SERGIU GROSSU

Filosof, teolog, scriitor, poet, editor, publicist

 
SERGIU GROSSU

       Sergiu Grossu s-a nascut la 14 noiembrie 1920 în familia lui Ion si a Mariei Grossu, in satul Cubolta din fostul judet Balti.
       În 1927 se muta cu parintii în orasul Balti, frecventeaza scoala primara Nr.1.având ca învatator pe Mihai Popovici, un om de o vasta cultura si o mare bunatate. În anii de ocupatie sovietica, Mihai Popovici a trecut prin lagarele de exterminare sovietica, condamnat la 8 ani pentru românism.
       S. Grossu a învatat la liceul "Ion Creanga" din Balti, liceul care a dat României si omenireii oameni valorosi, savanti cu renume, luptatori pentru neam si pamântul stramosesc.
       Inca din aceasta perioada a contribuit la editarea revistei "Flori de stepa" si a colaborat la revista "Aurora" intre anii 1935–1936.
       In timpul razboiului, Sergiu Grossu a fost corespondent al cotidianului "Basarabia", si a publicat in saptamanalul "Transnistria". Aici i-a aparut poezia "Imi bate inima la Bug".
       Licentiat in Filozofie si in Filologia Moderna, el a refuzat sa intre in invatamant, neacceptand doctrina comunista, traind din expediente, angajandu-se in lupta misionara “Oastea Domnului”.
       In 1957 s-a casatorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, ce-i va fi sprijin moral, profesional si calauza sufleteasca, pe tot timpul vietii ei.
       Pozitia lui devenind incomoda, a fost arestat de Securitate in noaptea de 7 martie 1959 si condamnat la 12 ani de temnita grea. Eliberat prin gratiere, cu demnitatea morala neatinsa a ocupat pentru existenta cotidiana, posturi minore, administrative la diferite fabrici si institutii.
       In 1969, a reusit sa se refugieze impreuna cu sotia in Franta.
       Aici au inceput lupta pentru o cultura crestina, pur evanghelica, in vederea formarii unei constiinte crestine. Timp de 20 de ani a editat ziarul "Catacombes" prin care a reusit sa raspandeasca adevarul despre prigoana religiei si slujitorilor sai in tarile comuniste. In 1976, timp de un an, editeaza foaia religioasa "Iisus Biruitorul", in vederea atragerii Romanilor din exil la idealurile Oastei Domnului. Au fondat asociatia "La Chaine" (Lantul), organizand emisiuni prin Radio Trans-europa Lisabona, una in limba franceza si alta in romaneste, "Duh si Adevar".
       Impreuna cu, Nicoleta Valeria au organizat conferinte, intervenii la radio, intalniri cu personalitati ale exilului, au scris si au editat o multime de carti in limba franceza, traduse apoi in romana si raspandite in toata lumea.
       Dupa plecarea intru domnul a iubitei sale sotii, in 1996, se retrage in Bucuresti unde traieste si acum.
       Opera: Mustar - (1940), Pietre de aducere aminte - (1971), La Chaine - (1971, Paris), Un rayon de soleil - (1971, Paris), Derriere le rideau de bambou - (1975, Paris), Au fond de l-abime - (1976, Paris), Les enfants du Goulag - (1976, Paris), Maitrese,Dieu existe - (1998, Paris), Vania Moiseief - (1996,ed.Apostolat des Editions,Paris), Calvarul Romaniei crestine - (1992, Ed.Convorbiri literare), Inscriptii pe un vas de lut - (1994, Ed. Roza vanturilor), In sfichiul ironiei - (1996, Ed. Hrisova,Bucuresti), In asteptarea unui pamant nou - (1998, Ed. Duh si Adevar), Apocalipsiada

Evanghelia Exilului
-De la ignoranta la cunoastere-

       Intre cauzele pacatului individual si colectiv - cea mai importanta in lumina relevatiei divine - se arata a fi ignoranta, sau ca sa folosim o expresie vechi testamentara, "lipsa de cunostinta": "Ascultati Cuvantul Domului, copiii lui Israel! Caci Domnul are o judecata cu locuitorii tarii, pentru ca nu este adevar, nu este indurare, nu este cunostinta de Dumnezeu in tara... Poporul meu piere din lipsa de cunostinta" (Osea, 4.1,6).
       Avertismentul acesta biblic are o valabilitate permanenta. Astazi ca si ieri, indivizi si popoare pier, din punct de vedere spiritual, "din lipsa de cunostinta". Noi insine cei care am fost botezati "in Hristos" si ne consideram crestini, prin faptul ca frecventam biserica si ne impartasim din cand in cand, cadem sub greaua invinuire a acelorasi abateri capitale. Dupa cum citim: "Boul isi cunoaste stapanul si magarul cunoaste ieslea stapanului sau; dar Israel nu Ma cunoaste, nu ia aminte la mine" (Isaia, 1.3) Invatam carte multa, vrem sa descifram toate tainele universului, ne mandrim cu priceperea mintii noastre, cu tehnica avansata a civilizatiei, am pus chiar piciorul pe luna, numai pe Dumnezeu NU VREM SA-L CUNOASTEM cu adevarat, nu ne intereseaza intimitatea cunoasterii Lui.

Scriitorul Sergiu Grossu la masa de lucru

Scriitorul Sergiu Grossu la masa de lucru

       Urmarile ignorantei sunt tragice, asa cum ni se descopera. Si anume:
       - Rautatea: "Fiii lui Eli erau niste oameni rai. Nu cunosteau pe Domnul" (1 Samuel, 2.12).
       - Fatarnicia: "Locuinta ta este in mijlocul fatarniciei si de fatarnici ce sunt nu vor sa ma cunoasca, zice Domnul" (Ieremia, 9.6)

Catacombes, no 50, Aeropagul luminii, Le devoir du souvenir (Muzeul Memoriei Neamului din Chisinau)

Catacombes, no 50, Aeropagul luminii, Le devoir du souvenir (Muzeul Memoriei Neamului din Chisinau)

       - Neascultarea: "Faraon a raspuns: Cine este Domnul ca sa ascult de glasul Lui si sa las pe Israel sa plece? Eu nu cunosc pe Domnul...(Exod, 5.2)
       - Aprinderea poftei: "Fiecare din voi stie sa-si stapaneasca vasul in sfintenie si cinste, nu in aprinderea poftei, ca neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu" (1 Tesaloniceni, 4.4-5)
       - Blestematia mintii: "Fiindca nu au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite" (Romani, 1.28)
       - Robia: "Odinioara cand nu cunosteati pe Dumnezeu, erati robii celor ce din firea lor, nu sunt Dumnezei" (Galateni, 4.8)
       Iata de ce Sf. Scriptura insista sa ne debarasam de ignoranta, pentru a intra in zona luminoasa a CUNOASTERII. Nu a unei cunoasteri teoretice, abstracte ci a unei cunoasteri depline, bazata pe experimentarea comuniunii noastre cu El, in Iisus Hristos.
       Intrebarea ce se pune acum este aceasta: "CUNOASTEM NOI ROMANII DIN EXIL PE IISUS? Sau Evanghelia ne include si pe noi cand scrie: "El era in lume si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut" (Ioan, 1.10). Deoarece cei mai multi vad in Iisus Hristos OMUL, si nu DUMNEZEIREA, dand dovada de o cunoastere inferioara, din pacate cunoasterii dracilor: "Duhurile necurate cand il vedeau, cadeau la pamant inaintea Lui si strigau: Tu esti Fiul lui Dumnezeu! Dar El le poruncea indata cu totdinadinsul sa nu-L faca cunoscut" (Marcu, 3.11-12).
       Ca sa-l cunoastem pe Iisus ca "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat", conform CREZULUI pe care il rostim la Biserica in timpul Liturghiei, ne trebuie:
       O imina speciala curatita de Duhul Sfant de toate spurcaciunile si de toti idolii, intelegatoare sensibila, cu noi si minunate rezonate launtrice: "Le voi da o inima ca sa intelega ca eu sunt Domnul" (Ieremia, 24.7).
       O minte innoita: "Sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre ca puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu" (Romani, 12.2).
       Ochi deschisi, intocmai celor doi ucenici ce drumuiau spre Emaus si carora "li s-au deschis ochii si L-au cunoscur" (Luca, 24.31).

Sergiu Grossu - din cartile sale tiparite la diferite edituri

Sergiu Grossu - din cartile sale tiparite la diferite edituri

       Insusi Dumnezeu ne ajuta in CUNOASTEREA Fiului, prin descoperirea ce o aflam in Biblie. Caci "Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-si descopere taina Sa" (Amos, 3.7). Hristos, "nadejdea slavei" este taina lui Dumnezeu, ne invata apostolul Pavel, "taina tinuta ascunsa din vecinicii si la toate veacurile, dar descoperita acum Sfintilor Lui..."(Coloseni, 1.26-27). Prin cunoasterea Domnului Iisus, noi putem ajunge "intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu" (Isaia, 53.11), scapand de "intinaciunile lumii" (2 Petru, 2.20). "Prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Iisus Hristos" ni se inmulteste harul si pacea (2 Petru 1.2).
       In smerenie, recunoscandu-ne putinatatea si micsorandu-ne, sa asteptam totul de la Harul lui Dumnezeu, care ne va spori si credinta si cunasterea. Se impune renuntarea la toate achizitiile omului vechi, la toate vitrinele amagitoare ale pretinsei noastre personalitati, calcand pe urmele Sfantului din Tars: "Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere, din cauza lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al CUNOASTERII LUI HRISTOS IISUS DOMNUL meu"

*** *** ***

 
 
"AREOPAGUL LUMINII" - revista trimestriala de cultura crestina; publicatie a Editurii "DUH SI ADEVAR"
... noi, crestinii, traind intr-un mediu social aproape decrestinat, ros de toate viciile si amenintat de fortele Intunericului, avem datoria imperativa "sa-L marturisim pe Hristos sufletelor celor impovarati si truditi", sa denuntam "pacatul lumii in care traim si sa acuzam lumea pacatului", pentru a-L inalta pe Isus si a-L fixa in constiintele indoielnice, pentru a da vietii un sens nou si o dimensiune noua ...
(Sergiu Grossu, din editorialul nr-ului 2 al revistei)
 
 
 


O CREANGA

O creanga, un brat de cais
ma cheama in lumea de vis,
ma cheama sub verdele dom,
o creanga, o mana de pom.

O creanga de mar inflorit,
ma cheama, ma cheama la schit,
m-asteapta-n altarul cu flori
o creanga, un brat de ninsori.

O creanga cu proaspat parfum,
ma cheama, ma striga din drum,
ma-ndeamna spre piscuri sa sui,
o creanga de tanar gutui.

O creanga-nverzita de nuc
ma cheama sa vin si s-apuc,
gondola de frunze si plus
o creanga, un brat jucaus

 
O creanga, o harfa de prun,
ma cheama s-o-ndoi si s-apuc
in cantec in vers si-n scantei,
zapezile florilor ei.

O creanga de visin pribeag,
ma cheama sub fragedu-i steag,
m-asteapta sa-i beau din pahar,
lumina primita in dar.

O creanga, o mana de vis,
ma cheama spre cerul deschis,
ma striga sa drumui spre cer,
o creanga de zarzar stingher...

Sergiu Grossu

Din volumul „Inscriptii pe un vas de lut”, Editura Roza Vanturilor, Bucuresti, 1994, pag. 84-85


Despre Sergiu Grossu si opera sa:

       Poetul, scriitorul si ziaristul basarabean Sergiu Grossu, care isi traieste amarnicul exil in Franta, pe langa faptul ca de zece ani, publica in limba franceza, unul dintre cele mai documentate hebdomadare supraconfesionale intitulat sugestiv „CATACOMBES” este in acelasi timp autor al catorva carti documentare asupra persecutiilor religioase de peste abominabila „Cortina de fier” si la fel „Cortina de bambus”.
       Cum anul trecut, Natiunile Unite a tinut sa-l inchine copiilor, Sergiu Grossu s-a vazut obligat de a da publicitatii aceasta unica carte (n.n. „Les enfants du Goulag”, 1976) in care pe baza de documente originale demonstreaza persecutiile si crimele comise de regimurile comuniste impotriva nevinovatilor copii, ce au fost educati sa creada in Dumnezeu si in Iisus Hristos...
       „Les enfants du Goulag” este si va ramane in eternitate un act de acuzare pentru un alt proces international, ca cel ce a avut loc la Nurenberg, dupa cel de al doilea razboi mondial.

Nicolae NOVAC
       Dincolo de valoarea literara, poezia lui Sergiu Grossu contine darul omului ce a suferit si a fost capabil sa distileze suferinta in inspiratie. Alaturi de Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic si Radu Gyr, Sergiu Grossu face parte din grupul poetilor de inspiratie profund crestina, a caror poezie de o fervoare mistica fara egal a fost sprijin moral pentru martirii inchisorilor comuniste si a imbogatit literatura romana. Cele doua volume de versuri (n.n. „Inscriptii pe un vas de lut” si „Univers simfonic”) se adauga unei lungi serii de carti prin care poetul - tanara speranta a curentului gandirist in 1944, apoi detinut politic pentru activitate religioasa interzisa si subversiune anticomunista, din 1969, refugiat politic in Occident – face cunoscute lumii libere suferintele Estului, pornind o adevarata cruciada impotriva opresiunii spirituale din tarile comuniste.
Georgeta POP
       In contextul actual al unui Occident odinioara crestin, acum in plina decadenta morala si spirituala, aparitia cartii (n.n. "Biserica persecutata") constituie un eveniment de importanta capitala... o asemenea lucrare isi va putea reconforta si intari cititorii, crestini adeseori debusolati, care incearca sa persevereze pe calea credintei autentice...
Jean Marc BERTHOUD
       Pe alocuri s-ar parea ca filosoful cedeaza locul poetului pastelic, ca frumusetea îl învinge si ca o muzica inunda spatiul poetic. Si în acea lume feerica nu mai este loc pentru alt sentiment, pentru alt gând, decât admiratia, zeificarea, încântarea fara margini. Însa poetul nostru, stapânitorul unei tehnici deosebite, stie sa echilibreze curgerea ascunsa a poeziei îmbracate în metafore simple si fabula, acea istorioara care se încheie cu rasucire de gând.
       Curios lucru, dar cele mai multe poezii, legate direct de natura, au fost scrise în închisoare, în lagar, în momentele când sentimentele omului au o traire acutizata. Când individul se afla pe muchia pastrarii demnitatii, când este umilit zilnic si nu i se da nici o sansa, în acel moment greu, un sprijin deosebit îl gaseste în natura.
       Constiinta de creator, de autor care întelege perfect ca situatia lui în detentie nu poate fi un impediment pentru libera cugetare, fiindca adevarata libertate omul o obtine numai în constiinta lui, în momentul când poate discuta nestingherit cu marele Creator al Universului. Acolo, nu poate patrunde nimeni si atunci el parca ar face o cale întoarsa de la Eul poetic spre natura. Este o relatie atât de puternica, încât ai senzatia ca în versurile din cele doua culegeri: "Inscriptii pe un vas de lut" si "Univers simfonic", cu poezii învatate pe de rost si scrise doar dupa ce a iesit din captivitate, s-a produs o îngemanare perfecta - om natura, filosof-natura.
Iurie COLESNIC
       Lucrand in redactia ziarului “Cuvantul Romanesc”, din Hamilton, am avut marea sansa sa pregatesc pentru tiparire articolele trimise de Domnul Sergiu Grossu la rubrica permanenta “Duh si Adevar”. Deschideam cu nerabadare scrisoarea, si nu faceam nici-o miscare pana nu ajungeam la paragraful de incheiere. Era in fapt un Cuvant de Invatatura ca parte a Sfintei Liturghi ce merita citit de la inaltimea amvonului unei catedrale.
       Totul era strabatut de pathos crestin, avand o mare forta catehetica si un deosebit spirit critic si mobilizator. Iata un citat: „Se impune daca ne mai consideram crestini, sa declansam o ofensiva de mari proportii, folosind toate mijloacele de cucerire a mintilor ezitante si-a sufletelor profanate de creatiile trufase ale sfârsitului de veac si de mileniu, prin zamislirea unei culturi care sa reflecte reperele luminoase ale Evangheliei lui Hristos”.
       Am prelucrat cu lacrimi in ochi, eseurile legate de plecarea intru Domnul a iubitei sale sotii scriitoarea Nicole Valerie Grossu. Nu multe cupluri conduse de respect si iubire au putut fi atat de roditoare pentru cultura unei natiuni.
Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate