STEFAN MUNTEANU

Poet, scriitor, grafician, scenarist, regizor

 
STEFAN MUNTEANU

       Stefan Munteanu s-a nascut pe 4 noiembrie 1926 in Caracal, jud. Olt.
       Dupa absolvirea Colegiului National “Nicolae Filipescu” urmeaza cursurile Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale”.
       Din 1954 este angajat la Studioul Cinematografic “Bucuresti” unde indeplineste pe rand pozitia de pictor animator si apoi cea de scenarist si regizor.
       Paraseste tara in 1972 si se stabileste in Statele Unite. Se sfarseste din viata pe 9 decembrie 1990 in Hollywood, CA.
       Activitatea si opera in principal: Expozitie cu grafica de sevalet, ilustratie de carte si caricaturi – in timpul liceului / expozitii de grafica la Predeal (1948), Bucuresti (1957, 1960, 1968), Roma (1972), Atena (1973), Livonia, Michigan (1974), San Francisco (1975, 1978), Oakland, California (1976), Munchen, Germania (1980), Los Angeles (1981).
       Filme: “Casute ascunse”, “Zgribulici” (premiat la Festivalul International de la Venetia, 1962), “Dimensiuni” (premiat la Festivalul Filmului de la Bergamo, 1966), “Punctul”, “Terra”, “Domnisoara Vrajitoare”, “Miraj”, “Sa visam aripi”, “Vade mecum” (premiat la Festivalul International al Filmului de la Triest, 1972).
       Carti publicate: “Zapezile violete” - 1976, “Povestiri intr-un milimetru” - 1977, “Casuta postala” - 1977, “Liceul militar” - 1977, „Un nor cu numar de provincie” - 1978, „Vacanta de seara” - 1979, „Cerul in buzunar” - 1980. Albume cu desene: „All right” - 1976, „Floarea si buruiana” - 1978, „Dreams” – 1980.
       A colaborat cu poezii si ilustratii la diferite reviste literare din Romania si din exil, a publicat si redactat revista "Micron", care a aparut in Los Angeles (august 1976 - 1981).
       A fost membru al "American Romanian Academy or Arts and Sciences".

 
BUCIUM

Ovidiu la Pontul Euxin, plangandu-si Roma,
Natura aspra imprejur, schimbandu-si forma.
Poetul sta cu ochii trist si marea,
Ii trimetea un pescarus sa-i sparga zarea.

Balcescu la Palermo, inconjurat de ape moi,
In gene avea stramosii dusi, spalati de ploi.
La Viena Eminescu se plimba prin Iasi,
Si in Berlin pe langa oameni grasi,
trecea fara suras batranul Caragiale.
Pleca pe jos si-n buzunar n-avea parale,
Brancusi, cioplea apoi intr-un Paris sordid.
Enescu asfintea pe cer. Si-ntr-un molid
cresteau din radacini alti alungati.
Blestemul nostru din Carpati.
O, Tara vitrega dece-ti gonesti feciorii?
Nu vezi ca pleaca dupa ei si norii?
Nu vezi padurile plangand cu lacrimi de rugina
si mortii orbi umbland dupa lumina?
Nu vezi taranii care tac sub veselie?

Vecinii asteapta sa-ti mai smulga o felie.
Acolo a fost si va mai fi o Romanie!

***

Ilustratie -STEFAN MUNTEANU, 1976
DOR

Cand e prea mult soare
in parbriz, pe fotolii, pe asfalt,
cand e prea multa luna
pe masa, in pahare, intr-un cutit suspendat,
cade prea mult vant
in imaginile alunecand pe ochelari,
cand e prea multa ploaie
in stilou, pe hartie, in carti
atunci inseamna ca
valea se inveseleste in tulnic,
padurea se imbraca in zale,
muntii strang pumnii de piatra,
apele isi sfasie copacul-matca
si marea rupe din cer
fasii pentru rani.
Pentru ca
atunci suna clipa
si oasele pamantului
se lovesc intre ele
ca sa ne cheme acasa.

 
EXIL DE TREI

Seara, cineva dintre noi se urca pe acoperis
Sa faca o provizie de apusuri
In micile lui magazii de imagini,
Altcineva
Grebleaza o parcela de hartie
Sub zefirul simfonic,
Si altul
Intra in mina din el
Sa scoata minereuri de idei
Avand o norma intarziata
In amintiri
Apoi noaptea il ia de o parte
Se sopteste un basm lung de un cuvant
Si ii drogheaza cu vise de o persoana
Anii curg pe cer
In picaturi argintii
Si din tara vin flori de cerneala.

Ilustratie din 'Liceul militar' TESTAMENT

Avem de lasat (mostenire)
Inima, cu ecouri imense de soapte.
Creierul, cu usile bibliotecii
nezavorate spre infinit.
Gandurile risipite pe cer
si amintirile depuse in seiful hartiei.
Luati-le
sau
aruncati-le
Noi am pierdut dreptul de proprietate.
Am devenit:
petale
frunze si
abur
Acum
ne gasim in audienta
la sectia de Fericire simpla
unde
(se spune)
ti se da o picatura de apa
pentru calatoriile inapoi
si o molecula de vis
ca locuinta
permanenta.

Biografie, Stefan Munteanu

*** *** ***

Stefan Munteanu, Liceul Militar

Stefan Munteanu - volumul "Liceul Militar" si doua din poezii cu ilustratiile lui


Despre Stefan Munteanu:

       Stefan Munteanu, the Romanian poet and graphic artist, experienced both success and repression in his native country. In an effort to work freely as an artist, and by choice, Munteanu removed himself from totalitarian Romania to live and work in the United States. But ironically, as an émigré artist, Munteanu suffered intensely the pain of uprooting from his native land, the pain inherent in the life of an intellectual immigrant and the collapse of opportunity for an artist no longer young who was nevertheless attempting to work in a culture of youth. Munteanu searched for his inner balance, for stability of heart and mind in a speeding world.

The Dialectics of Stefan Munteanu’s Art
       Dotat cu un intelect sprinten, cu o cultura diversa, fluent in cateva limbi moderne, cu acces la greaca si latina, pentru Stefan Munteanu darul cu care vrajeste ochiul prin penita si tus este nu numai oficierea unei vocatii spre care s-a nascut sa o exprime, ci o responsabilitate obsesiva si chinuitoare in odiseea spre “spatial pierdut”…
       Daca ne-am opri numai la poemele si desenele atat de sugestive din “Sintaxa aerului” (Editura Micron, Los Angeles, 1981) ar fi poate de ajuns sa ne facem o idee in mare cum simbolul adus prin slove reverbereaza prin liniile de tus ale penitei, nu epuizand in desfasurare toate raurile ideatice, ci deschizand si sugerand orizonturi cosmotice cugetului aplecat asupra a ceea ce este temei si noima.
Dumitru ICHIM
       Stefan Munteanu proclama lirismul retragerii in sine, viziunea oglindita inlauntrul sensibilitatii proprii, ferita de iluzia a tot ce este exterior si consumandu-se printr-un fel de asceza mistica, in intunericul innoitor, generator, al adancului unic si individual: Am regasit undeva, adanc in noi / In capatul unui coridor / camaruta intunecoasa / unde tineam letopisetul ochilor. / Tavanul cazuze, un perete era scorojit / se mai vedea scris pe el: „construim / orase multicolore. / se primesc donatii / in sentimente-pastel...” / Pe urma a aparut o specie-noua / si a trebuit inchis coridorul. / Nu s-au mai construit orasele multicolore / nu s-a mai facut nimic altceva decat o pasune cu spiritualitate. / S-a interzis respiratia siderala / perimetrul bucuriei / si rugul sperantelor de catifea.
Ion NEGOITESCU
       Pe Stefan Munteanu nu l-am vazut niciodata. Poetii nu se vad. Si nici poezia nu se vede. Orbii vorbesc numai de ce stiu la ei in launtru. Iar ca sa se adune e nevoie de o incapere mazgalita cu har...
       Lui Stefan Munteanu i-a dat prin gand sa-i zica harului MICRON. Urnind foarte mici taramuri, punandu-le incet si cu rabdare la cap, a construit un urias. Un urias iesit din linii, din stelute, din puncte amestecat cu valtori de nouri, printre roti de trenulete, printre casute cu cerdacuri, mereu impodobit cu flori inventate, caznit cu litere gravate, cu anumite nume cu fete cu multi ochi, cand carn ori cand cu falcile torturare ce cine poate banui ce vechi suspine...
       Asa respira 24 de ore pe zi Stefan Munteanu: o combinatie proprie de poezie, arta si geniu.
Ioan I MIREA
       Stefan Munteanu creatorul lumii fanteziste este poetul unui lirism de ample si profunde sonoritati. Universul lui este alcatuit din lucruri marunte, care uneori se rasfrang in dimensini cosmice, iar alteori se pot retrage pe o mica insula din mijlocul oceanului, pana atunci pustie. Dotat cu o imaginatie inventiva care sare sprintar pe ventrele creatiei, poetul-artist surprinde pe cititor, lasandu-l chiar pe ganduri. Totul este o armonie perfecta intre cuvant si grafica; citindu-i versurile ele iti trezesc imagini; privind grafica auzi dincolo de ea versul, muzica. Sfarsitul se substituie inceputului, nu are punct, este un suspans ca si gestul personajului din poemul Pragul: Noaptea inghitea cu lacomie zapada si trenul alerga inconstient, calatoria devenise atat de intortocheata / incat pasagerii se aruncau afara si dispareau in intuneric / El se agata de becul garii si cobori in oraselul tacerii.
Alexandru TOMESCU
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate