VALERIU CERCEL

Sculptor, poet

 
VALERIU CERCEL

       Valeriu Cercel s-a născut pe 4 mai 1950, la Bucureşti.
       Ȋn anul 1979 a emigrat în Statele Unite, la Cleveland, Ohio.
       Cu pasiune şi talent înnăscut, s-a remarcat ca sculptor în lemn (1982), treptat devenind o profesie.
       Ca poet, a debutat cu satire, epigrame şi poezii umoristice în anul 1982. A publicat în presa românească din S. U. A. şi Canada.
       Ȋn anul 1989 s-a mutat în Canada, la Hamilton, provincia Ontario.
       Opera:
       Poezii, volumele "Durere românească" Editura Anamarol, Bucureşti (2006) şi "Satire... şi nu prea" Editura Anamarol, Bucureşti (2008).
       Sculpturi, Troiţa de la mormântul PreaCuvioasei Măicuţe Alexandra (Prinţesa Ileana), Mănăstirea "Schimbarea la Faţă" (The Orthodox Monastery of the Transfiguration), Ellwood City, PA, USA / Troiţa poetului Aron Cotruş de la Câmpul Românesc, Hamilton, Ontario, Canada şi multe altele.

 
Satul meu

În satul meu, ce-l port şi azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăşi în mine;

Azi-dimineaţă roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Şi cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Şi-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălţat
Când prima oară-n viaţă am păşit;

Dar astăzi, furişat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotniţa bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paşti, voi fi lângă Iisus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Şi lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Şi merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

 

 
MAMA

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntruna am crescut;

O văd şi-acum, ce vis frumos! la patru anişori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agăţat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, şi-apoi bucate,
De-aveam impresia că ştie ca să le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puţintel, făcând cei şapte ani de acas’”
Fi’nd primul ei învăţăcel, şi corijent nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, şi cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe ştie chiar decât eu mi-nchipuiam !

De-abia prin şcoală, eu boboc, ştiind ce-i prin abecedare,
Când îmi găsea ac de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la şaişpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Îi răspundeam, şi cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,

Ca pe la optuşpe ce ani! mergând la dans cu prima fată,
Când s-a zgârcit mama la bani, mi s-a părut că-i demodată…
La douăzeci şi cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Mă minunam, mai pe ascuns, cât de …în urmă a rămas(!)

Iar pe la patruzeci, povaţă, se întampla că îi ceream,
Ştiind atât de multe-n viaţă, cam după ce eu hotăram,
Iar la cinzeci…n-o deranjam, şi nu eram într-o ureche
… Aşa pe-atuncea o vedeam, bătrână şi de modă veche

… Dar iată că la şaizeci şi …mulţi dintre voi nu vă daţi seama
Cam cât de mult mi-aş dori un sfat, o vorbă de la mama,
Cu şcoala veche ce-a făcut, prin ce-a trecut în anii grei,
Să o admir ca la-nceput când mă ţineam de fusta ei,

Chiar de mi-ar fi puţin cam teamă, cicălitoare cum e ea,
Aş asculta-o că mi-e mamă şi mai ales la vârsta mea,
Că ce păţeşteee, nu vă spui, tăticu’, da’ nu-i supărat…
Şi-acuma stă pe capu lui ca să se lase de fumat !

 

 
Succes editorial

Acum vreo lună, eu, afon,
Am scris o carte despre bani
Şi cum poţi face-un milion,
Vânzând gogoşi, în câţiva ani;

Mare scofală-n ea n-am scris,
Doar despre bani nişte poveşti,
Printre reţete cu dichis,
De aluaturi olteneşti,

Pe care, franc, le-am reprodus
Dintr-un caiet vechi, moştenit
De la bunica ce s-a dus,
Fie-i gazonul însorit!...

Ei bine, cartea, ce succes!
Ca pâinea caldă s-a vândut,
Şi ce talent am, mai ales,
De n-o scriam n-aş fi ştiut!

Plus... câţi faliţi nu au habar,
Citindu-mi opera, setoşi,
"Cum poţi s-ajungi milionar
În câţiva ani, vânzând gogoşi"!

(P.S.)

Acuma scriu o carte nouă,
Unde, pe scurt voi releva
Cum am făcut aproape două,
Nici într-o lună şi ceva.

***

Penală

Unii merg la puşcărie
Pentru jaf, delapidare,
Altii, pentru-o coţcărie
Merg la... specializare!

 


Valeriu Cercel, sculptură în lemn - Troiţa de la mormântul PreaCuvioasei Maici Alexandra (Prinţesa Ileana),  Mănăstirea 'Schimbarea la Faţă, (The Orthodox Monastery of the Transfiguration), Ellwood City, PA, USA

Valeriu Cercel, sculptură în lemn - Troiţa de la mormântul PreaCuvioasei Maici Alexandra (Prinţesa Ileana), Mănăstirea "Schimbarea la Faţă" (The Orthodox Monastery of the Transfiguration), Ellwood City, PA, USA

Valeriu Cercel, sculptură în lemn - Troiţa poetului Aron Cotruş de la Câmpul Românesc, Hamilton, Ontario, Canada

Valeriu Cercel, sculptură în lemn - Troiţa poetului Aron Cotruş de la Câmpul Românesc, Hamilton, Ontario, Canada

Alexandru Tomescu, Valeriu Cercel, Sanda Bedea, Sorin Olariu - Câmpul Românesc Hamilton, Ontario, Canada (2010)

Alexandru Tomescu, Valeriu Cercel, Sanda Bedea, Sorin Olariu - Câmpul Românesc, Hamilton, Ontario, Canada (2010)


Despre Valeriu Cercel şi creaţia sa:

       Mânuitor al daltei, dar şi al condeiului Valeriu Cercel, încă din primii ani ai emigrării a devenit un artist bine cunoscut in comunitatea româneasca de pe continentul Nord-American. Sculpura lui în lemn, are izvorul în arta populară, îmbogăţită de concepţia originală. O evidentă dovadă, printre multe altele este Troiţa, care stăjuieşte drept Cruce la mormânul Maicii Alexandra (Prinţesa Ileana).
       Poezia, în cea mai mare parte a ei, cu caracter satiric, se relevează prin glume şi ironii cu intenţii moralizatoare. Este însoţită de un umor popular. El ridiculizează oameni şi fapte, cu rezervă şi rafinament, scopul fiind înlăturarea defectelor şi a proastelor obiceiuri cangrenate în viaţa socială.

Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate