu care reprezinta ispita, sopteste în urechea lui Iosif îndoiala despre fecioria Maicii Domnului.
       În icoanele realiste din Biserica Catolica sunt mai multe elemente umane: femei care ajuta pe Sfânta Fecioara la nastere, scaldatoarea pruncului…etc. Renasterea a despartit planul naturii de ordinea cereasca, cautând sa reprezinte natura în detaliile ei strict realiste, anatomice si psihologice. Se reflecta aici separarea care se face în Occident între planul naturii si ordinea harului. Aceasta a dus la eliminarea icoanei din Protestantismul a carui teologic a pierdut orice încredere în putinta de sfintire a omului si de transfigurare a cosmosului.
       În concluzie, icoana, indiferent daca este a unui sfânt, sau o scena din Biblie, trebuie sa reprezinte o anticipare a transfigurarii eshatologice a cosmosului. În pruncul nascut în pestera se arata Împaratul tuturor, dar si Mielul jertfit. În acest fel, icoana are o functie paralela exegezii biblice si propoveduirii patristice continutul ei este întotdeauna înfatisarea întregului plan al mântuirii pâna la îndumnezeirea finala a creatiei.

*** *** ***

 
Arhimandrit Roman Braga, Manuela Cruga, David Oancea, George Gavrila, in Redactia revistei 'Solia' (1990)

Arhimandrit Roman Braga, Manuela Cruga, David Oancea, George Gavrila, in Redactia revistei 'Solia' (1990)

PC Arhimandrit Roman Braga, Alexandru Tomescu si Maicuta Apolinaria la Episcopia de la Vatra (2005)

PC Arhimandrit Roman Braga, Alexandru Tomescu si Maicuta Apolinaria la Episcopia Ortodoxa Romana de la Vatra (2005)

Arhimandrit Roman Braga, la Manastirea Adormirea Maicii Domnului

PC Arhimandrit Roman Braga, la Manastirea Adormirea Maicii Domnului (2007)

PC Arhimandrit Roman Braga cu publicistul Alexandru Tomescu (stg) / si cu Aneta Tomescu (dr) la Manastirea Adormirea Maicii Domnului (2007)

PC Arhimandrit Roman Braga cu publicistul Alexandru Tomescu (stg) / si cu Aneta Tomescu (dr) la Manastirea Adormirea Maicii Domnului (2007)

PC Arhimandrit Roman Braga, Mânăstirea 'Adormirea Maicii Domnului', Rives Junction, Michigan (2008)

PC Arhimandrit Roman Braga, Mânăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Rives Junction, Michigan (2008)

Păr. Arhimandrit Roman Braga, Măicuţa Stareţă Gabriela şi Măicuţa Apolinaria, cu un grup de enoriaşi de la Biserica 'Sfântul Gheorghe', Toronto, Canada (2008)

Păr. Arhimandrit Roman Braga, Măicuţa Stareţă Gabriela şi Măicuţa Apolinaria, cu un grup de enoriaşi de la Biserica 'Sfântul Gheorghe', Toronto, Canada (2008)


Despre Părintele Arhimandrit Roman Braga:

       ...articolele care sunt adunate in aceasta carte (n.n. Pe Drumul Credintei) sunt fatetele multiple ale aceluiasi giuvaier; cugetarile unui individ, care ca o raza de lumina reflecta „Lumina” care lumineaza omenirea intreaga.

IPS Episcop NATHANIEL
       A fost uimitoare noaptea aceea…., cu parintele Roman Braga. O noapte de revelatie, într-adevar, ca o eurofonie. Adica acest preot, cu figura de icoana, cu parul alb, cu barba alba colilie si un zîmbet nesters pe fata, de o inteligenta stralucita, la curent cu fiecare problema politica europeana, americana, vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Christos, totul era admirabil, totul era nadejde, totul era credinta si totul era posibil. Ei, o astfel de faptura, cu totul, cu totul speciala, ar trebui multiplicata pentru vindecarea ranilor noastre.
Zoe DUMITRESCU-BUSULENGA
       Roman Braga i-a dedicat întreaga lui viatã în a sluji pe Dumnezeu. Prin armonia si cumpãtarea cugetãrii, prin ascendentul moral si marele talent duhovnicesc, cât si pentru exemplul sãu de totalã dãruire în slujba Bisericii si a oamenilor, acest Apostol al lui Hristos se impune ca o nobilã întrupare a unui om superior, care stie instinctiv sã armonizeze gândul cu gestul, sã adapteze teoria la practic si sã transforme golgota suferintelor în optimism si seninãtate.
Pr. Constantin ALECSE
       Bunatatea si smerenia au facut din el o pilda vie, o faclie calauzitoare pentru toti romanii din America care privesc la el ca la un nestemat mult pretuit. Cu aceasta ocazie noi ne alaturam tuturor acelora care ii aduc Parintelui Arhim. Roman Braga un binemeritat omagiu la implinirea varstei de 85 de ani dorindu-i sanatate intru lungime de zile.
Pr Gh. NAGHI
       Orice cinste omeneasca s-ar acorda Parintelui Roman pentru duhovnicia sfintiei sale, suna ciudat, deoarece viata sa fertfita lui Dumnezeu nu o poate cinsti decat binecuvantarea Celui Caruia i s-a jertfit. Totusi, la initiativa IPS Arhiepiscop Nathaniel, Mitropolitul Teodosie al Bisericii Ortodoxe in America i-a acordat o Gramata sinodala si o medalie a Sfantului Inocent, din bronz. Pe cea de aur a Duhului Sfant, Dumnezeu i-a daruit-o de mult.
Dinu CRUGA
       Prea Cuviosul Parinte Roman Braga, indiferent unde il intalnesti, la Sfanta Liturghie, la spovedanie, cand conferentiaza, cand acorda un interviu, sau pe aleea manastirii, iti apare ca un chip sfant, traitor in duhul filocalic al isihiei, radiind o lumina taborica.
       Cuvintele lui au o vibratie blanda, sunt aureolate de o iubire nemarginita. Totul in jur Sfintiei Sale devine mirific, ponderabilitatea dispare si o stare de plutire spre inaltare se instaleaza pe nesimtite, ca o taina duhovniceasca.
       Daca incerci sa-l apelezi cu un subiect, care te urmareste ca o obsesie, parintele se daruieste in explicatii si ideea devine asa de simpla si de clara incat ramii privind dincolo de cele lumesti. Este o desavarita implinire a cuvantului, in fapt o sfanta transfigurare...
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate