STEFAN BACIU

Poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de arta, traducator

 
STEFAN BACIU

       Stefan Baciu s-a nascut la 29 octombrie 1918, în Scheii Brasovului.
       Urmeaza liceul "Andrei Saguna" din orasul natal, având ca profesori pe Emil Cioran - logica si filozofie, Octav Sulutiu - limba franceza si chiar pe tatal sau Ioan Baciu - limba germana.
       Debuteaza la numai 15 ani, în revista „Raboj“ cu poezia „Eu“, care in acelasi an apare si in revista germana "Klingsor". La 17 ani, în 1935, a publicat primul volum de poezie, intitulat „Poemele poetului tînar“, pentru care a primit „Premiul scriitorilor tineri“ al „Fundatiilor Regale“.
       In 1937 devine student al facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, pe care o absolva in 1941, obtinand licenta in Drept.
       În perioada 1938-1946 colaboreaza la reviste din Bucuresti, ca "Universul literar" - unde debuteaza, printre altii, Ion Caraion si St. Aug. Doinas - “Rampa", "Gândirea", "Bis", "Arta noua".
       Primeste, in octombrie 1946, postul de atasat de presa al Legatiei României la Berna, Elvetia. In acest timp colaboreaza la revistele literare din tara cantoanelor.
       Ia drumul exilului, impreuna cu sotia sa Mira, în America Latina, la Rio de Janeiro, Brazilia, unde este redactor la ziarul "Tribuna de Imprensa". Calatoreste in majoritatea tarilor din America de Sud si Centrala.
       În anul 1962 i se ofera în SUA, pozitia de profesor la catedra de literatura hispano-americana la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat si se stabileste în Hawaii, in aceiasi functie la Universitatea din Honolulu - Hawaii.
       Stefan Baciu se stinge din viata, in 6/7 ianuarie 1993, la Honolulu.
       Opera: Stefan Baciu este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistica, eseistica, traduceri si a peste 5000 de articole si studii, aparute în presa româna, germana, franceza, latino-americana, nord-americana, elvetiana.
       Din volumele de poezie amintim: “Poemele poetului tanar”, 1935 – Bucuresti, “Poeme de dragoste”, 1936 – Oradea, “Micul dor”, 1937 – Brasov, “Drumet in anotimpuri”, 1939 – Iasi, “Cautatorul de comori”, 1939 – Bucuresti, “Cetatea lui Bucur”, 1940 – Bucuresti, “Lanterna magica” (in colaborare cu Traian Lalescu), 1941 – Bucuresti, “Analiza cuvantului dor”, 1951 – Sierras de Cordoba, “Poemele poetului pribeag”, 1963 – Mexico, “Ukulele”, 1967 – Madrid, “Ingerul malagambist in insula Oahu”, 1979 – Honolulu, “Poemele poetului singur”, 1980 – Honolulu si 1991 – Bucuresti, “Peste o mie de catrene..”., 1994 – Brasov.
       Profund cunoscator al literaturii latino-americane, Stefan Baciu este autorul a doua importante antologii: "Antologia poeziei latino-americane" (2 volume, 1974) si "Antologia poeziei surrealiste latino-americane" (1981).
       Activitatea lui a fost apreciata, el fiind declarat "Cetatean de onoare" al orasului Rio de Janeiro, "Consul de Bolivia" în Honolulu-Hawaii, "Profesor Emeritus" al Universitatii din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 a primit Decoratia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de catre Ministerul Educatiei si Culturii din Bolivia. Din 1996 este "Cetatean de Onoare" - Post-mortem- al Nadesului.

University of Hawaii, Honolulu

Universitatea din Honolulu - Hawaii, care i-a decernat titlul de "Profesor Emerit"

 
PATRIA

Te privesc prin ochianul intors
Al inimii mele, ca de pe-un damb.
Oricat ar fi de departe, oricat ar fi,
Prin lunea de-o clipa, tara mea,
Eu te salut

N-am uitat mirosul livezilor line,
Dar nici mirosul ravasit al marelui oras,
Nici acela nu l-am uitat, si uneori in vis
Stranuta in mine o strada sau alta,
Cand se-ntretaie.

Si inca vad, ca acum inaintea mea,
Luna numarand crengile ulmilor,
Pe lungi bulevarde provinciale,
De-a lungul Dunarii obosite,
Legand o funta la soldul tarii mele.

Prin aceste lumi, incremenite uneori,
Seara ridica in mine asemeni unui vant,
Toate frunzele marelui targ,
Toate strigatele oltenilor desculti,
Dintr-un cartier in altul.

Te pastrez in suflet, tara mea trista,
Pamant roditor incoltit de foame,
Si nu pot uita nici in somn,
Ca in zile amare tu ai hranit,
Dorul meu de libertate.

Mie numai seara imi apari curata,
Printre atatea stele reci, o calda stea,
Si-n noaptea neagra ca marea ta intinsa,
Adorm cu tine sub perna zidind,
Inefabilu-ti chip intr-o lacrima pura.

II

Cu patria poti vorbi la telefon
s-o porti, ca firmituri, în buzunare
poti s-o asculti în al distantei svon
si s-o gasesti decapitata-n ziare

nu-i numai cer sau piatra sau pamânt
ci e un svon ce vine de oriunde
un miros, un obraz, un dans în vant
un glas ce besna noptii o patrunde

caci patria nu-i un imn prescris
impodobit cu ilustatii în chenare
ea-i panza care-o tesi adânc în vis
si se destrama'n zori c-o incantare

nu-i patria facuta din urale
ci din taceri, din doruri si distante;
o strang din praf, la tropic în sandale
si-o-mprastii-n lume în sperante.

ULTIMA ORA

Nu mai astept nimic.
Ultimile evenimente au trecut
de mult.
Seara aduce din larg
o editie speciala
de taceri
si o ingroapa in ocean.


Casa memoriala Stefan Baciu din Brasov fondata in anul 2003

Casa memoriala "Stefan Baciu" din Brasov

BALADA OMULUI CARE N-A AJUNS NIMIC
DIN CE A VRUT SA FIE

Asi fi vrut sa fiu un piccol în Tahiti
cautator de perle negre undeva în Bali
în Samoa sa pazesc tacerile clipitei
în Florida sa scutur portocalii

asi fi vrut sa fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur asi fi vrut sa caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane

asi fi vrut sa cânt în Tucuman milonga
sa conduc un taxi în Santiago vara
sa dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife sa-mi instrun ghitara

asi fi vrut sa fiu birtas în Turnu Magurele
flasnetar de port uitat în Calarasi
asi fi vrut sa fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iasi

asi fi vrut sa fiu notar în Fagaras
marinar pe-o barca alba la Roscoff
vanzator de ziare'n piata la Medias
negustor de mure'n piata la Brasov

n'am ajuns nimica din ce-am vrut sa fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vant din Kona, ploua si-i tarziu
matur praful lunii singur intr'un far.

 
TARA BARSEI CU OCHIANUL INTORS

Cu palma cozoroc pe frunte
vad la tropic de pe munte

un pitic carand surcele
pentru-o vatra din Sacele

si-un calugar mistic, fin
batand toaca la Zizin

pe o banca'n Lanikai
(pe un alt picior de plai)

vad cum anii suie'n pod
saci cu zahar dela Bod

dimineata-si varsa varul
sus pe pisc pe Postavarul

si aud din Tarlungeni
fluier stins peste poieni

pana'n miez de Waikiki
---dorule, de unde-mi vii?

***
Cateodata orasele lumii sunt targul nostru romanesc
Le privim cu acelasi ochi prin ceata dorului
Si se intampla ca nici-o strada din Paris sau Zurich
Nu e atat de frumoasa ca Brasovul natal...


Stefan Baciu, din cartile sale publicate de-a lungul anilor

Stefan Baciu, din cartile sale publicate de-a lungul anilor


Despre Stefan Baciu:

       Stefan Baciu si-a purtat exilul asa cum isi poarta soldatii ranile capatate pe cimpul de lupta: straduindu-se sa nu le faca vizibile, dezvaluindu-le tocmai prin excesivul efort de decenta. Fusese nascut sa se miste printre oameni, sa simta caldura prietenilor. In acest moment, cind incerc sa-l evoc, am inaintea mea un set de fotografii vechi, care-l infatiseaza ca tinar atos, blindat cu o pereche de ochelari cu multe dioptrii, in companii variate, in Brasovul natal si in Bucurestiul care l-a adoptat. Impreuna cu Pastorel Teodoreanu, cu Ion Minulescu, Octav Sulutiu, Eugen Jebeleanu, Lucia Demetrius, Marieta Sadova, Traian Lalescu, Neagu Radulescu, intr-o perfecta sincronizare afectiva cu fiecare grup…
       Poetul nascut sa traiasca inconjurat de prieteni isi ducea traiul ca un anahoret. Scria poezie asa cum puscariasii tinuti la izolare isi povestesc siesi ca sa nu uite sa vorbeasca. Punea in fruntea unui volum masiv de amintiri aceasta confesiune luata din Zilot Romanul: „…n-am frate, n-am ruda, n-am vecin, stapin am adevarul, lui caut sa ma inchin…“ O durere veche, ramasa nemantuita.

Constantin ERETESCU
       Niciodata in literatura noastra un poet adolescent nu s-a prezentat cu un volum de debut atat de categoric conturat, POEMELE POETULUI TANAR, care au obtinut doua premii chiar din anul aparitiei (1935), venind dupa modernismul zgomotos exhibitionist si teoretizant al anilor ’20…
       Poeziile sale dezvaluiau de la inceput o modernitate atat de certa si de neprefacuta, unita cu o expresie atat de sigura si de limpede, incat au impus definitv un incontestabil poet…
       Tonul poeziei lui Stefan Baciu nu se schimba decat la multi ani dupa ce paraseste tata si este nevoit sa aleaga exilul…Dar si sub aceasta privinta este oarecum aparte: un deztarat care poarta tara cu el. Brasovul copilariei si Bucurestiul –spectacol de alta data devin traire, mult mai autentica in amintire: ”Veniti aduceri aminte, sunt prizonierul vostru / Asezati-ma pe covorul fermecat al iluziilor / si spuneti pentru o clipa macar, ca sunt aici / Nu sunt decat doua statii de tren / Pana la ciresii din Ramnicul Valcea.”
Cicerone POGHIRC
       Poezia lui Stefan Baciu are un profund caracter citadin, indiferent ca vorbeste despre Brasov, Honolulu sau alt oras. Ea se situeaza foarte aproape de creatia lui Minulescu sau Bacovia. Desi se afla la mii de kilometri distanta de Brasov, poeziile sale sînt pline de dovezi de iubire fata de locul sau natal.
Andrei BODIU
       Dintre toti poetii asa numitei “generatii de aur”, ce facea odata cinste neamului, a mai ramas, daca nu suntem gresiti, ca singur supravietuitor Stefan Baciu, care-si continua activitatea, transportat din Brasovul lui romanesc, in insulele Sandwich, din Honolulu, Hawai. Sa o spunem drept, nu ne intereseaza credintele lui politice, ci faptul ca Stefan Baciu a insemnat in literatura noastra dintre cele doua razboaie mondiale, un cap de pod, dovedind natiei ca tineretul roman nu poate fi neglijat, ceea ce o marturiseste in poemul Introductiv la cartea sa de poezii “DE UNUL SINGUR” (1989): Sunt vietnamezul din pagoda / Tristul sunt din Surinam / sunt ritmul safic dintr-o oda / sunt noaptea care sufla-n geam
       Cine altcineva ar fi putut pune in versuri o asemenea atitudine poetica?…
Nicolae NOVAC
       Am facut cunostinta cu poezia lui Stefan Baciu in toamna anului 1963. Student fiind la Brasov, inca din primele zile am urmarit activitatea Teatrului Dramatic din orasul de sub Tampa. Intr-o pauza la reprezentatia cu piesa “O scrisoare pierduta”, actorul Misu Fotino, tatal, care interpreta rolul “cetateanului turmentat” s-a introdus in mijlocul unui grup de spectatori unde ma aflam si eu. Cu aceata ocazie, o distinsa doamna recomandata Sutu, vazandu-ma retras, dar interesat de viata culturala, mi-a oferit pentru cateva zile volumul de poezii “Cetatea lui Bucur” a poetului exilat Stefan Baciu.
       A fost o adevarata revelatie, am trait bucuria unui gen de poezie din care citisem foarte putin. Din biblioteca parintilor, datorita vitregiilor istoriei au scapt numai cateva carti, iar generatia mea a apartinut, prin educatia primita in scoala, epocii proletcultiste.
       Acum cand si eu traiesc in pribegie, poezia lui, chiar cea scrisa in tara, capata cutremuratoare intelesuri. Sperand ca memoria nu m-a tradat redau numai cateva versuri: “Cat te urasc orasul meu iubit, / Cat te ravnesc cand nu sunt langa tine, / Caci cu o alba lama de cutit / Otrava tu mi-ai incrustat-o-n vine”
       Exilul cu lungile peregrinari l-au marcat profound, solitudinea revarsandu-se uneori in invitatii fara raspuns: “Veniti in odaia mea de sub Equator / Prieteni din Brasov din Sibiu si din Roman / … /Noi toti voi toti, poeti din Rio de Janeiro si din Craiova / Din Sighisoara, din San Jose, din Targoviste, din La Paz / Ne vom intalni dupa o lunga ratacire/…/ Veniti in odaia mea de sub Equador / Care a ajuns o sala de asteptare / Pentru cetatenii Statelor Unite ale Poeziei” (Apel)
       Acest exil, prin suferinte si indurari, i-a ridicat poetului de remarcabil talent Stefan Baciu, o statuie a nemuririi pe aleea culturii universale.
Alexandru TOMESCU
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate