VASILE ILIESCU

Medic, scriitor, publicist

 
 
VASILE ILIESCU

       Vasile Iliescu s-a născut la 16 iunie 1925 în comuna Jegălia, satul Beilic, judeţul Ialomiţa, România, unde locuiau bunicii, Anica şi Dumitru din partea mamei. Tatăl Stelian Iliescu preot ortodox şi profesor de religie, mama casnică, erau stabiliţi în acel timp la Sofia în Bulgaria.
       Urmeză cursurile elementare la şcoala nr. 2 “August Treboniu Laurian”, iar liceul la “Matei Basarab”, ambele în Bucureşti.
       Face parte din conducerea revistei “Matei Basarab”, periodic lunar pentru literatură şi artă.
       În iunie 1944, reuşeşte la examenul de admitere la Facultatea de Medicină, de Farmacie şi la Institutul de Cultură Fizică, Bucureşti. Este medic stagiar la Maternitatea Donca Simo şi la Clinica de Ortopedie şi Traumatologie a Spitalului Brâncovenesc de sub conducerea Prof. Alexandru Rădulescu, care intenţiona să-l reţină drept preparator, dar se opune serviciul de cadre al Ministerului Sănătăţii.
       Ocupă postul de medic sportiv la Miercurea Ciuc, apoi la Braşov (Oraşul Stalin) - unde se căsătoreşte cu Helene Majlath şi se naşte fiica lor, Ruxandra -, Ploieşti, şi la Bucureşti, unde devine medic specialist în ortopedie.
       Publică peste 40 de lucrări ştiinţifice.
       În 1974, din cauza „dosarului personal”, Vasile Iliescu părăseşte România şi se stabileşte în Germania Federală.
       La München, doctorul Vasile Iliescu îşi deschide în februarie 1979 cabinetul de ortopedie, traumatologie şi reumatologie unde va activa până la 1 aprilie 1996. A fost medicul curant al lui Pamfil Şeicaru.
       Se intergează în viaţa culturală a exilului; membru fondator al cenaclului „Apoziţia”, colaborator la publicaţiile Curentul, Universul, Observatorul münchenez ş.a.
       Afilieri: membru fondator (1988) al Asociaţiei Scriitorilor Români şi Germani (înregistrată la München în 2003), membru al Institutului româno-german (fondator Dr. Dimitrie Ghermani) din München, al Academiei Româno-Americane (SUA, din 1980) şi al Uniunii Scriitorilor din România (din 1997).
       Opera: „Povestirile unui exilat la München”, Timişoara (1994) / “Erzählung mit Azteken” apare în volumul Zuagroaste – Rumänische Prosa aus München und Bayern, Ed. Radu Bărbulescu, München (1995) / „Savonarola”, în èd. Dacia, Cluj (1996) / Trilogia “Statul, utopie şi realitate” cu volumele „Antichitate, Ev. Mediu, Renaştere”, „Statul Papal” şi „Epoca Modernă”, Ed. Dacia Cluj-Napoca (1996-1998) / „Antropologie culturală germană”, Ed. Argonaut, Cluj (1998) / „Critica statului. Democraţie-Totalitarism”, (2003) / „Bazele filosofice ale medicinei”.
       A decedat în 23 ianuarie 2004 la Munchen, după o îndelungată suferinţă post-operatorie.

SUFERINŢELE DOMNULUI BLUM

       Domnul Blum ne este ministru al muncii.
       Domnul Blum reprezintă în ca¬drul coaliţiei guvernamentale când stân¬ga, când dreapta, de la caz la caz, după cum i se suflă.
       După ce a rezolvat toate pro¬blemele germane, a plecat să facă dreptate în 1ume.
'        Cum poţi să faci însă dreptate în lume când multiplele "comitete şi comiţii" din care faci parte, nu-ţi dau răgaz?
       Deci a plecat în concediu spre America de Sud şi pentru a uni "utile dulci" - utilul cu plăcutul - şi-a propus să rezolve, o dată pentru totdeauna, pro¬blema drepturilor omului în dictatura lui PINOCHET. De ce PINOCHET? Pentru că îi era în drum. Nu, nu punem nici un moment la îndoială buna sa credinţă. Dacă drumurile de vacanţă 1-ar fi dus, de exemplu, în Crimeia, ar fi rezolvat pro¬blema aceasta, chiar şi in Ungaria, Ro¬mânia şi desigur şi în Uniunea So¬vietică. Dar, cetăţenii acestor ţări nu au avut noroc, căci drumul său de vacanţă l-¬a purtat anul acesta spre CHILE.
       Cu domnul Blum însă este un necaz. Are vederea slabă. Aceasta este una din suferinţele sale. Nu vede bine. Ca să vadă bine, ce face omul? Îşi cum¬pără ochelari. Şi-a cumparat şi domnia sa ochelari de tip "Karl Liebknecht" (fruntaş comunist, asasinat de nazişti). Cu aceştia vede lumea aşa cum o vrea, iar ceea ce nu vrea, nu vede.
       Cu ajutorul acestor ochelari a putut d-sa să constate că viaţa a patru¬sprezece membri ai M.I.R.-ului este ame¬ninţată de criminalul regim dictatorial al lui Pinochet.

'Săptămâna Muncheneză', publicaţie unde Vasile Iliescu a fost un apreciat colaborator

"Săptămâna Muncheneză", publicaţie unde Vasile Iliescu a fost un apreciat colaborator

       Dar, înainte de toate, ce înseamnă acest M.I.R., că pace (=mir), sigur nu însemnează. M.I.R. este pres¬curtarea numelui unei organizaţii subversive chiliene, pe numele întreg Movimiento de la Iziquierda Revolucionaria, adică pe româneşte Mişcarea Stângii Revoluţionare. Această mişcare urmă¬reşte răsturnarea regimului generalului PINOCHET prin lupta armată. Toţi cei patrusprezece membri ai M.I.R.-ului au la activ crime şi atacuri împotriva instituţiilor guvernamentale, jafuri de bănci. Unii dintre ei se afla în detenţiune de câţiva ani şi toţi îşi aşteaptă judecata. Nu s-a pronunţat împotriva lor vreun verdict. Rudele lor, cu care domnul Blum a stat de vorbă, pretind că arestaţii ar fi fost torturaţi. Fapt semnificativ, important de reţinut. Doi dintre ei, Rolando Cartagena Cordova şi Fernando Reveco Soto au revenit în Chile pentru a participa la activităţile M.I.R.-ului după ce li se acordaseră azil politic, primului în R.F.G.,iar celui de-al doilea in Franţa.
       Domnul Blum înduioşat de soarta probabilă a acestor patrusprezece victime potenţiale, descinde la Santiago de Chile, convoacă o conferinţă în faţa camerelor de televiziune a membrilor de familie a inculpaţilor. Îi ascultă cu multă compasiune şi "stabileşte" că, adevăr grăiesc, împricinaţii au fost... torturaţi, că drepturile omului sunt încalcate în Chile şi că cei patrusprezece mieluşei trebuiesc neapărat importaţi în R.F.G. pentru a fi salvaţi de pedeapsa capitală care îi ameninţa.
       Ministrul de interne Dl. Zimmermann aminteşte "colegului" Blum ca miniştrii de interne ai Landurilor au căzut de acord în anul 1975 să nu acorde azil următoarelor categorii de solicitanţi:
       - criminalilor şi autorilor de atacuri cu mâna armată;
       - bănuiţilor făptaşi sau participanţi la acte de violenţă;
       - persoanelor ce pot periclita siguranţa interna a R.F.G.
       Deci, iată a doua suferinţă a dlui Blum. Cauza: Zimmermann nu-i cântă în strună. Rezultatul: Dl. Blum apasă în glas, îşi umflă bojocii, se roşeşte la faţă şi probabil, face să-i crească tensiunea.

'Vasile Iliescu -  trilogia 'Statul, utopie şi realitate'

Vasile Iliescu - trilogia “Statul, utopie şi realitate”

       Îi mai vine peste cap şi o palmă din Munchen, semnată F.J. Strauss, chipurile că ar vrea să câştige profil pentru C.D.U. din rândurile alegâtorilor de stânga. - Altă suferinţă!
       Atâtea suferinţe pentru un nimic! Şi el care a vrut numai să facă respectate drepturile omului!
       Pentru mine, ca un prost ce mă aflu, neşcolit la înalta politică, stau şi mă întreb: De ce oare a trebuit să se ducă atât de departe, mii de kilometri. Şi tocmai în Chile, unde nici nu înţelege limba. De ce nu s-a dus aici, ceva mai aproape la gardul de sarmă ghimpată ce taie Germania de la Nord la Sud, în care, săptămânal rămân agăţaţi fraţii lui ciuruiţi de gloanţele rafalelor de arme automate, fraţi ce nu au omorât pe nimeni. Şi-au dorit doar o soartă mai omenească, şi-au dorit libertatea. În plus, tovarăşul Honecker îl înţelege mult mai bine, vorbeşte limba germană şi nu are nevoie de traducător din spaniolă.
       Dar poate prefera să audă plângerile oamenilor într-o limbă ce se trage din latină. Atunci îi recomand fosta mea Românie. Încălcări ale drep¬turilor omului? Berechet, Măria Ta! Tortură? Câtă vrei! Drepturi sindicale şi politice călcate în picioare? Pe comandă! Biserici şi sinagogi dărâmate? În tot locul!
       Călătoria şi tranzistorul le plătesc eu, din buzunarul propriu, sub o sin¬gură modestă condiţie: să-şi schimbe în prealabil ochelarii tip "Karl Liebknecht".
       Ca să poată vedea cu adevărat.
       Şi astfel pot înceta şi suferinţele domnului Blum.

*** *** ***

Despre Vasile Iliescu:

       Activitatea doctorului şi scriitorului Vasile Iliescu a reprezentat pentru comunitatea românească din Munchen, în zilele grele ale pribegiei, o şansă, o posibilitate, chiar un privilegiu de tămăduire fizică şi sufletească. El a îngrijit şi îndrumat, sfătuit şi consultat, mii de români printre care şi cei dedicaţi condeiului precum, Pamfil Şeicaru, Gelu Ionescu, Radu Bărbulescu.
       Ca publicist, a surprins în articolele sale evenimente, oameni şi fapte, luând o fermă atitudine faţă de toanele vremurilor.
       Triologia sa “Statul, utopie şi realitate” cu volumele „Antichitate, Ev. Mediu, Renaştere”, „Statul Papal” şi „Epoca Modernă”, este o operă majoră, de căpătâi, bine documentată. Menţionăm că bibliografia folosită de autor pentru scrierea cărţii, constă în peste 300 de lucrări. Conceptul de „Stat” este tratat în mod exhaustiv, constituind pentru cititorul de rând un reper, iar pentru cel în domeniu, un subiect de studiu şi documentare.

Alexandru TOMESCU

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate