PLUGUŞORUL

Plugusorul

 
Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi putin şi nu mânai,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:
S’a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a încălecat
Pe-un cal învăţat,
Cu numele de Graur,
Cu şeaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât viţa de groasă.
Şi în scări s’a ridicat,
Ca s’aleagă-un loc curat
De arat şi semănat.
Şi’n curând s’a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungiş
Si’n curmeziş
S’a apucat într’o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coada cu dalbei,
În frunte tintatei.
Mânaţi flăcăi: hăi, hăi!
Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră a răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.
Şi când lucrul a sfârşit
Iată, mare, s’a stârnit,
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt,
Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a’ncolţit
La lună, la săptămână
Îşi umplu cu aur mâna.
Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Şi de-i spicul aurit.
Mânaţi flăcăi: hăi, hăi!

Traian iute s’a întors…
Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a’ncălecat,
La Tighina a plecat
Şi otel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari.
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici.
Şi-a strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne,
Care ştiu rândul la pâne;
Şi pe câmp i-a dus
Şi pe toti i-a pus,
La lucrul pamântului

În răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Şi cu dreapta secerau
Şi prin lan înaintau
De părea că înotau.
Mânaţi măi: hăi, hăi!

Alţii în urma lor legau
Şi clăi mândre ridicau,
Apoi carele’ncărcau
Şi pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.
Arie pe loc făceau
Şi grâul îl treerau;
Harabale încărcau
Şi la moară le porneau.
Şi turnau deasupra’n coş
Grâu mărunţel de cel ros,
De sub piatră în covată
Curgea făina curată.
Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se înturna.
Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârtâitul carelor.
Mânati măi: hăi, hăi!

În cămară ea mergea
Şi din cui îsi alegea
Sita mare si cam deasă
Tot ca pânza de mătasă
Şi cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pâne plămădea
Si-o lăsa până dospea;
Colacei că învârtea
Pe lopata mi-i culca
Şi’n cuptor mi-i arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea si… gata!
Atunci ea’mpărtea vreo cinci,
La flăcăii cei voinic
Şi’mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Mânaţi măi: hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse.
Şi la anul să trăiti,
Să vă găsim înfloriţi,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate’ndestulată.
Aho, aho!

***

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate